de Eliza-Maria Cloțea, Președinta Asociației Studenți pentru viață, în revista Pentru viață

Aș vrea să vă spun o poveste. În anul 1967, o proaspătă mamă descoperea că este din nou însărcinată, la doar câteva luni după ce îl născuse pe primul ei băiețel. Simțea că nu este pregătită pentru încă un copil. Cum să se mai poată ocupa și de acesta, când toată ziua se îngrijea de un bebeluș de câteva luni, iar soțul ei avea un handicap la picior și nu putea să o ajute prea mult?

Gândul i-a zburat la avort, dar chiar din acel an avortul nu era legal decât în anumite condiții, pe care nu le îndeplinea. A încercat să găsească o portiță deschisă pentru a întrerupe sarcina, dar nu a reușit. Apoi s-a năpustit asupra copilului, cu disperare: ridica mobilă prin casă pentru a-și provoca singură avortul și altele…

Dar copilașul nu s-a dezlipit de pântecele ei, ci a tot crescut până când, pe 26 septembrie 1967 a văzut lumina soarelui. Mama era încă bosumflată, dar eu acum zic „Ura!”, și veți vedea de ce.

A crescut mare, a ajuns la liceu și îi plăcea să învețe mult, mult. O profesoară deosebită l-a îndrumat spre fizică, știința care avea să devină pasiunea sa dragă. În 1985 a luat medalia de bronz la Olimpiada Internațională de Fizică. „Ura!” a zis atunci mama lui, care nu mai era demult supărată că a rămas însărcinată pe neașteptate și fără să-l dorească.

Pe lângă bucuriile aduse părinților datorită hărniciei și istețimii sale, acest tânăr a rămas alături de ei după ce fratele său a plecat cu familia peste ocean, pentru un trai mai bun. A rămas cel care le-a fost alături până în ultimele clipe și care a încercat să le aducă raze de soare în viețile lor mult încercate de greutăți. „Mulțumim” a fost cuvântul pe care i l-au spus de această dată părinții, care vedeau cum ceea ce părea un blestem era, de fapt, binecuvântarea vieții lor.

Bărbatul din poveste este tatăl meu.

Și, cred că vă dați seama, dacă tatăl meu nu se năștea, nici eu nu eram. De aceea, povestea vieții mele este o poveste pro-viață.

Avortul ar fi întrerupt calea pe care Dumnezeu a deschis-o spre generații întregi, totul printr-o singură decizie dureroasă, luată în criza de sarcină a bunicii. Acum frica de atunci se vede clar că nu era justificată, deși atunci părea că este.

Am aflat povestea tatei de puțin timp și am realizat și mai bine de ce mă implic în domeniul pro-viață. Fac acest lucru pentru că simt cât de mult înseamnă venirea pe lume a fiecărui copil. A fiecărei ființe unice.

Unici suntem din prima clipă, din prima secundă a concepției. Unici suntem din punct de vedere biologic, până la ADN-ul corpului nostru. Dar, mai ales, suntem unici prin menirea pe care Dumnezeu ne-a insuflat-o în adâncul ființei noastre, sufletului nostru. Unici suntem prin viața pe care o vom rodi la rândul nostru, într-o bună zi. Unici suntem prin bucuria și binele pe care suntem chemați să le aducem celorlalți. Nimic și nimeni nu ne poate înlocui pe niciunul dintre noi, pentru că tot ceea ce ține de o ființă umană este unic.

Implicarea în domeniul pro-viață este o măsură a recunoștinței noastre pentru faptul că am primit darul vieții, mai ales în rândul generației mele, din care mai mult de două treimi lipsește. M-am născut în 1995, când, după statisticile oficiale, 68% dintre copii au fost avortați.

Prin dragostea pe care o arătăm față de femeile în criză de sarcină și copiii lor, dovedim că am înțeles ceea ce înseamnă să fii om: să ai dragostea față de cei care au nevoie de sprijin. Că o vorbă bună, o mână întinsă și un zâmbet cald sunt piscuri ale umanității. Că atâtea sute de ani de dezvoltare științifică și economică nu au alungat din noi omenia, dragostea, compasiunea, ci ne-au oferit mai multe dovezi pentru a înfăptui ceea ce este natural: să ocrotim fiecare viață, în orice moment și loc al existenței sale.

Și în cazul tău, cel care citești aceste rânduri, povestea vieții tale este o poveste pro-viață. Du-o mai departe!

Extras din revista Pentru viață, editată de Asociația Studenți pentru viață, care, începând din 2014, organizează Marșul pentru viață de la București.
Revista Pentru viață este publicația oficială a Marșului pentru viață România și Republica Moldova.
Numărul 8, apărut în Primăvara anului 2019, este dedicat Marșului pentru viață 2019 – „Unic din prima secundă”, care are loc la 23 martie 2019 în 500 de localități din România și Republica Moldova.

Editorul revistei Pentru viață:
Asociația Studenți pentru viață

Valori

Credem în respectarea dreptului la viață al tuturor oamenilor, din momentul concepției și până la moartea naturală

Misiune

Considerăm că prin sprijinul acordat mamei și copilului se pot forma tineri responsabili pentru familie și societate.

Contactează

Email: studentipentruviata@gmail.com
Tel: 0733.487.318
fb.com/StudentiPentruViata
www.studentipentruviata.ro

Donează

Asociația Studenți pentru viață
Cod Fiscal: 3183563
Cont: RO25BTRLRONCRT0V17367901 (RON), deschis la Banca Transilvania, Agenția Lipscani, București

Share