Tag Archives: Revista Pentru viata nr. 1

Editorial: Iubeşte-i pe amândoi! – Revista Pentru viaţă nr. 1

editorial-iubeste-i-pe-amandoi-revista-pentru-viata

de Alexandra Nadane

A fost odată ca niciodată…

O tânără însărcinată care a rămas fără sprijin din partea prietenului, a părinţilor şi a tuturor celor din jur. Singura soluţie părea a fi întreruperea de sarcină, pe care o cunoștea, căci mai făcuse înainte încă trei. Cel mai simplu lucru pe care l-a putut face mama ei a fost să o programeze la avort. Cu puţin timp înainte să meargă acolo i-a trecut prin minte un gând şi a spus: „Doamne, dacă tu vrei să păstrez acest copil, ajută-mă!” Nu era ceea ce s-ar numi un credincios practicant, dar era clar că Dumnezeu era singurul care mai putea schimba situaţia. Prietenul ei avea probleme de sănătate din cauza cărora nu putea să lucreze, iar părinţii ei nu erau de acord să-l primească în familie, aşa că făceau tot posibilul să-l îndepărteze.

Clic aici pentru consiliere în criza de sarcină

Avortul era metoda de a scăpa de probleme. Nu ştia de ce, dar de data asta simţea că, totuşi, trebuie să caute soluţii adevărate. Ultima încercare a fost să scrie un mail către o asociaţie umanitară şi să ceară sprijin. Femeile care trec printr-o criză de sarcină nu făceau parte din grupul ţintă al acelei asociaţii. Totuși, în faţa monitorului a fost cineva care, după ce a citit mail-ul, a pus mâna pe telefon şi a sunat-o. Era un mail disperat, nici nu aveai cum să-l închizi pur şi simplu şi să treci mai departe. A urmat o întâlnire, persoana respectivă a încurajat-o, i-a oferit puţină consiliere şi a sprijinit-o apoi pe tot parcursul sarcinii, împreună cu alţi oameni care au reacţionat pozitiv la povestea ei.

La scurt timp tânăra s-a căsătorit cu tatăl copilului, iar acum au împreună trei copii. Povestea lor nu se opreşte aici şi nu continuă lipsită de probleme.

Singura diferenţă este că acum există susţinere din partea celorlalţi.

Mai târziu au apărut şi alte tinere, dintre care unele trecuseră deja prin trauma avortului pentru că nu au fost sprijinite, pentru că au fost ameninţate de prieten sau de familie, ori pentru că au fost date afară din casă. Persoana cu care ele intrau în legătură îşi punea mereu întrebarea: De ce a fost prea târziu? De ce nu am ajuns mai devreme la ele? Ce făceam eu când ele căutau cu disperare un ajutor?

Întotdeauna între momentul în care o femeie află că este însărcinată şi clipa în care ajunge la avort este o perioadă de timp foarte dificilă. Presiunile sunt mult mai mari când este vorba de adolescente şi de tinere, prin urmare şi programele de sprijin trebuie să fie constante, iar efortul susţinut. Din acest motiv s-a înfiinţat în acest an Asociaţia Studenţi pentru viaţă. Misiunea acesteia este să formeze tineri responsabili pentru viaţa de familie şi din societate, care să acorde dragoste, respect şi preţuire mamei şi copilului, pentru că amândoi merită să fie iubiţi şi sprijiniţi.

Este un drum lung pe care abia am pus un pas, iar misiunea pe care ne-am ales-o nu este uşoară. Orice sprijin – voluntariat, financiar, rugăciune – acordat programelor noastre face ca o mamă aflată în criză de sarcină să fie mai aproape de cei care o pot ajuta să-și salveze copilul.

Iubește-i pe amândoi!

Share

Ce ar trebui să știi despre întreruperea de sarcină? – Revista Pentru viaţă nr. 1

avort_sigur

Avortul a devenit atât de comun încât oamenii i-au pierdut semnificația. De când Curtea Supremă a legalizat avortul la cerere în 1973, în SUA au avut loc peste 46 de milioane de avorturi legale.

În China, unde a avea mai mult de un copil este de cele mai multe ori ilegal, s-au înregistrat peste 800.000 de avorturi anual numai la nivel unei singure provincii.Estimările arată că, în întreaga lume, sunt avortați aproximativ 46 de milioane de copii anual.

Cu toate că acest fenomen reprezintă una dintre problemele cheie ale societății contemporane, majoritatea oamenilor nu știu să spună ce este practic un avort. Ei bine, avortul este actul de a scoate prematur copilul din pântecele mamei lui. Copilul este eliminat intenționat, printr-o forță exterioară.

Tipuri de avort

Avorturile induse se clasifică în trei categorii:

Avorturi terapeutice

Aceste proceduri sunt executate când sarcina amenință viața mamei. Ponderea acestora din numărul total de avorturi anuale este extrem de mică, practic insignifiantă.

