Congresul Tinerilor Pro-Viață 2025 a reunit 60 de tineri din toată țara, iar 16 dintre ei au fost invitați să țină discursuri pe tema „Fiecare om contează”. Anastasia Ciupitu, președinta ASCOR București, este unul dintre ei.
Bună dimineața și bine v-am găsit!
Mă bucur mult să ne întâlnim în această formulă! Cred că este foarte important ca noi, tinerii care avem aceleași valori, să ne întâlnim și să schimbăm idei, cu atât mai mult într-un context în care discutăm despre cel mai mare dar al lui Dumnezeu pentru noi, Viața.
Deși poate părea egoist să spun acest lucru, aș vrea să vă zic că mă bucur nu doar de voi, ci și de faptul că eu mă aflu aici. Așa cum am zis, viața este un dar de la Dumnezeu, însă când suntem bebeluși, înainte să ne naștem, decizia de a beneficia de acest dar este luată de altcineva pentru noi.
Când mama mea a rămas însărcinată cu mine, era o tânără de 20 și ceva de ani, care terminase Facultatea de Arhitectură și își dorea să profeseze, însă nu apucase decât foarte puțin, pentru că la câteva luni după licență a născut un băiețel pe care l-a considerat darul lui Dumnezeu, așa că l-a numit Teodor. La doi ani după nașterea lui Teodor a aflat că va mai avea un bebeluș. Deși părinții mei s-au bucurat că vor mai avea un copil, din cauza unor probleme de sănătate, mamei i s-a spus că dacă vrea ca bebelușul să trăiască, va trebui să stea în pat pe tot parcursul sarcinii. În acel moment, au fost persoane din familie care le-au spus părinților mei că mama este tânără și mai poate avea copii și mai târziu și că mai bine ar face avort ca să nu-și pericliteze sănătatea și cariera. Totuși, mama nu a ascultat acele sfaturi și având susținerea tatălui meu, au reușit împreună să aibă grijă de fratele meu care abia descoperea lumea și era foarte zglobiu.
Se spune că „fiecare copil vine cu pâinea lui”. După ce m-am născut eu, mama a reușit să-și deschidă un Birou Individual de Arhitectură, pentru a lucra de acasă și așa a reușit să aibă grijă de fratele meu mai mare, de mine și de următorii doi frați mai mici.
Am vrut să vă împărtășesc această mărturie pentru că mă gândesc că fiecare dintre noi ne bucurăm de darul vieții datorită unei persoane care a ales ca noi să trăim. Dacă ar trebui să spun un singur cuvânt despre mama mea, aș spune: dăruire. Voi cum ați descrie printr-un cuvânt persoana care v-a crescut?
Cred că deși răspunsurile sunt diferite, fiecare dintre ele descrie într-un mod profund o persoană sau o relație, dar ceea ce avem în comun este recunoștința pentru cei care ne-au oferit darul vieții, ne-au purtat de grijă și au fost acolo pentru noi.
Totuși, e bine să ne întrebăm: ce se întâmplă cu copilașii care nu au pe cineva care să-i ocrotească atunci când ei nu se pot apăra? Sau cu cei care luptă să-și păstreze viața pe un pat de spital? Cu toate că scopul nostru al celor de aici este să protejăm fiecare viață, pentru că fiecare viață contează, cred că este important faptul că împreună încercăm să ajutăm bebelușii aflați în ambele situații. Dacă Studenți pentru viață se axează în mod special pe ajutorarea mamelor și a bebelușilor nenăscuți, ASCOR promovează valori care le învață pe tinere să prețuiască viața, încă din momentul concepției.
Totuși, pe lângă idei și conferințe – care de altfel sunt foarte folositoare, anul acesta urmează să organizăm un Cros caritabil, prin intermediul căruia ne dorim să ajutăm copiii care au primit darul vieții, dar care riscă să-l piardă curând. Scopul nostru este să strângem fonduri pentru climatizarea secției de transplant medular pediatric de la Institutul Clinic Fundeni. Copiii de aici luptă pentru viață, iar noi putem face ceva concret pentru a-i ajuta. Prin bănuții care se vor strânge de la persoanele care participă la cros sau care pur și simplu vor să doneze, putem transforma recunoștința noastră pentru viața pe care am primit-o într-un gest de dăruire pentru alții. Astfel, nu trebuie să fim medici ca să salvăm o viață. Trebuie doar să vrem să fim prezenți și să ne dorim să ajutăm.
Așadar, în final, aș vrea să ne întrebăm fiecare, știind că fiecare viață contează, cum pot eu să contribui la păstrarea darului vieții pentru semenii mei?
Iar pentru a nu lăsa această întrebare fără un răspuns, aș vrea să spun că atunci când acționăm împreună și Îi cerem ajutorul lui Dumnezeu, putem face ca fiecare viață să conteze!
Vă mulțumesc!