Congresul Tinerilor Pro-Viață 2025 a reunit 60 de tineri din toată țara, iar 16 dintre ei au fost invitați să țină discursuri pe tema „Fiecare om contează”. Andrei Rotaru, voluntar în cadrul Emanoil Alba Iulia, este unul dintre ei.
Este o bucurie și cu adevărat o onoare să fiu astăzi împreună cu voi, aici, uniți fiind în Viață și în Hristos. Pe lângă bucurie și onoare, misiunea noastră ne încarcă și cu responsabilități; iar una dintre ele este aceea de a fi vocea celor care nu au voce; nu pentru că ar fi muți, ci pentru că nu mai sunt. Cu toate acestea, să privim partea plină a paharului și să-l umplem de bucurie până când ajunge la limită – iar limita să ne fie cerul ori mântuirea.
În comunitatea din care vin, cea a Alba Iuliei sau, mai precis, în sânul Asociației Emanoil, am realizat că faptele sunt cele care ne apropie sau ne depărtează de scopurile personale și, mai mult decât atât, ne afectează pozitiv sau negativ și pe noi, dar și pe cei din jurul nostru. Ați pățit vreodată să fiți undeva și să vă simțiți nefolositori? Sau că faceți ceva fără rost? Mă gândesc că toți am avut măcar câteva momente de acest fel și cred că soluția să ieșim din acea stare a fost aceeași: am schimbat fie locul unde ne desfășuram activitatea, fie activitatea în sine (sau ambele). Mai numim migrarea asta „vreau să-mi găsesc locul”.
Cu toții avem acel loc unde ne potrivim ca într-un puzzle, unde simțim că suntem apreciați și că munca noastră e cu adevărat importantă. Pornind de la premisa că ceea ce facem este bine, simțim nevoia să aruncăm raze de lumină din noi înspre ceilalți în speranța că ei vor fi oglinzi ce ne întorc bucuria pe care le-am oferit-o.
De unde e această lumină a faptelor?
Din noi înșine, căci fiecare dintre noi suntem o Împărăție a lui Dumnezeu și avem în sufletele noastre o lumină taborică. Fiecare suflet e un Tabor, și câtă vreme stăm în lumina Taborului nostru, ne inundăm de bucurie că putem să fim lumină celor din jur și știm că faptele noastre au ecou în veșnicie.
Și de ce sunetul și vocea sunt așa importante? Pentru că o faptă se consumă acum, se consemnează (poate) și trece, dar cuvintele, odată rostite, își pun amprenta în întreg cosmosul, în sufletele celor din jur și ecoul lor răsună iar și iar în conștiința lumii la nesfârșit.
Fiecare om contează, fiindcă fiecare om are strălucirea Taborului în inima și în lucrarea sa. Mă bucur nespus de mult că sunt convins de ceea ce spun, că am văzut lumina asta strălucind în oamenii din jurul meu și chiar din prieteni care, fără încăpățânarea mamelor lor, lumina li s-ar fi stins. Ce misiuni speciale se împlinesc prin fiecare om născut!