Revista
Dacă vrei să faci voluntariat pentru viață și să cunoști tineri cu idei comune, Studenți pentru viață te invită la o întâlnire de socializare miercuri, 11 octombrie, la ora 19.00 la Casa de Cultură a Studenților din București (Etajul 1, Sala 8).
#depindedetine, #implică-te!
În semn de recunoștință și mulțumire pentru voluntarii care s-au implicat în organizarea Marșului pentru viață 2017 „Ajută mama și copilul! Ei depind de tine” din București, Asociația Studenți pentru viață organizează miercuri, 5 aprilie 2017, între orele 18.00 și 21.00 Gala Voluntarilor pentru Viață 2017.
Scopul evenimentului este recunoașterea eforturilor celor care au sprijinit, au promovat și s-au implicat în activitățile din cadrul Marșului pentru viață 2017 și a Lunii pentru viață 2017.
În cadrul Galei Voluntarilor pentru Viață 2017 se vor oferi diplome de mulțumire, iar evenimentul se va bucura și de prezența unor personalități publice, care vor susține discursuri inspiraționale.
Pentru înscriere vă rugăm să completați acest formular până pe 4 aprilie 2017.
Loc de desfășurare: Sala Roma, Hotel Siqua (Calea Plevnei 59 A).
Bună ziua tuturor și Dumnezeu să ne dea izbândă! Și nu doar astăzi când ne întâlnim, ci întotdeauna să susținem viața așa cum ne-a dat-o Dumnezeu!
Dragii mei, suntem aici astăzi ca o mărturie vie a faptului că poporul român, care are această frumoasă moștenire creștină, astăzi recunoaște că viața vine doar de la Dumnezeu. Și dacă vine de la Dumnezeu, într-o zi va trebui să răspundă în fața lui Dumnezeu pentru misiunea pe care a primit-o.
Viața venită de la Dumnezeu începe în momentul concepției și nimeni nu are dreptul să o întrerupă. De aceea, Doamne, Te rugăm binecuvintează România, în așa fel încât să prețuim viața pe care ne-o dai.
În același timp, trebuie să fim conștienți de un lucru: există un grup restrâns de oameni insistenți, gălăgioși, care vor să propună o altă alternativă a familiei. Familia, așa cum a făcut-o Dumnezeu este formată dintr-un bărbat și o femeie, punct.
Nu există alternativă la familie! Poate alții vor să schimbe, dar viața și familia, așa cum a făcut-o Dumnezeu, este un bărbat cu o femeie și, dacă Dumnezeu le dă și copii, binecuvântată este acea familie.
De aceea prezența noastră în Biserică, în societate, este datorită faptului că ne considerăm creștini. Bisericii i se astupă gura încet-încet. Anumiți oameni vor ca Biserica să fie îndepărtată din societate. De ce? Ca să ofere ei alternative la ce? La familie? La școală?
Atunci când Biserica va dispărea din spațiul public, va cădea și școala, va cădea și familia.
Dragii mei, nu sunt locuri mai dragi pentru mine decât familia și școala, casa și biserica. Uitați-vă că școala, familia și biserica sunt atacate astăzi cel mai puternic. De ce? Pentru că dacă ele vor fi date la o parte, totul va fi cu totul altfel.
De aceea noi, ca și creștini, nu suntem homofobi, nu suntem fanatici, nu suntem bigoți. Dorim, totuși, în România să ne păstrăm identitatea noastră creștină. Dumnezeu să ne ajute pe fiecare dintre noi, Amin!
Pastorul Virgil Achihai este președinte la Uniunea Bisericilor Creștine după Evanghelie. Cuvântul a fost rostit la Marșul pentru viață 2017 „Ajută mama și copilul! Ei depind de tine”, București, 25 martie 2017.
Marșul pentru viață 2017 s-a desfășurat în peste 285 de localități din România și Republica Moldova în 25 martie.
