Sâmbătă, 15 martie 2025, Hotelul Mercure Bucharest Unirii s-a transformat într-un spațiu al speranței și al solidarității, găzduind cea de-a patra ediție a Congresului Tinerilor Pro-Viață, organizat pentru prima dată în format fizic de Asociația Studenți pentru Viață București. Evenimentul, integrat în seria de activități dedicate Lunii pentru Viață, a adunat 61 de tineri din toate regiunile țării – de la Oradea și Suceava la Iași, Sibiu, Argeș, Alba Iulia, Bacău, Constanța, Ploiești, Reșița și București – un grup alcătuit din studenți de la diverse facultăți precum Drept, Construcții, Litere, Medicină, Teologie, Fizică, Sociologie, Matematică, Psihologie, Management, Calculatoare și Științe social-politice. Sub tema „Fiecare OM contează”, acest congres a reprezentat o voce clară a unei generații care luptă pentru recunoașterea valorii fiecărei vieți.
„Primăvara este anotimpul în care natura ne oferă o lecție profundă și anume aceea că viața învinge întotdeauna,” a declarat Ioana Șofîlcă, vocea ei reverberând ca un ecou al renașterii. „Fiecare om, indiferent de vârstă, indiferent de condiție, are un rost. Nimeni nu este de prisos, nimeni nu este inutil. Viața nu are valoare doar când este puternică, sănătoasă sau independentă. O viață este valoroasă prin simplul fapt că există!” Într-o lume adesea sufocată de individualism, acești tineri au ales să se unească, să celebreze existența și să caute soluții concrete pentru a o ocroti. Teodora Paul, președinta Asociației Studenţi pentru Viaţă Bucureşti, a deschis evenimentul cu o chemare la solidaritate: „Suntem diferiți, dar uniți de un scop comun – acela de a celebra viața și de a găsi căi prin care să o protejăm și să o susținem. Motivațiile fiecăruia dintre noi sunt diferite, dar frumoase în felul lor: dorința de a susține dreptul la viață, de a ajuta femeile aflate în criză de sarcină, conștiința care ne-a îndeamnat să venim.”
Congresul a fost un mozaic de voci și povești. Şase Keynote Speakers şi 16 tineri din diverse asociaţii s-au unitpentru a accentua nevoia unei generaţii pro-viaţă cât mai puternice şi pentru a aduce speranţă prin discursurile lor. Florina Deac, participanta care a venit tocmai din Oradea, a mărturisit: „Sunt pro-viață pentru că destul de recent am aflat de la mama mea că cei din jur au îndemnat-o să mă avorteze și sunt foarte dornică în a susține și a face parte dintr-un grup care sprijină mamele.” Alexandru Cormos a completat: „Congresul este important pentru că unește mulți oameni cu același interes și, în același timp, ridică un semnal de alarmă pe care trebuie să-l conștientizeze mai multă lume.”
De asemenea, Maria Bodale, preşedinta Asociaţiei Studenţi pentru Viaţă Iași, a evidenţiat importanţa mişcării pro-viaţă: „Sunt pro-viață pentru că îmi doresc să împărtășesc iubire concret, prin fapte, sprijinind femeile în criză de sarcină și copiii din pântecele lor. Sunt pro-viață deoarece conștientizez că prezentul și viitorul sunt în mâinile noastre, ale fiecăruia dintre noi, sunt pro-viață pentru că îmi doresc să fiu vocea celor care nu au voce și pentru că fiecare om contează.” Ecaterina Ambrosi, din Iași, ne-a relatat următoarele: „Sunt pentru viață pentru că am acceptat că am avut dreptul la viață datorită alegerii mamei mele și simt că am obligația și datoria de a susține viața pentru alții.”
Într-o societate mereu pe fugă, astfel de mărturii au dat tonul unei zile pline de reflecție. Andreea Condrache a completat cu o perspectivă practică: „Consider că un congres pro-viață este foarte important din mai multe motive: în primul rând este parte din vocea copiilor nenăscuți, în al doilea rând poate fi un sprijin și o încurajare pentru mamele care se află în dificultate și nu în ultimul rând este un motiv ca mai mulți tineri care sunt pro-viață să se unească și să-și împărtășească credințele și valorile.”