Avorturi eugenice

Avorturile eugenice sunt executate când copilul suferă de un defect mental sau fizic. Mama poate alege să avorteze pentru a nu fi nevoită să crească un copil cu handicap.

Avorturi la cerere

Avorturile la cerere sunt executate fără a fi pusă în pericol sănătatea mamei sau sa copilului, iar motivele sunt personale, financiare sau emoționale.

Metode de avort

Cele mai întâlnite metode de avort sunt următoarele:

Metode nechirurgicale. Soluţie salină urmată de administrarea de prostaglandină

Prostaglandinele sunt hormoni care au funcția de a declanșa travaliul. Pentru procedura de avort, prostaglandine artificiale sunt injectate în lichidul amniotic, inducând un travaliu violent și nașterea unui copil insuficient dezvoltat pentru a supraviețui. Primul pas este introducerea unei soluții saline care otrăvește copilul și îi arde pielea. Acest procedeu face ca întreaga procedură să fie mai simplă pentru asistente, iar copilul să se nască mort.

Metode nechirurgicale. RU-486 / Metotrexat

Una dintre metodele nechirurgicale des întâlnite este folosirea pastilelor RU-486 și Metotrexat. Acestea sunt utilizate între 5 și 9 luni și distrug membrana uterului. Sunt administrate oral sau intramuscular și includ prostaglandine care induc travaliul și fac posibilă eliminarea copilului mort.

Clic aici pentru consiliere în criza de sarcină

Metode chirurgicale. Dilatare și chiuretaj

Metoda „D&C” face colul uterin să se dilate și permit introducerea unui tub gol în pântece. Odată introdus, chiureta este folosită pentru a smulge copilul din uter și a-l tăia în bucăți.

Resturile sunt aspirate prin colul uterin. La final, părțile extrase sunt reașezate, pentru a exista certitudinea că nu a rămas nimic în interior deoarece pot apărea infecții.

Metode chirurgicale. Aspirare

avort-chirurgical-1

Colul uterin este dilatat manual cu un număr de tije pentru a permite introducerea unui tub aspirator de plastic. Cu o forță de aspirare de 28 de ori mai mare decât cea a unui aspirator, acesta rupe în bucăți corpul în curs de dezvoltare și absoarbe rămășițele într-un container.

Metode chirurgicale. Avort prin naștere parțială

Este o metodă deosebit de barbară folosită în a cincea și a șasea lună de sarcină și, uneori, chiar mai târziu.

partial-birth-abortion

Executantul extrage parțial copilul, cu excepția capului, apoi străpunge baza craniului aflat încă în pântece și introduce un ac ca o tijă pentru a extrage creierul copilului.

Clic aici pentru consiliere în criza de sarcină

Share

Cristina Stamate, actriţă: „Mi-a rămas în minte că primul meu copil era băiat”