Acest Marș pentru viață este un eveniment misionar și în același timp o mărturisire. O mărturisire asupra faptului că, iată, după aproape 50 de ani de comunism, de totalitarism ateu, poporul român începe, încet, încet, să se trezească la realitatea mărturisitoare a credinței în Dumnezeu și a prețuirii vieții, ca dar suprem pe care Dumnezeu ni-l face nouă, oamenilor.
Astăzi creștinii ortodocși serbează Buna Vestire, când îngerul Gavriil i-a vestit Maicii Domnului venirea în lume a Mântuitorului Hristos.
„Un înger vine în lume cu fiecare copil” arată acest poster atât de bine realizat și cu un mesaj atât de profund. Pentru că fiecare copil este ocrotit de Dumnezeu încă de la concepere. Așadar orice suprimare a vieții, chiar înainte de naștere, dacă este intenționată, nu poate fi acceptată de către Biserică și trebuie cu adevărat să ne unim eforturile pentru a stopa acest flagel, care, din păcate, ne-a adus într-o postură dezavantajoasă.
Între țările lumii, din păcate, suntem pe unul dintre locurile fruntașe la numărul avorturilor în ultimii 40-50 de ani, dar asta se datorează lipsei educației creștine, dar și impregnării unei mentalități egoiste de către regimul care oprima spiritul și promova, în schimb, această idolatrie a sinelui.
Idolatria sinelui face ca mamele să nu mai fie mame. Face ca femeile să nu-și mai dorească să fie asemenea Maicii Domnului, care este prezentată în icoană cu Pruncul în brațe, pentru că a avea prunc în brațe înseamnă o jertfelnicie, și frumoasă, dar și dificilă.
Foarte frumos se intitulează acest Marș: „Ajută mama și copilul! Ei depind de tine”.
Cum îi putem ajuta?
În primul rând prin faptul că beneficiem de educație creștină.
Ați văzut că s-a spus și se solicită în ultima vreme să apară în școli și alte forme de educație. Nu suntem împotriva lor, dar suntem pentru a promova în primul și în primul rând educația creștină. Educația creștină a făcut ca în ultimii ani numărul avorturilor să fie în scădere. Se cunoaște că vin generațiile tinerilor care au făcut religie în școală. Iar de cei care au făcut alte tipuri de educație în școală nu putem fi siguri că vor promova morala creștină, atâta vreme cât știm că sunt oameni foarte bine educați din punct de vedere medical, dar care nu prețuiesc viața, ci, dimpotrivă, o suprimă în mod deliberat.
Așadar, sprijinim mama și copilul prin educație creștină, prin familia creștină formată din soț, soție și, dacă darul lui Dumnezeu vine, și copii.
Sprijinim mama și copilul și prin centrele social-filantropice pe care Patriarhia Română le-a înființat în București și în toată țara pentru a sprijini femeile, copiii, bătrânii și toate categoriile defavorizate. Și, rețineți, toate parohiile sunt un astfel de centru, spiritual, pentru că este un preot duhovnic dispus să ajute pe oricine, pe orice mamă, pe orice femeie aflată în dificultate, cu sprijinul moral și cu suport material.
Așadar, avem speranță! Suntem pentru viață! Dumnezeu este cu noi!
Preotul David Pestroiu a fost delegatul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la Marșul pentru viață 2017 București.
Marșul pentru viață 2017 s-a desfășurat în peste 285 de localități din România și Republica Moldova în 25 martie.
Bine v-am găsit. Am emoții. Nu am știut până aseară că voi urca pe o scenă, că vor fi atât de mulți oameni aici și mă bucur că suntem atâția.
Experiența mea este că Dumnezeu m-a ajutat să aduc pe lume trei copii. Din păcate, doar doi trăiesc. După al doilea copil am rămas însărcinată de două ori – o sarcină oprită din evoluție și una am oprit-o cu voia mea, pentru că soțul meu a zis că nu suntem pregătiți să mai avem încă un copil.
Atunci când fost sub anestezie, pentru că deja aveam două operații de cezariană pe care nu le-am cerut eu, așa au cerut medicii, în fața mea aveam un tunel lung, iar la capătul lui era o lumină foarte puternică și un vânt puternic mă împingea foarte tare spre acea lumină.
