Blog Știri

Prin tema „Pentru viață, pentru femeie, pentru familie” afirmăm cu tărie că este firesc ca bărbații, familiile și societatea să sprijine cu tot ce este nevoie femeile însărcinate. Astfel, ne-am propus publicarea unor cărți de mărturii despre criza de sarcină: 101 femei fericite că au ales viața copiilor lor, 101 avorturi regretate.

Publicăm aceste cărți atât pentru femeile care se vor confrunta cu o criză de sarcină, cât și pentru noi toți, cei care ne aflăm în proximitatea femeii aflate în criză de sarcină și care, de cele mai multe ori, nu știm ce înseamnă în mod concret această criză. Sperăm ca, și prin aceste mărturii, cât mai mulți oameni să înțeleagă că perioada crizei de sarcină este una dintre cele mai dure încercări prin care trece o femeie și că este necesar să o sprijinim, cu atât mai mult dacă ne considerăm familia ori prietenii ei, dacă spunem că ea reprezintă ceva pentru noi.

 

Dragi prieteni și colaboratori,

Puține lucruri sunt prezente în viața cotidiană cu un impact uriaș și care să fie atât de puțin înțelese precum criza de sarcină, momentele din viața unei femei însărcinate în care avortul apare ca alternativă viabilă la continuarea sarcinii și nașterea copilului.

Criza de sarcină apare în cele mai diverse situații de viață. Astfel, experiența directă și bibliografia teoretică arătă că nu există nici un element care să elimine a priori posibilitatea apariției crizei de sarcină: nici starea financiară, nici statutul social, nici statutul marital, nici absența sau numărul copiilor, nici vârsta, nici nivelele intelectual, educațional și cultural, nici starea de sănătate a femeii sau a copilului nenăscut, nici calitatea relației cu tatăl copilului, nici opinia familiei ori a prietenilor, nici împrejurările concepției etc.

Ca urmare, pentru sprijinirea femeii în criza de sarcină este nevoie de cele mai diverse abordări, potrivite fiecărei situații de criză. De la formele cele mai simple, cum este o discuție de 15 minute, până la sprijinirea emoțională și materială pe perioada mai multor ani de zile.

În această diversitate, există, este drept, și tipologii majoritare. Astfel, în circa 80% dintre avorturi, elementul suficient pentru rezolvarea crizei de sarcină și nașterea copilul ar fi fost sprijinul din partea tatălui copilului. Iar, în oglindă, un element majoritar prezent în criza de sarcină este violența din partea tatălui copilului, de la presiunile verbale, până la violență fizică gravă.

Pentru femeile care se vor afla în situații de criză și pentru cei din jurul loc care le pot sprijini dacă vor, dorim să alcătuim un set de cărți care să cuprindă mărturii despre criza de sarcină.

Titlurile cărților sugerează perspectiva și aspectul pe care volumul respectiv le are: criza de sarcină văzută din perspectiva femeii însărcinate, a tatălui copilului, a familiei, a prietenilor, a fraților copilului nenăscut, a copilului supraviețuitor — cel care a fost născut și a aflat criza de sarcină în care s-a aflat mama în timp ce era însărcinată cu el, alternativa adopției după naștere etc.

Vă rugăm să trimiteți mărturii pe adresa de email 101marturii@gmail.com

Mărturiile pot fi anonimizate complet și garantăm că datele personale ale celor care vor trimite mărturii nu vor fi făcute publice decât dacă ei solicită.

Vă rugăm să oferiți doar mărturii complet adevărate, fără nici cel mai mic element ficțional, deoarece spunerea adevărului și numai a adevărului este centrală în abordarea crizei de sarcină.

Am cunoscut femei care au regretat avortul dinainte de a-l face, femei care au regretat avortul în timp ce avea loc, femei care au regretat avortul când s-au sculat de pe masa ginecologică, femei care au regretat avortul pentru prima oară la câteva decenii după ce a avut loc.

Nu am cunoscut nicio femeie care să își îndemne fiica „Mamă, când vei crește mare să faci și tu măcar un avort, că e foarte bine!” De aceea, aceste cărți sunt totodată menite a conștientiza cu câtă ușurință am trecut pe lângă femeile aflate în criza de sarcină, indiferenți la frământările lor și la viața copilul pe care l-au purtat în pântece câteva luni, spre a le cere iertare.