Printre vocile care au răsunat, Andrei Rotaru de la Asociația Emanoil din Alba Iulia a adus o notă luminoasă: „Faptele sunt cele care ne apropie sau ne depărtează de scopurile personale și ne afectează pozitiv sau negativ și pe noi și pe cei din jurul nostru. Fiecare suflet e un Tabor, și câtă vreme stăm în lumina Taborului nostru, ne inundăm de bucurie că putem să fim lumină celor din jur. Fiecare om contează, fiindcă fiecare om are strălucirea Taborului în inima și în lucrarea sa.” Anita Radics, din ATOR Banatul de Munte, a vorbit despre importanţa construirii unui viitor pro-viaţă: „Fiecare am răspuns cu ‘da’ acestei invitații fiindcă scopul și crezul nostru comun sunt mai adânci și mai motivante decât orice nelămurire. Șansa clădirii unui viitor pro-viață este tocmai investirea, cu răbdare și blândețe, în acest viitor, de la rădăcina lui. Fiecare om contează pentru că fiecare om este unic, cu o singură șansă de a fi, care stă de multe ori într-o alegere.”
Dar congresul nu a fost doar despre vorbe, ci şi despre fapte şi oameni implicaţi care aduc speranţă în societate. Astfel, Negru Gheorghe-Vasilică, din ASCOR Bacău, a rememorat un simbol viu: „Marșul pentru Viață de anul trecut din Bacău – supranumit de noi ‘Marșul umbrelelor’ – a transmis un mesaj puternic: viața merită susținută indiferent de circumstanțe. Uneori, nu avem nevoie de soluții impuse, ci doar de cineva care să ne asculte și să ne ajute să vedem lumina în întuneric. Fiecare pas făcut, fiecare cuvânt rostit, fiecare gest de susținere creează un val de conștientizare și responsabilitate. Și acest val poate salva vieți.” Anastasia Ciupitu, din ASCOR București, a adresat următoarea întrebare şi a continuat printr-un îndemn: „Ce se întâmplă cu copilașii care nu au pe cineva care să-i ocrotească atunci când ei nu se pot apăra? Fiecare dintre noi ne bucurăm de darul vieții datorită unei persoane care a ales ca noi să trăim. Nu trebuie să fim medici ca să salvăm o viață. Trebuie doar să vrem să fim prezenți și să ne dorim să ajutăm.”
Teologia și realitatea s-au împletit în vorbele lui Ionuț Vieru, din ASCOR Iași: „Dacă Dumnezeu este cel care ne crează, cine suntem noi să oprim această lucrare? Cum poți fi anti-viață odată ce te-ai născut? Este nefiresc ca o țară ortodoxă să aibă un număr mai mare de avorturi decât numărul locuitorilor.” Alexandru Vasile Graur, din ASCOR Alba Iulia, a dus ideea mai departe: „Fiecare om contează, contează de la primul moment al existenței sale. Un copil nenăscut nu este doar un ‘produs biologic’, ci o persoană în devenire, o ființă creată de Dumnezeu, cu un suflet nemuritor. Fiecare copil nenăscut are un rost în planul lui Dumnezeu, indiferent de condițiile în care vine pe lume.”
Andreea-Ioana Mocan, din Liga Studenților Oradea, a tras un semnal de alarmă asupra problemei natalităţii de la noi din ţară şi a concluzionat astfel: „Valoarea unui om nu depinde de ce face sau de ce are, ci de cine este cu adevărat. O localitate puternică este aceea care are un număr mare de locuitori, implicit un număr mare de tineri; o țară puternică se bazează pe tinerii săi.” Aceste voci nu au fost doar ecouri – au fost chemări la acțiune, unite într-un tablou al solidarității. Congresul a demonstrat că tinerii nu doar vorbesc despre viață, ci şi o apără cu fiecare pas.
Adelina Fronea, preşedinta Life Call, a adus în prim-plan o mărturie zguduitoare despre misiunea ei pro-viață, pornită dintr-o traumă personală: un avort la 19 ani, urmat de ani de regrete și o redescoperire a sensului vieții prin sprijinirea femeilor în criză de sarcină. Ea ne-a povestit despre familia ei, despre susținerea pe care o are din partea soțului în mișcarea pro-viață unde trebuie să fie permanent dispusă să intervină pentru a salva bebelușii aflați în pericolul de a fi uciși. Finalul discursului său a fost un moment plin de emoţie: un mesaj vocal al unei mame consiliate, care și-a dat seama că pruncul din pântecele ei putea să nu mai fie fără sprijinul primit din partea Adelinei. Povestea ei a arătat puterea suportului și a empatiei care pot transforma o decizie de moment într-o viață salvată.