cristina_stamate_avort de Daniela Bălinişteanu, din volumul „Fericiri născute şi nenăscute”; text reprodus cu permisiune şi în revista „Pentru viaţă” nr. 1 Cristina Stamate, cunoscută actriţă a Teatrului de Revistă „Constantin Tănase” din Bucureşti, este una dintre puţinele persoane publice cărora nu le-a fost teamă să recunoască că au făcut avort. După o viaţă plină de suişuri şi coborâşuri, actriţa ar schimba multe dintre alegerile pe care le-a făcut, dacă ar putea să o ia de la capăt. În anii ’60, când era la începutul carierei sale, ea a ales, din lipsă de informaţii, să renunţe la viaţa pe care o purta în pântece, pentru a-şi putea face meseria şi pentru a-şi continua planurile de viitor. În luna august a acestui an, la Conferinţele pe teme ProVita, organizate de departamentul ProVita Iaşi din cadrul Sectorului de Misiune, Statistică şi Prognoză Pastorală, Cristina Stamate a participat la una dintre conferinţele pe tema salvării, protejării şi cultivării vieţii, cu speranţa că va face cât mai multe femei să înţeleagă că un copil nu este o piedică reală în faţa dezvoltării profesionale. Lucrând într-un domeniu în care aspectul fizic şi diponibilitatea sunt esenţiale, a avea un copil era de neconceput, şi încă mai este, şi astăzi, un motiv pentru care multe femei renunţă la binecuvântarea de a fi mămici. Regretul unei mame al cărui copil a murit înainte de a se naşte În urmă cu mai bine de 40 de ani, în România era o situaţie mult mai dificilă şi precară din punct de vedere informaţional în ceea ce priveşte femeia însărcinată. Din acest motiv, actriţa a intitulat prelegerea pe care a ţinut-o „Eu, Eva”, spunând că „fiecare dintre tinerele domnişoare din România era echivalentul primei femei, care trebuia să rezolve toate lucrurile care decurg dintr-o căsnicie într-un mod original şi primitiv”. De aici nu putem înţelege decât faptul că o sarcină nedorită nu era pe atunci decât problema femeii, nicidecum o problemă de familie, lucru care, de altfel, nu ne este foarte străin nici în ziua de azi. Actriţa a mărturisit, în cadrul conferinţei susţinute de ea, că motivul principal al avortului a fost lipsa aparaturii medicale necesare unei investigaţii în timpul sarcinii şi a medicilor disponibili să explice că în pântecele femeii este viaţă încă din prima clipă a concepţiei. În anul 1967 s-a dat un decret prin care întreruperea de sarcină era împotriva legii, consecinţele fiind foarte grave atât pentru mamă cât şi pentru medic, ducând până la închisoare. „Povestea mea începe în anul ’67, când m-am măritat la 19 ani. Pentru o tânără mireasă care a reuşit să se mărite domnisoară, virgină, în anul 4 de Facultate de Teatru, unde se pare că nu vedeai să intre vreo una aşa, în acel timp în care religia era un domeniu ascuns, trebuia să te fereşti să te duci la un preot, acele vremuri ateiste.”, a mărturisit Cristina Stamate. „Nu aveam nici un sentiment că acolo e cineva, e om, nu e om…” Într-o proporţie copleşitoare, femeile care se îndreaptă spre cabinetul ginecologic pentru a face avort, nu conştientizează că îşi omoară propriul copil. Într-o lume în care accesibilitatea informaţiilor este maximizată de evoluţia tehnologică şi dezvoltarea socială, anumite informaţii precum cele despre viaţa din pântecele mamei încă sunt considerate tabu. Liberul arbitru este prost înţeles, iar uşurinţa cu care se iau deciziile a dus la situaţia dramatică în ceea ce priveşte avorturile. Când a aflat că este însărcinată, Cristina Stamate era într-o lună destul de avansată a sarcinii. Drama situaţiei nu e dată doar de decizia de a face avort, ci este amplificată de motivele „prosteşti”, cum le spune însăşi actriţa: „Am realizat că sunt însărcinată foarte târziu, pentru că nu ştiam nici măcar care este data de la care trebuie să socoteşti. Aveam examenul de diplomă. Aveam planuri de viitor. Nu aveam nici un sentiment că acolo e cineva, e om, nu e om… Nici nu mă întrebam nimic, pentru că era ceva care mă încurca foarte tare. Am început să caut cu disperare un medic. Asta era o incursiune aproape demnă de James Bond, pentru că rezultatul putea fi pedepsirea amândurora. Am găsit un medic a cărui specializare erau operaţiile pe creier. Şi operaţia, ca să zic aşa, s-a întâmplat pe masa din sufragerie, acasă la mama mea”.

Clic aici pentru consiliere în criza de sarcină

„Coană mare, vino încoace să-ţi iei nepotul!” Pe cât de impresionantă este pentru noi, publicul, descrierea unui avort, pe atât de marcant este pentru o femeie să treacă prin aşa ceva. Potrivit unui studiu al Ministerului Sănătăţii, între anii 1958 şi 2008, în România s-au făcut peste 22 de milioane de avorturi. 22 de milioane de copii ucişi, printre care s-a numărat şi un băieţel, al Cristinei Stamate: „Când s-a sfârşit intervenţia, după ce am fost uşor ameţită de o injecţie, i-a spus mamei mele: <<Coană mare, vino încoace să-ţi iei nepotul!>>. Atunci nu am luat în seamă foarte tare. Scăpasem de ceea ce mă încurca, dar mi-au rămas în minte cuvintele că primul meu copil era băiat”. Pentru artistă, activitatea într-un teatru de muzică, înconjurată fiind de frumuseţe şi libertinaj, a fost decisivă în alegerea ei.

Citeşte mai multe mărturii şi reportaje din volumul „Fericiri născute şi nenăscute

