„Bine v-am găsit! Vă felicit că sunteţi aici, că aţi avut puterea să vă ridicaţi pentru o cauză atât de nobilă şi atât de puternică.
Am 44 de ani. Când am aveam 20 de ani, am rămas însărcinată cu fetiţa mea care acum este studentă la Paris, îşi termină studiile în Finanţe. Şi am trăit această criză de sarcină. Împotriva mea s-a ridicat un val de negativism, împotriva mea şi a soţului meu, pe care nu l-am mai simţit niciodată de atunci în viaţa mea. Şi această criză este reală. Dar o singură voce dacă se ridică împotriva acelui val îi ia toată puterea. O singură voce, dacă îşi păstrează claritatea şi optimismul, salvează o viaţă!
Din fericire, vocea aceea a existat pentru mine. Şi de atunci fac şi eu exerciţiul acesta pentru tot restul vieţii mele, de câte ori pot. Vorbesc pentru viaţă.
S-au mai născut în familia mea încă cinci copii, doi au plecat deja la studii, al treilea urmează să plece. Am început să fac coaching. Am făcut coaching pentru oameni de afaceri, pentru viaţă şi am început să fac coaching pentru părinţi. Pentru că am descoperit că în primul rând trebuie să învăţăm să fim părinţi buni, să creăm acasă un mediu extraordinar de plin de bunătate, înţelegere, înţelepciune, echilibru, dragoste pentru copii. Dacă noi reuşim treaba asta, copiii vor şti să replice în propriile lor vieţi acest mediu pe care l-au avut acasă. În al doilea rând, vor şti să se reconecteze cu ele. Şi, când vor creşte, vor vrea să-şi viziteze părinţii şi să fie alături de părinţii lor.
Al doilea lucru – după ce eşti părinte bun, poţi să devii părinte performant. Pentru că am descoperit că, într-adevăr, să fii bucuros, fericit, împlinit, să-ţi atingi obiectivele, să fii proactiv, e o chestiune de decizie. Ne aparţine nouă răspunderea vieţii noastre, noi suntem cei care decidem dacă suntem sau nu fericiţi, dacă suntem sau nu împliniţi.
Acţionăm constant în sensul în care vrem să meargă viaţa noastră. Noi putem să dăm exemplul acesta copiilor noştri. Să ne dezvoltăm personal, permanent, şi ei vor veni după noi. Să nu le vorbim din frică, din blocaj, din îndoială, şi ei vor fi capabili să-şi atingă absolut toate ţintele şi toate obiectivele lor.
Pavel, fiul meu, a intrat în Liga Studenţilor Români din Străinătate. El este student în Philadelphia. Şi mi-a spus: „Mami, sunt foarte mulţi copii români care vor să se întoarcă înapoi în ţară”. Copiii români astăzi au şansa să studieze oriunde în lume. Nu există universitate mare pe faţa pământului care să nu dea deja burse extraordinar de mari copiilor români. Este o şansă şi trebuie s-o vedem ca atare. Dacă eram mândri că Eminescu a studiat la Viena, imaginaţi-vă că acum, practic, orice familie îşi poate trimite copilul la studii. Românii sunt extraordinar de bine văzuţi şi noi trebuie să începem să credem chestia asta despre noi.
Pavel a fost ca student internaţional în Japonia. Şi acolo a mărturisit atât de tare despre ţara lui încât a convins japonezi să vină să studieze în România. Prin urmare, la masa de Paști voi avea un student japonez din Kyoto invitat, care este deja în România şi spune: „Băi, Pavel, aveţi o ţară extraordinară! Românii sunt buni şi în comparaţie cu japonezii, care sunt buni numai cu oamenii pe care îi cunosc, voi românii sunteţi buni cu toată lumea.”
Mesajul meu este de încredere. Trebuie să avem încredere în copiii noştri. Sunt extraordinar de pregătiţi să facă faţă. Noi trebuie să-i iubim şi să ne depăşim şi noi toate temerile, toate fricile, pentru că nu sunt justificate. Trăim într-o ţară care ne oferă tot suportul în momentul acesta. Şi pot să spun că eu am simţit treaba asta şi mai ales ajutorul lui Dumnezeu.
Vă mulţumesc şi vă doresc succes!”