Unul dintre fondatorii Asociației Studenți pentru Viață, Alexandru Voropanov a adus o perspectivă practică,prezentând cum trebuie sprijinită o femeie aflată în criză de sarcină.
Eliza-Maria Cloțea, medic resident în Obstetrică-Ginecologie a provocat audiența cu o serie de întrebări: „Este avortul o soluție etică reală la o problemă pe care toți o considerăm dificilă? Credeți în drepturile omului? Dacă răspunsul este da, cine beneficiază de drepturile omului? Copiii beneficiază de drepturile copiilor, femeile beneficiază de drepturile femeilor, înseamnă că oamenii beneficiază de drepturile omului. Când începe viața umană? Știința ne arată că ființele care se reproduc sexual își încep viața la momentul fertilizării, la momentul concepției. Ce așteptări are o societate de la părinți? Întotdeauna când auzim titluri la știri precum părinții au înfometat, au torturat sau omorât un copil există foarte multă indignare, bineînțeles pentru că părinții sunt cei care ar trebui să ocrotească copilul și în nici un caz să-i provoace rău, ceea ce este foarte firesc să înțelegem de ce avortul nu este normal în relația părinte-copil. Pentru că avortul oprește viața copilului nevinovat și provoacă o rană adâncă în sufletul familiei.” Cu un discurs ancorat în știință și moralitate, Eliza a pledat pentru recunoașterea vieții de la concepție.
Domnul Mihai Ene şi Dr. Ștefania Ene, medic specialistObstetrică-Ginecologie, au vorbit despre misiunea lor comună de a apăra viața. Discursul lor a fost o mărturie a dedicării profesionale și personale. Cu o abordare caldă, dar fermă, ei au subliniat importanța educației și sprijinului în salvarea vieților nenăscute, punând accent pe rolul medicilor în a promova o cultură a vieții.
Catherine Wheeler, fost medic care efectua avorturi, acum membră a consiliului Asociației Americane a Obstetricienilor și Ginecologilor Pro-Viață, a intervenit virtual cu o poveste de convertire impresionantă. Transformarea sa dintr-un susținător al avortului într-un avocat pasionat al dreptului la viață a inspirat sala, arătând puterea schimbării personale și impactul global al mișcării pro-viață.
Venită pentru prima dată în România, Melissa Byrne, de la Studenți pentru viață Irlanda, a povestit despre implicarea în mișcarea pro-viață din țara ei și despre durerea prin care a trecut când mama ei a pierdut o sarcină, deși ea era destul de mică atunci: „Acel copil e un membru lipsă al familiei mele – o durere care m-a împins să lupt pentru viață.”.
Totodată, în cadrul congresului, tinerii au fost provocaţi să participle la scenete interactive, jucând situații reale ale femeilor în criză de sarcină şi arătând cum empatia şi susţinerea pot schimba un destin.
La sfârșit, Ioana Picoș a captivat publicul cu piesa „În loc de discurs”, o dramă care a explorat avortul din unghiuri multiple: copilul din pântece, medicul care refuză să mai ia viețile copiilor înainte de naștere, mama care regretă și mama care alege viața. „Înainte să fii cineva, trebuie să fii,” a fost mesajul final care a avut un impact puternic asupra publicului.
Ziua s-a încheiat cu un gest simbolic: fiecare tânăr a scris o idee pe o piesă de puzzle, unind apoi toate piesele într-un tablou al solidarității. „Fiecare pas contează,” a spus Negru Gheorghe-Vasilică. „Fiecare om e un dar,” a adăugat Alexandru Graur. Congresul n-a fost doar o adunare – a fost o promisiune că această generație va lupta cu blândețe și curaj pentru fiecare viață, până când întunericul va fi alungat, iar fiecare femeie însărcinată va fi sprijinită astfel încât să privească cu bucurie momentul când copilul din pântece va vedea lumina zilei.