Semnele de întrebare, urmate de revoltă şi regret au apărut câţiva ani mai târziu, povesteşte actriţa, când o colegă de-a sa, cântăreaţă, a ales să-şi pună mai presus copilul faţă de propria carieră. „Am avut la un moment dat o colegă cântăreaţă, atât de frumoasă… eu spuneam tot timpul că atunci când trecea făcea potecă. Era şi frumoasă şi egocentrică şi la un moment dat s-a căsătorit şi a plecat in America, venind înapoi peste doi sau trei ani, cu un copil de 2 ani. Un băieţel superb. Nu mi-aş fi imaginat niciodată că fata aia tânără, frumoasă şi cu atâta succes ar fi renunţat la trupul ei minunat şi la succesul ei ca să facă un copil. Am întrebat-o cum de s-a întâmplat asta şi ea mi-a spus: <<Cristina, m-am dus la doctor ca să fac întrerupere de sarcină, el mi-a pus un sonar şi i-am auzit bătăile inimii. Şi atunci n-am mai putut să fac asta>>. Atunci, pentru prima oară, m-am gândit absolut disperată la neşansa existenţei în România mea a unui medic şi a unui aparat cu ultrasunete, care m-ar fi dăruit pe mine cu un fiu pe care l-am pierdut prosteşte”, a mărturisit Cristina Stamate. De câţiva ani, actriţa îşi dedică o mare parte din timp copiilor. Chiar dacă nu-i are pe ai ei, activitatea pe care o desfăşoară la o şcoală de teatru pentru copii o ajută să treacă într-o oarecare măsură peste frustrarea de a nu avea propriul copil, dăruindu-le acelor elevi din experienţa şi învăţăturile sale. După 40 de ani de carieră în teatru, o carieră strălucită, încununată de foarte multe succese şi de o mare recunoştinţă din partea publicului, viaţa artistei rămâne umbrită de acel păcat din tinereţe, care o va bântui până la sfârşitul vieţii. Foarte multe avorturi sunt cauzate de credinţa falsă a femeilor cum că un copil te privează de libertate şi te împiedică în a-ţi dezvolta o carieră. Aceasta este, în general, gândirea femeilor tinere, iar Cristinei Stamate i-au trebuit ani buni ca să conştientizeze ceea ce este cu adevărat important în viaţă, însă după aceea şi-a convins sau încurajat multe colege să nu facă greşeala pe care a făcut-o ea. Ai spune că o asemenea poveste de viaţă nu poate fi expusă fără lacrimi în ochi, însă seninătatea artistei, care nu a putut fi remarcată decât de cei prezenţi la prelegere, a fost explicată de însăşi Cristina Stamate: „Toate lucrurile de care avem parte pe drumul vieţii trebuie să se întâmple”.

Din cartea Fericiri născute şi nenăscute. Mărturii despre viaţă, de Daniela Bălinişteanu, Ed. Doxologia, Iaşi, 2013 Foto: Teatrul Constantin Tănase
Share

Viața unui copil este valoroasă indiferent de modul în care acesta a fost conceput – Revista Pentru viaţă nr. 1

Foto din arhiva familiei: Justin Bieber şi mama sa, Pattie Malette, care l-a conceput la 17 ani şi a fost presată să îl avorteze.

Foto din arhiva familiei: Justin Bieber şi mama sa, Pattie Malette, care l-a conceput la 17 ani şi a fost presată să îl avorteze.

Atunci când se discută despre avort, adesea este invocat avortul în caz de viol. Deși doar 1% dintre avorturi sunt făcute pe motivul că mama a fost violată, această situație este folosită pentru a promova insistent avortul ca fiind benefic în general. În aceste 1% din cazuri,  dacă mama trebuie ajutată să depășească trauma, iar tatăl trebuie pedepsit pentru ceea ce a făcut, cu ce drept este luată viața copilului, nevinovat cu nimic? Veronica Cardona avea doar 16 ani când a rămas însărcinată, după ce a fost violată de propriul ei tată. Totuși, ea a ales să apere viaţa copilului ei, iar acum le încurajează pe femeile care au suferit experienţe asemănătoare.

A fost un șoc uriaș când am conștientizat că sunt însărcinată. În acel moment m-am simţit de parcă viaţa mi-a fost distrusă, deoarece știam că bebelușul care urma să se nască era «rezultatul» unui viol. Am intrat în depresie, nu doream să omor un copil nevinovat, dar am simţit frică, probabil aceeași frică pe care o resimt multe femei atunci când află că sunt însărcinate. Îmi era teamă că nu voi putea merge mai departe,că oamenii mă vor judeca sau mă vor trata cu  dispreț.

Eram furioasă pe El pentru că nu puteam înţelege cum un Dumnezeu atât de bun și de iubitor a putut permite să mi se întâmple asta tocmai mie, care nu făcusem niciun rău în toată viaţa mea.I-am cerut putere ca pot merge mai departe, dar acum sunt sigură că El a fost mereu lângă mine în multele zile și nopţi de lacrimi. El era cel care mă încuraja și mă ridica.

Bineînţeles că toată familia mea, doctorii, judecătorii, toată lumea voia ca eu să fac avort, mai ales că în Columbia avortul fusese legalizat recent în trei cazuri: viol, malformaţie fetală şi pentru salvarea vieţii mamei.

Mi-am dat seama că nu aveam dreptul să dispun de viaţa altei persoane, cu atât mai puţin de viaţa unei persoane mici și neajutorate, care nu-mi făcuse niciun rău. Am simţit nevoia să strig lumii adevărul, acela că un copil nu-ţi va

aduce aminte niciodată de circumstanţele în care a fost conceput, pentru că el sau ea este o persoană cu totul diferită. Dimpotrivă, acel copil te va ajuta să-ţi vindeci rănile, îţi va aduce bucurie și-ţi va da un sens existenţei.