În momentul acela am zis să mă scoată cineva de aici. A apărut fratele meu și m-a smuls. Când a apărut fratele meu și am început să devin conștientă, deși nu puteam să deschid ochii spuneam „Doamne, iartă-mă! Doamne, iartă-mă!” Pentru că dimineața am fost la biserică, iar după amiază am fost să fac întrerupere de sarcină, ceea ce nu aș mai face și nu aș mai sfătui pe nimeni să facă.
Am ajuns acasă și i-am spus soțului meu: „Eu dacă voi mai rămâne însărcinată să fii sigur că nu o să mai fac nicio întrerupere.” După aproximativ 5 ani am rămas însărcinată, am adus pe lume un copil, care anul acesta o să împlinească 9 ani.
Vreau să precizez faptul că depășisem deja vârsta de 40 de ani și am avut prieteni pro și contra [avortului]. Inclusiv soțul meu nu m-a susținut pe timpul sarcinii. Sunt mândră de copiii mei amândoi și de cel de-al doilea, care acum va împlini 9 ani. Este un copil silitor la învățătură, cu o înțelepciune aparte.
Mesajul meu pentru toți oamenii, femei și bărbați, este să sprijinim femeile care doresc să aducă pe lume copii, să le dea șansa la viață și să ne iubim unii pe alții. Să ne sprijinim unii pe alții și să mergem cu Dumnezeu înainte. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru tot ce mi-a dăruit.
Marșul pentru viață 2017 „Ajută mama și copilul! Ei depind de tine”, București, 25 martie 2017
Marșul pentru viață 2017 s-a desfășurat în peste 285 de localități din România și Republica Moldova în 25 martie.
Pentru că a existat un număr mare de vorbitori și a fost nevoie ca discursul să fie scurtat, Alexandra Nadane a rostit câteva fragmente. Redăm mai jos discursul integral pregătit pentru acest eveniment:
Dragi participanți la Marșul pentru viață,
Mă bucur că suntem împreună și vă mulțumesc că sunteți aici.
Vă mulțumesc nu numai în numele organizatorilor, ci mai ales în numele celor pe care îi sprijinim: femeile și copiii.
Suntem aici, în toată țara, și în Republica Moldova, în peste 285 de localități. Suntem aici pentru femeile aflate în momente dintre cele mai dificile ale vieții lor, în criza de sarcină. Suntem aici pentru copiii aflați pe muchie între viață și moarte.
Este trist că nu toți se bucură atunci când femeia și copilul sunt sprijiniți. De aceea, voi repeta ceea ce am spus continuu în ultimii ani. Poate acum ne vor auzi cei care continuă să ne acuze că sunt altceva decât ceea ce suntem.
Luna pentru viață și Marșul pentru viață sunt apolitice și neconfesionale, dar sunt deschise participării tuturor confesiunilor religioase și formațiunilor politice. Nu solicităm interzicerea legală a avortului. Nu sprijinim niciun fel de violență împotriva femeii. Promovăm conștientizarea societății despre criza de sarcină. Promovăm înțelegerea adevărului științific că viața începe de la concepție. Încurajăm sprijinirea femeii să nască viața pe care o poartă în ea.
Dragi participanți,
Suntem mulți, suntem sute de mii de români care participăm la acțiunile pro-viață din această perioadă.
Dar nu numărul nostru este cel important, nu numărul este cel care contează, în primul rând, ci adevărul este cel important.
De ce este important adevărul?
Pentru că adevărul dă șansa să mergi mai departe, pentru că adevărul construiește și pe el poți construi. Adevărul se dovedește, în timp, mai puternic decât minciuna.
Oricât s-ar nega, prin minciună, umanitatea deplină a copiilor nenăscuți, din ce în ce mai mulți oameni vor înțelege că suntem oameni din momentul concepției.
Oricât s-ar nega, prin minciună, realitatea crizei de sarcină, din ce în ce mai mulți oameni vor înțelege frământările și vulnerabilitatea unei femei în criză de sarcină.
