Congresul Tinerilor Pro-Viață 2025 a reunit 60 de tineri din toată țara, iar 16 dintre ei au fost invitați să țină discursuri pe tema „Fiecare om contează”. Maria Bodale, președinte Studenți pentru viață Iași, este unul dintre ei.
Sunt bucuroasă și recunoscătoare să iau parte la Congresul Tinerilor Pro-Viață 2025. După aproape 4 ani de când fac voluntariat în Asociația Studenți pentru Viață Iași – specific: am făcut încă din perioada liceului – și vorbesc fără teamă despre misiunea pro-viață, problema avortului, criza de sarcină, am observat că oamenii din jurul meu au devenit tot mai deschiși. Astfel, am avut conversații cu anumite persoane care mi-au mărturisit: „Maria, astăzi aș fi putut să nu fiu în fața ta…” – iar acestea mi le-au spus din pricina faptului că părinții lor luaseră în considerare cândva avortul.
Cu permisiunea unei astfel de persoane care ar fi putut să nu fie astăzi o să vă relatez povestea ei.
O tânără este al șaselea copil al familiei sale, având mai mulți frați și surori. Când mama ei a rămas însărcinată, familia trecea prin mai multe dificultăți, iar bunica i-a sugerat să facă avort, considerând că încă un copil ar fi o povară. Ajunsă la medic, acesta a îndemnat-o să reflecteze, spunându-i că acel copil ar putea aduce multe bucurii și va fi inteligent.
Deși inițial era influențată de cei din jur, mama a ales în cele din urmă să păstreze sarcina. Ani mai târziu, fiica ei a aflat această poveste după ce a obținut locul întâi la o olimpiadă națională. Mama i-a spus cât de mândră este de ea și a realizat că, dacă ar fi luat altă decizie în trecut, fiica sa nu ar fi existat.
Tânăra este acum singura dintre frații săi care a absolvit liceul, prima din familie care a urmat o facultate, iar în prezent este la doctorat. Prin activitatea sa, a reușit să sprijine educația altora, organizând tabere pentru copii și devenind asistent universitar.
De curând, la un eveniment pro-viață, a avut un moment de conștientizare profundă privind cât de fragilă a fost existența sa și cât de prețios este darul vieții: și-a dat seama că ea, care era să îți piardă viața înainte de a se naște, vorbea altora despre darul vieții – adică era nu doar ceva adevărat, ci era ceva pe care ea l-a putut continua într-o mare cumpănă, de care nici nu a fost conștientă și de care nu a aflat decât după 16 ani.
Așadar, și pentru ea, și pentru toți ceilalți oameni: fiecare om contează nu pentru că noi decidem asta, ci pentru că viața însăși este un dar de neînlocuit.
Ne plângem că nu avem suficienți medici, profesori, asistenți sociali, preoți, dar oare nu suntem noi cei care refuzăm să le dăm șansa de a exista?
Știu că nu toți copiii din burtica mamei vor ajunge medici, profesori, asistenți sociali, preoți, sau nu vor face lucruri mărețe pentru ceilalți oameni – poate chiar unii vor face lucruri mai puțin bune. Dar nu există oameni buni sau răi la naștere, există doar oameni cu un potențial imens. Depinde și de toți cei din jur ce se va întâmpla cu acest potențial, așa cum depinde și de cel care îl are.
Și, mai mult decât ne dau în mod concret ceilalți nou, mai există ceva important al lor pentru noi: faptul că avem posibilitatea să cunoaștem și să iubim încă un om.
Ne întrebăm dacă sunt prea mulți oameni pe lume, dar oare nu avem destulă dragoste de împărtășit?
Al treilea motiv pentru care fiecare om contează este că fiecare om aduce ceva de mai presus de noi în mijlocul nostru. Viața fiecărui copil este deja dorită de Cineva de Sus care este mai presus de noi, dar este dorită și pentru a ne aduce, de la El, ceva unic: fiecare om este unic, ca om, dar și aduce ceva unic în lume de la Dumnezeu.
Cum am putea crede că avem noi dreptul să decidem cine merită să vină pe lume și cine nu? Chemarea și bucuria noastră este să primim fiecare om creat care un dar, cu responsabilitate și iubire.
Un prunc nenăscut nu poate vorbi, nu poate cere o șansă, nu poate promite cât bine va aduce lumii, nu ne poate spune cine este și de ce este. Dar știm, bucurându-ne de cei din jur, că fiecare viață are un scop, fiecare existență este valoroasă.
Haideți să fim aceia care oferă o șansă, nu îi răpim copilului darul vieții și prin faptele noastre să îi inspirăm pe alții să facă la fel. Să alegem viața, pentru că în fiecare copil nenăscut se află un viitor plin de posibilități, o inimă care poate iubi, o minte care poate crea și o viață care poate schimba lumea.