Avortul nu te face să fii așa cum ai fost înainte să rămâi însărcinată.Omorul nu este o opţiune, este cea mai proastă decizie. Mă deranjau și încă mă mai deranjează argumentele adepţilor avortului, care se folosesc de cazuri precum al meu ca să-i omoare pe cei inocenţi și să-și umple buzunarele cu bani pătaţi de sânge nevinovat, susţinând că: «de fiecare dată când vei vedea acest copil,îţi vei aduce aminte de groaznicul moment al violului». Prin mila Domnului, am reușit să-mi iert tatăl,să-l privesc în ochi și să-i mulţumesc pentru că mi-a dat viaţă.

Clic aici pentru consiliere în criza de sarcină

Ana Bendaras, Live Action:

Ai auzit vreodată pe cineva zicând: „Cred că avortul este rău, cu excepția cazurilor de viol”? Poate părea de înțeles, prin prisma laturii emoționale, dar hai să ne gândim puțin mai serios la asta. Cred că este important să știm de ce acea persoană crede că avortul este rău în toate celelalte cazuri. Despre cele mai multe situații ți se va spune: „Pentru că avortul ucide o ființă nevinovată.”

Atunci de ce nu este la fel de rău să ucizi un copil care a fost conceput într-un viol? Este viața lui mai puțin valoroasă? Nu este corect să condamnăm copilul la moarte pentru greșelile tatălui său. Avortul este rău pentru că ucide în mod intenționat ființe umane nevinovate, a căror viață este valoroasă – indiferent de cum au fost concepute.

Pattie Malette a ales viața pentru Justin Bieber. Victimă a abuzului sexual în copilărie, Pattie (foto jos, în prezent, împreună cu Justin) a avut parte de băutură, droguri și sex de la o vârstă fragedă, iar la șaptesprezece ani a rămas însărcinată. Chiar dacă a fost încurajată să avorteze, ea a refuzat să o facă.

Am știut că nu voi face asta. Am știut clar că trebuie să-l păstrez. Nu am știut cum voi reuși, am știut doar că nu pot avorta. Trebuia să fac tot ce pot și am fost hotărâtă să fac orice va fi necesar.

Share

Cea mai bună alegere a unei tinere însărcinate este viața – Revista Pentru viaţă nr. 1

tanara-singura-mama

Aflate în situația ei, multe tinere aleg avortul deoarece îl consideră a fi singura soluție pentru a scăpa de griji. Nu realizează faptul că omul are o identitate încă din momentul concepției și cred că acel copil care poartă vina iresponsabilității lor trebuie să plătească cu viața. Și totuși există tineri care aleg viața, la fel cum este și Andreea. Pentru ei nașterea este firescul și împlinirea vieții, miracolul ei perpetuu.

Numele meu este Andreea și am 22 de ani. Am avut o relație, de aproape trei ani cu un băiat pe care l-am iubit enorm, însă dragostea s-a stins subit în urma scenelor de gelozie, iar comportamentul lui s-a schimbat radical. Când am început relația eu eram fecioară și așteptam momentul potrivit pentru a începe viața sexuală. Lucrurile nu mergeau bine iar eu am amânat „momentul”, în speranța că el va redeveni așa cum îl cunoscusem. La un moment dat, am plecat în Italia să muncesc ca „hostess” crezând că această pauză îl va face să se schimbe. După nouă luni m-am întors și pentru că-l iubeam nebunește m-am decissă îmi încep viața sexuală, crezând că așa se va îmbunătăți relația. Din păcate, decizia a fost una regretabilă. Hotărâsem împreună să ne protejăm, pentru a evita sarcina, considerând că nu suntem pregătiți să avem un copil. Sunt împotriva anticoncepționalelor de când m-am documentat despre ele. Mijloacele contraceptive nu împiedică fecundarea, ci prinderea micuţului prunc de mucoasa uterină. Deci, nu au efect preventiv, ci avortiv. Deși efectele sunt cunoscute, sunt micșorate pentru a se încuraja contracepţia. Nu am luat contraceptive și am rămas însărcinată. Peste cinci săptămâni am aflat vestea, iar reacția mea a fost una de refuz și neputință de a accepta. Recunosc cu regret că primul gând a fost să fac avort, dar nu durat mai mult de câteva minute. Eram conștientă că avortul este o crimă și o discriminare fatală pe baza vârstei și a locului unde se afla bebelușul. După o lună ne-am despărțit definitiv. În urma multor neînțelegeri el începuse să fie agresiv, iar eu nu am acceptat o asemenea atitudine. Pentru prima dată eram hotărâtă să mă despart de el fără cale de întoarcere. Despărțirea mi-a provocat o depresie. Sufeream enorm, slăbisem într-un mod exagerat și aveam insomnii cronice. Disperarea mea s-a accentuat și din cauză că în timpul sarcinii sora cea mai mare m-a dat afară din propria casă.A fost greu până am reușit să accept sarcina și ideea ca voi fi o mamă singură, fără o casă, fără o carieră, fără sprijin din partea părinților, familiei, fără absolut nicio stabilitate sau siguranță. M-am gândit să îi mai acord o șansă și am încercat în timpul celor nouă luni să ne înțelegem, însă în zadar. A fost o tortură. Se comporta tiranic cu mine. Am suferit și am plâns foarte mult în timpul sarcinii, deși în interiorul meu luptam cu toată ființa să rămân puternică și senină pentru bebelușa mea. După naștere am decis să plec cu fetița de lângă tatăl copilului. Sunt mai mult îngrijorată decât fericită, având în vedere că sunt o mamă singură și nu știu cum îmi voi crește copilul,însă voi lupta cu toată ființa pentru copilul meu. Alegerile făcute au adus în interiorul meu o pace și o satisfacție greu de descris în cuvinte.