Știința ne arată că viața începe în momentul concepției.
Morala ne spune că viața este primul drept al omului.
Dar întotdeauna va exista ceva mai convingător decât știința și mai puternic decât morala care să mărturisească despre criza de sarcină și despre umanitatea copiilor nenăscuți, fără să poată fi contestat.
Va exista femeia care a trecut prin criza de sarcină și va exista supraviețuitorul, copilul care a supraviețuit crizei de sarcină.
Femeile care au trecut prin criza de sarcină, indiferent dacă au născut copilul sau au făcut avort, vor vorbi.
Din ce în ce mai mult, își vor găsi curajul să vorbească.
În acest an, pentru prima dată la București, vom asculta două mărturii. Curajul acestor două femei va da curaj și altora.
Vor vorbi, din ce în ce mai mult, cei care au fost în pericol să fi avortați, dar au fost născuți.
Când vom realiza că frați sau surori, tatăl sau mama noastră, soțul sau soția, prieteni, atâtea persoane fără de care nu ne putem imagina viața, erau la un pas de a fi avortați, vom înțelege mai clar ce pierdem prin avort și ce câștigăm lăsând viața copiilor să continue.
Noi înșine, mulți dintre cei care participăm astăzi la marșurile pentru viață, suntem, de fapt, supraviețuitori.
În Cluj Napoca a fost filmat un clip în care mai multor persoane li se prezenta statistica nașterilor și a avorturilor din anii în care se născuseră. Și, pe măsură ce citeau aceste statistici, zâmbetul le dispărea de pe față. Înțelegeau că sunt niște supraviețuitori.
Numărul românilor care nu s-au născut este mai mare decât populația actuală a României. Aceasta înseamnă că mulți dintre noi avem frați, surori, unchi, mătuși, a căror viață a durat mai puțin de trei luni de zile.
Astfel de pierderi există în întreaga lume, iar România și Republica Moldova sunt printre primele locuri pe plan mondial în ceea ce privește numărul de avorturi.
Conform unui raport din ianuarie 2017, în lume s-au făcut 1 miliard de avorturi în ultimii 100 de ani.
Când auzim „un miliard”, ne vine să dăm înapoi.
Ne vine să ne întrebăm: mai are vreun rost să ieșim la marșuri, să citim cărți cu copiii, să facem desene pe asfalt cu ei, să organizăm conferințe, să vedem filme pro-viață?
În fața unui munte, un om poate părea insignifiant. Dar oamenii au ajuns pe toate vârfurile semețe din lume!
În fața unui ocean, un om poate părea neputincios. Dar oamenii au străbătut toate oceanele de pe fața Pământului!
În fața bolții înstelate și a ceea ce este dincolo de Soare, un om poate părea fără valoare. Dar mintea omului a căutat mai departe de ele, iar sufletul omului Îl poate cunoaște pe Cel care a creat bolta cerului și întregul Univers!
Da, în fața morții nedrepte a milioane de oameni, un om poate părea neputincios.
Dar adevărul este de partea noastră și el ne dă putere!
Și adevărul este că fiecare persoană poate să ajute o femeie în criză de sarcină. Acesta este adevărul!
Experiența arată că sprijinul oferit de tatăl copilului, sprijinul unei prietene, sprijinul unui psiholog, sprijinul unui cleric, pot face diferența între avort și nașterea copilului.
Putem ajuta o femeie în criză de sarcină indiferent dacă suntem bărbați sau femei, indiferent de ce vârstă avem, indiferent de cunoștințele noastre, indiferent de posibilitățile noastre financiare.
Pentru a ajuta o femeie în criză de sarcină este suficient să ne pese de ea.
Să nu o ocolim indiferenți, ci să-i întindem mâna și să-i spunem: „Te ajut cu toată puterea mea să treci prin tot ce crezi că nu poți trece singură!”
Și nu pentru că vom fi noi puternici, ci pentru că vom fi alături de ea, ea va avea puterea să treacă prin criza de sarcină.
