Discursul Mariei Edleston (Ionescu) la Marșul pentru viață 2023 din Capitală:
Bună ziua, tuturor! Sunt studentă la Facultatea de Teologie, Secția Asistență socială, anul III, și aceasta este povestea vieții mele.
Acum 23 de ani, când mama a rămas însărcinată, tatăl meu a fost sincer încântat de copil. Dar mama lui, care a făcut 30 de avorturi, nu vedea altceva decât un avort în plus și i-a spus tatălui meu: „Nu se poate să ai un copil la vârsta de 21 de ani. Ori face avort, ori trebuie să renunți la relație”. Aceste două variante i le-a dat și tatăl meu, mamei mele, care a spus: „Eu nu renunț la copilul meu, orice ar fi. Este dat de Dumnezeu și trebuie să-l nasc”.
Bunica maternă a sprijinit-o pe mama și și-a asumat răspunderea creșterii mele, dar bunica paternă a fost cea care a programat avortul. Mama, în schimb, a conlucrat cu medicul, Profesorul Doctor Ioan, anunțându-l pe tata că sarcina este mult prea avansată pentru avort.
M-am născut prematur la șapte luni, am stat în incubator 40 de zile. Mama stătea neîncetat la capela spitalului și se ruga Maicii Domnului: „Maică, ai grijă de acest copil, să trăiască și ai tu grijă de el, ți-l voi dărui ție”. Când am intrat în stop cardio-respirator, părintele de la capelă m-a botezat și, după botez, mi-am revenit.
Ce vreau să vă transmit? Este foarte importantă susținerea mamelor aflate în criză de sarcină. Foarte importantă. Mă bucur foarte mult pentru faptul că trăiesc și dau slavă lui Dumnezeu. Le mulțumesc atât mamei mele, cât și tatălui meu, îl pomenesc și pe el și mă rog și îi iubesc pe amândoi așa cum sunt. Și nu în ultimul rând, Maicii Domnului, pentru că niciodată, dar niciodată, nu m-am simțit singură.
Maria s-a căsătorit de curând cu Ryan Edleston și este însărcinată cu primul copilaș. Avortul nu ar fi afectat doar viața mamei ei, ci ar fi oprit viața Mariei, bucuria lui Ryan de a se căsători cu ea, iar copilașul pe care îl au împreună nu ar fi existat.
Articolul face parte din revista „Pentru viață” nr. 14, primvară 2025.