 Clic aici pentru consiliere în criza de sarcină

Sursa şi foto: Bucuria Darului
Share

Istoria legalizării avortului în Europa – Revista Pentru viaţă nr. 1

lenin Prima ţară care a legalizat întreruperea de sarcină a fost Uniunea Sovietică, pe data de 18 noiembrie 1920. Lenin, în urma revoluţiei bolșevice, a realizat directivele sale anterioare: „cererea necondiţionată a anulării oricărei legislaţii care interzice avortul.” Este important a se aduce la cunoștinţă faptul ca în acea perioadă legile protejau viaţa în întreaga Europă. avort-europa-bun Al doilea lider european care a legalizat avortul în ţara sa a fost Adolf Hitler. Străduindu-se să creeze o “rasă superioră” nepoluata și puternică biologic, el a aprobat și legalizat în 1933, uciderea copiilor nenăscuţi germani, care au avut, sau ar fi avut, defecte congenitale. Trebuie adăugat faptul ca parlamentarii naziști au impus sancţiuni juridice severe pentru a proteja copiii germani sănătoși, urmărind astfel creșterea demografică a „rasei superioare”. Pe o scară de masă, primii în rândul victimelor lui Hitler nu erau comuniștii germani, evreii, polonezii sau ţiganii, ci copiii nenăscuti germani presupuși a fi cu dizabilități. Dupa cucerirea naţiunilor slave, germanii au elaborat așa numitul “Plan Est” un plan de exterminare a popoarelor cucerite, în care au recomandat naţiunilor ocupate să folosească metode contraceptive și să legalizeze avortul. Planurile naziștilor sunt exemplificate cel mai bine printr-o declaraţie dată de Martin Bormann, secretarul particular al lui Hitler și șeful cancelariei NSDAP (Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei – partidul nazist): “Datoria slavilor este de a munci pentru noi. Când nu mai avem nevoie de ei, nu au decât să moară. (…) Fertilitatea slavilor este nedorită”. Şi: „Când fetele şi femeile din Estul ocupat fac avort, nu putem decât să le favorizăm asta, în nici un caz să ne opunem. Führerul crede că ar trebuiautorizată dezvoltarea unui comerţ prosper cu contraceptive. Nu ne interesează să vedem populaţia non-germană înmulţindu-se“.

Sursa: McGovern, James (1968). Martin Bormann. New York: William Morrow & Company; NCA II. Office of the United States Chief of Counsel for Prosecution of Axis Criminality. Nazi Conspiracy and Agression, Volume II. 1946; Harvest of Hate, 1954, pp. 273-4.

Clic aici pentru consiliere în criza de sarcină

Cum a fost legalizat avortul în Polonia Pe teritoriul polonez, avortul a devenit pe deplin permisibil – așa cum se observa din punct de vedere juridic, pe 19 octombrie 1941. Acea perioadă a fost denumită una de „achiziţie a avortului“. Aceeaşi ordonanţă a autorităţilor germane (de ocupaţie) care le permitea femeilor poloneze să-și omoare copiii nenăscuţi fără nicio restricţie, creştea pedeapsa pentru uciderea unui copil nenăscut german, chiar până la pedeapsa capitală,. Adolf Hitler şi-a dezvăluit poziţia favorabilă faţă de avort ca o metodă utilă de control al naţiunilor cucerite: „Având în vedere familiile numeroase ale populaţiei indigene, ar fi cât se poate de potrivit pentru noi ca fetele şi femeile lor să facă cât de multe avorturi se poate“. De asemenea, el a ameninţat că va „împuşca cu propria mână” pe „idiotul care ar fi pus în practică un ordin” prin care avortul şi anticoncepţionalele să devină ilegale în teritoriile estice ocupate de Germania.