Un bărbat care îi spune mamei copilului său „Vom păstra copilul indiferent de ce se va întâmpla!” îi dă putere.
Un tată care îi spune fiicei: „Sunt alături de tine! Tata te iubește! O să fie bine! O să am grijă de nepotul meu” îi dă putere!
O mamă care îi spune: „Sunt alături de tine. Te voi ajuta să crești acest copil. Ai încredere, eu te-am crescut pe tine!” îi dă putere!
Un prieten sau o prietenă care spun: „Voi fi alături de tine”, un asistent social, un psiholog, un cleric care spun: „Sunt alături de tine” îi dau putere!
Un copilaș care îi spune mamei: „Vreau să mă joc cu surioara mea pe care o ai în burtică” îi dă putere!
Astfel, îndemnul „Sprijină mama și copilul! Ei depinde de tine!” se adresează fiecăruia dintre noi. Tuturor și absolut fiecăruia dintre noi.
A venit vremea să conștientizăm că, trăind într-o democrație, această țară este țara noastră, iar legile și instituțiile ei sunt cele despre care considerăm că ne ajutăm să trăim armonios și să ne dezvoltăm.
Ce ne oprește, ca societate, în ansamblu, să creăm instrumente prin care să sprijinim femeia în criză de sarcină?
Ca și în ceilalți ani, propunem și acum două astfel de instrumente.
În primul rând, avem nevoie de centre de sprijin a femeii însărcinate. Centre unde o femeie în criză de sarcină să poată beneficia de consiliere psihologică gratuită și de sprijinul unui asistent social specializat.
În Statele Unite ale Americii sunt 2.800 de astfel de centre. Și ele nu au fost create de stat, ci au fost create de ONG-uri! Fiecare astfel de centru este creat de câte un om echilibrat, care nu a mai răbdat să vadă dramele femeilor în criză de sarcină.
Un alt mod de a sprijini femeia în criză de sarcină este acordarea unei indemnizații în timpul sarcinii, pentru nevoile speciale care apar în această perioadă.
Acestea sunt propunerile noastre, pe care nu le impunem.
Însă în ce măsură vom prețui femeia și copilul, în aceeași măsură o vom sprijini. Atât fiecare în parte, cât și împreună, ca societate.
Înainte de a-mi încheia cuvântul, vreau să amintesc despre marșul care astăzi se desfășoară la Roma și în multe orașe europene: Marșul pentru Europa.
În apelul Marșului pentru Europa se găsește și următoarea frază: „Statele europene nu vor avea nici un viitor dacă ele rămân divizate și în competiție unul cu altul în loc să fie împreună”.
Acest „împreună” are un suport extrem de concret, de om alături de om.
Căci Europa nu este în primul rând un teritoriu, un patrimoniu, ori un vis. Europa înseamnă, în primul rând, oamenii Europei.
Și atunci citim astfel constatarea de mai sus: „oamenii din Europa nu vor avea nici un viitor dacă vor rămâne divizați și în competiție unul cu altul în loc să fie împreună”.
Iar cea mai mare divizare între europeni, care străbate continentul de la un capăt la altul, nu este cea economică, nici cea culturală, nici cea etnică, nici cea religioasă sau oricare altă diferențiere a doi europeni.
Cea mai mare divizare este între europenii născuți și europeni care așteaptă să se nască.
Dacă acești europeni vor fi împreună, Europa va trăi.
Avem nevoie să înțelegem că Europa va trăi doar dacă Europa din pântecele femeilor însărcinate trăiește.
Prezentul celor mai mici dintre noi, care au doar câțiva milimetri ori câțiva centimetri, este viitorul Europei!
În aceste condiții, considerăm că proiectul de țară vital, al românilor din dreapta și din stânga Prutului, este responsabilizarea societății față de darul vieții, față de cei care îi pot fi viitorul.
Viitorul românilor, viitorul Europei, are nevoie de sprijinirea concretă a femeilor în criză de sarcină.
Vă mulțumesc.