Sursa: Alexander Dallin, German Rule in Russia,1941-1945 (London, 1957),141f. Clarissa Henry and Marc Hillel, _Of Pure Blood_, Trans. Eric Mossbacher (New York, 1976), 148. Ihor Kamenetsky, “German Lebensraum Policy in Eastern Europe During World War II” (Ph.D. dissertation, Univ.  of Ill., 1957) (Ann Arbor, MI: University Microfilm, # 25,236), 172-73, Ihor Kamenetsky, _Secret Nazi Plans for Eastern Europe_ (New York, 1961), 143, Joachim C. Fest, _Hitler_ (New York, 1975), 683-84.
Share

Statistici: Victimele războiului vs. victimele avortului – Revista Pentru viaţă nr. 1

statistici-avort-2

Pentru a promova pacea în lume, din istorie sunt aduse mărturiile dramatice ale pierderii a milioane de vieți omenești în războaie. Numărul de români care au murit în cele trei războaie importante la care a participat România în secolele XIX-XX este cu mult mai mic decât al celor care și-au pierdut viața neputând să se apere de o chiuretă. Să vorbim despre ei, pentru a învăța să ne protejăm de cel mai sângeros război: cel împotriva copiilor nenăscuți.

Nr. de morți din Războiul de Independență:  4.300 victime

Nr. de morți din Primul Război Mondial:  1.125.000 victime

Nr. de morți din Al Doilea Război Mondial:  833.000 victime

Nr. de avorturi între anii 1958-2010:  22.395.869 victime

Clic aici pentru consiliere în criza de sarcină

statistici-avort-1

Share

Știaţi că în România au loc avorturi forţate? – Revista Pentru viata nr. 1

avorturi-fortate-in-romania

de Alexandra Nadane

Problema sarcinii la adolescenţă este una dintre cele mai actuale probleme în zilele noastre. Nu e numai una medicală, ci și una socială. Totuși, din păcate, sunt puţini aceia care se ocupă cu seriozitate de rezolvarea ei.

Noţiunea de sarcină timpurie se referă la mame însărcinate care au vârsta între 13 și 19 ani. Adolescentele se aruncă adesea în relații intime din dorința de a fi ”mai tari” decât alte colege; dar și publicitatea cotidiană a sexualităţii joacă un rol important în căutarea acestor relaţii.

Citeşte şi Două avorturi. forţate. De societate

De obicei, o mamă tânără nu este în stare să se întreţină pe sine, nu mai vorbim și de un copil. Nu de puţine ori, ea se lovește de criticile și ostilitatea celor din jur, printre care se numără chiar și cei apropiaţi. Urmează o reacţie firească de șoc, confuzie, rușine, frică și panică. Fetele fac faţă cu greu emoţiilor puternice. Adesea, acestea duc la depresii și afectează starea psihică a adolescentei. Deodată apare întrebarea: „Ce să facă mai departe: să păstreze sau să pună capăt sarcinii?” Cum să iasă din această situaţie? Este foarte important ca alături de fata însărcinată să fie un om în care ea are încredere și care să o sprijine.

Citeşte şi Avorturi forţate în centrele de plasament

O clinică de avorturi există pentru că atunci când o adolescentă s-a îndreptat către ea nu a fost nimeni care să îi spună că luarea vieţii copilului pe care îl poartă în pântece nu îi va rezolva problemele, ci, din contră, i le va agrava. Nimeni nu îi menţionează posibilitatea de a da naște copilul și a-l da spre adopţie, nimeni nu îi oferă nici măcar sprijin moral în a naște copilul, așa cum își dorește.

Clic aici pentru consiliere în criza de sarcină

Mă numesc B. și sunt însărcinată în 4 săptămâni. Am 21 de ani și mi-am dorit dintotdeauna acest copil, dar nu știu ce să fac. Simt că o iau razna și am nevoie de un sfat. Băiatul cu care am conceput acest copil mi-a zis după patru săptămâni de sarcină să fac avort, cu toate că atunci când a aflat era foarte fericit. El locuiește în străinătate împreună cu părinții de care încă depinde financiar, iar vestea nu a bucurat-o pe mama lui. Părinții mei sunt foarte exigenți și cu idei învechite. Nu le-am spus încă de sarcină și nu le voi spune până nu găsesc o soluție pentru mine și pentru copil. Am căutat un ajutor în toate părțile. Credeți-mă că nu vreau să fac avort, dar nu voi avea nici un ajutor din partea prietenului și a părinților iar din altă parte nu pot să sper. Nu știu ce să fac. Știu că dacă voi face avort nu voi mai fi la fel ca până acum. Mi-e frică de părinți, mi-e frică de gura lumii. Nu am unde să plec ca să pot duce sarcina mai departe și să-mi cresc copilul. Vă rog ajutați-mă pentru că sunt disperată știind că îmi omor propriul prunc. Mai bine mor cu el în burtă decât să-l ucid

Clic aici pentru consiliere în criza de sarcină

Foto: Stephen Orsillo | Dreamstime
Share

Gianna Jessen, o supravieţuitoare a avortului – Revista Pentru viaţă nr. 1

gjessenweb

Cu o lună și jumătate înainte de ziua în care ar fi trebuit să se nască, Gianna Jessen a fost avortată. Ceea ce se întâmplă cu foarte puţini dintre milioanele de copii care sunt avortaţi s-a întâmplat cu Gianna: a supravieţuit avortului.

Clic aici pentru Consiliere în criză de sarcină, violență conjugală şi sindrom post-avort

Pe 8 septembrie 2008, în Queen’s Hall, Melbourne, Gianna Jessen a vorbit în faţa Parlamentului statului australian Victoria, în ajunul dezbaterilor legate de dezincriminarea avortului în acest stat. Prezentăm fragmente din discursul ei, mărturie vie a unei realităţi care nu se poate contesta: avortul ucide oameni.

Sunt adoptată. Mama mea biologică avea 17 ani, la fel și tatăl meu biologic. Ea era însărcinată cu mine în 7 luni și jumătate când a decis să meargă la Planned Parenthood, care este cel mai mare operator de avorturi din lume. Au sfătuit-o să facă un avort salin. Asta înseamnă că din pântecele mamei se extrag cu o seringă până la 250 ml de lichid amniotic cu o injecţie și în locul lor se injectează o soluţie salină. Acea soluţie îl arde pe copil și pe dinăuntru și pe dinafară, mama urmând să-l elimine în 24 de ore.

Spre spaima și surpriza tuturor nu am ieșit moartă, ci vie, după 18 ore, pe 6 aprilie 1977, într-o clinică de avorturi din districtul Los Angeles. Ginecologul nu era de gardă în momentul acela, așa că nu a avut șansa de a-și duce la capăt planul legat de viaţa mea, care era moartea. Ar fi trebuit să fiu oarbă, ar fi trebuit să fiu arsă, ar fi trebuit să fiu moartă. Și totuși nu sunt. Știţi ce este extraordinar? Că ginecologul a trebuit să-mi semneze certificatul de naștere! De asemenea, pentru orice sceptic în privinţa celor spuse de mine, pe fișa mea medicală este scris:„născută în timpul unui avort salin”.Am întreprins câteva investigaţii în legătură cu respectivul ginecolog.

Clinicile lui formează cel mai mare lanţ de clinici de avort din SUA, cu un venit anual de 70 de milioane de dolari. Am citit un mesaj de-al lui, acum câţiva ani. Spunea: «Am avortat peste un milion de copii și o consider pasiunea mea.»

Vă spun aceste lucruri pentru că,doamnelor și domnilor, ne aflăm într-o bătălie aparte, fie că realizăm sau nu. Este o bătălie între viaţă și moarte. De care parte sunteţi? O asistentă a chemat salvarea și m-au transferat la un spital, ceea ce este absolut miraculos. În general, procedura în acei ani, și până în anul 2002, era să iei viaţa supravieţuitorului unui avort prin ștrangulare, sufocare, lăsându-l să moară sau aruncându-l.

După aceea am fost plasată într-o casă adoptivă, unde familia și-a dat seama că nu prea mă place. Așa că am fost luată de acolo și dusă în altă casă adoptivă, una frumoasă, casa lui Penny. În momentul acela aveam 17 luni, 15 kilograme de masă lâncedă și diagnosticată cu ceea ce eu numesc «darul paraliziei cerebrale», care a fost cauzată de lipsa de oxigen din creier în timp ce încercam să supravieţuiesc. Ajungând aici, mă simt obligată să întreb: «Dacă avortul este doar o chestiune despre drepturile femeii, doamnelor și domnilor, atunci unde erau drepturile mele?» Nu era nici o feministă înverșunată care să se ridice și să ţipe despre cum îmi erau violate drepturile în acel moment! De fapt, însăși viaţa mea îmi era luată în numele drepturilor femeii. Căci, doamnelor și domnilor, n-aș avea acum paralizie cerebrală dacă n-aș fi supravieţuit.

Așa că, atunci când aud îngrozitorul și dezgustătorul argument că ar trebui să îngăduim avortul deoarece copilul ar putea să fie handicapat, câtă groază îmi umple inima! Doamnelor și domnilor, sunt lucruri pe care le puteţi învăţa numai de la cel mai slab dintre noi. Și când le luaţi viaţa, dumneavoastră sunteţi cei care pierd, pentru că Domnul are grijă de ei. Însă dumneavoastră sunteţi aceia care veţi suferi pentru totdeauna.

Share

Marșul pentru viață 2019

Descarcă de mai jos foto profil/cover FB și pancarte Marșul pentru Viață:

2%

Donează

RO25BTRLRONCRT0V17367901 - LEI RO10BTRLEURCRT0V17367901 - EURO RO50BTRLUSDCRT0V17367901 - USD
BANCA TRANSILVANIA, SUCURSALA LIPSCANI, BUCUREŞTI

Arhivă Blog