Tag Archives: pentru viață

Concursurile „ROMÂNII AU TALENT PRO-VIAȚĂ” 2017

Dragi susţinători ai vieţii,

Suntem la finalul Lunii pentru viață 2017 „Ajută mama și copilul! Ei depind de tine”. La Marșul pentru viață 2017, în cele 138 de orașe din România au participat peste 110.000 de oameni. În Republica Moldova, Marșul s-a desfășurat în 149 de localități.

În acest an, românii au dovedit mult talent la inscripționarea de pancarte, realizarea de bannere personalizate, iar câțiva fotografi cu suflet mare au realizat fotografii excepționale. De asemenea, numărul de clipuri de promovare a Marșului a fost mai mare decât în orice an de până acum.

Așa că și în acest an Asociaţia Studenţi pentru viaţă organizează Concursurile „ROMÂNII AU TALENT PRO-VIAȚĂ” 2017:

  • Concurs de pancarte folosite la marș (puteți trimite pancarta în format pdf sau jpg sau o fotografie cu ea la marș) sau la activități din LPV
  • Concurs de bannere electronice
  • Concurs de fotografii realizate în timpul MPV sau activități din LPV
  • Concurs de videoclipuri de promovare a MPV sau a altor activități din LPV
  • Concurs de videoclipuri cu marșul sau activități din LPV
  • Concurs de eseuri pe tema „Ajută mama și copilul! Ei depind de tine”

La fiecare concurs, premiile sunt:

Premiul I: 10 reviste Pentru viaţă nr. 6, „Ajută mama și copilul! Ei depind de tine” și 3 seturi de cărți „Bebe. O poveste din burtică” și „Ioana. O poveste despre Sindromul Down”

Premiul II: 5 de reviste Pentru viaţă  nr. 6, „Ajută mama și copilul! Ei depind de tine” și 2 seturi de cărți „Bebe. O poveste din burtică” și „Ioana. O poveste despre Sindromul Down”

Premiul III: 3 reviste Pentru viaţă  nr. 6, „Ajută mama și copilul! Ei depind de tine” și 1 set de cărți „Bebe. O poveste din burtică” și „Ioana. O poveste despre Sindromul Down”

 

Materialele trebuie trimise pe adresa studentipentruviata@gmail.com

La aproape toate concursurile materialele sunt gata, deci nu trebuie decât trimise. Data limită de trimitere a materialelor este 3 aprilie 2017. Câștigătorii vor fi anunțați în cadrul Galei Voluntarilor pentru viață 2017 de la București, miercuri, 5 aprilie.

Vă așteptăm !

Share

Părinții lui Finley sunt recunoscători pentru salvarea fetiței lor, datorită efectelor reversibile ale pilulei avortive

Summer, când l-a cunoscut pe cel care acum îi este soț (Jason), tocmai absolvise liceul, și era foarte pasionată de competițiile de rodeo. Părinții ei sperau ca ea să înceapă facultatea. Și Jason plănuia să facă același lucru. Doreau să-și obțină o diplomele. Când cei doi au început să iasă împreună, tatăl lui Summer nu a fost de acord. Motivul îl reprezenta diferența de vârstă dintre ei. Când Summer a rămas gravidă, știa că nașterea unui copil ar aduce și mai multă tensiune în relația cu părinții săi.

”Pendulând între școală, serviciul meu, caii mei și iubitul meu eram în întregime ocupată”, Povestește Summer în videoclipul său de pe Youtube, intitulat „Viața după avort. Povestea miraculosului nostru bebeluș.”. Apoi continuă: „Mai mult, a trebuit să plec din oraș pentru a pregăti un spectacol cu cai. Am avut senzații de greață tot timpul, iar ciclul nu mi-a venit. Am fost sigură că sunt însărcinată”.

La întoarcerea acasă, după spectacolul hipic, a făcut imediat două teste de sarcină. Amândouă au ieșit pozitive. Summer a început să intre în panică.

,,Cum voi mai putea eu să particip la rodeo acum?! Ce va zice lumea despre mine?! Ai mei au să mă OMOARE! Încă nu sunt pregătită să fiu mamă!” și-a spus ea.

Chiar dacă îi era teamă, i-a dăruit lui Jason unul din testele de sarcină. L-a împachetat frumos ca un cadou și i l-a dat. Prima lui reacție a fost una de bucurie. Însă, această stare a trecut repede. A început să se gândească că tatăl lui Summer nu va fi deloc încântat.

Dorind să confirme sarcina, s-au îndreptat către Clinica Planned Parenthood.

„Când am deschis ușile, am găsit un șir lung de femei, de toate vârstele”, povestește Summer. ,,Plutea în aer mirosul inimilor zdrobite. Însă cei de acolo l-au făcut să pară ceva foarte normal. Mi-am luat un număr de ordine și ne-am așezat să așteptăm.”

Când numărul ei a fost strigat, personalul clinicii nu a vrut să-i dea voie lui Jason să o însoțească. Singură, Summer a aflat că este într-adevăr gravidă. Mai mult era în cea de-a șaptea săptămână de sarcină. A fost nevoită să-l sune pe Jason pentru a-i da vestea. Atunci au decis că nu sunt pregătiți să devină părinți și că ar trebui să facă un avort.

,,În inima mea am știut că era o greșeală” povestește Summer. ,,Nu aș fi vrut să o fac, dar m-am gândit că nu am de ales. Doctorul a sosit și a început imediat să-mi explice despre setul de pilule pe care trebuia să-l iau. Scopul acestora era avortarea fetusului. Nu mai era nevoie de nicio intervenție chirurgicală. În cele din urmă m-am convins că nu exista nicio altă opțiune. Așa că am dat tăcută din cap în timp ce ascultam instrucțiunile doctorului.”

A luat cea dintâi pilulă, care începea să elimine placenta. În acest fel se tăia accesul copilului la nutrienți. Ar fi trebuit să mai ia și alte două pilule în cursul zilei următoare. I s-a spus să se aștepte la sângerări masive și la posibilitatea de a-și vedea copilul mort.

După prima pilulă, a fost imediat cuprinsă de tristețe. În timp ce mergeau spre casă, ea și Jason plângeau, încât el a trebuit să se oprească din condus.

,,Am încercat din răsputeri să uităm ceea ce tocmai comisesem. Neliniștea a devenit atât de copleșitoare, încât a trebuit să tragem mașina pe dreapta. Știam că am făcut cea mai mare greșeală din viața noastră.”

Jason a sunat la Clinica Planned Parenthood pentru a se interesa dacă s-ar putea face ceva pentru a opri avortarea. Dar clinica le-a spus că era prea târziu și că dacă nu continuă cu următoarele două pilule, copilul poate prezenta grave malformații la naștere.

Ziua următoare, regretul și durerea au devenit și mai puternice pentru Summer. A început să resimtă crampe și dureri acute. Jason era atât de marcat psihic, încât îl încercau gânduri de sinucidere.

,,Am strigat către Dumnezeu pentru iertare și vindecare”, povestește Summer. ,,L-am implorat să ne dea o a doua șansă. De-am fi putut să dăm TOTUL înapoi…”

Jason a descoperit o consilieră online care discuta despre avorturi. A sunat-o pentru a vorbi despre problema lor. Dar când i-a spus povestea lor, ea le-a arătat că mai exista încă speranță. Încă nu era prea târziu, pentru că Summer nu luase cea de-a doua pilulă. Își puteau salva copilul. Le-a indicat numele unei femei care îi va pune în contact cu un medic, care putea realiza o anulare a efectelor pilulei avortive. Cei doi au fost foarte încântați. Ea le-a mai spus, că îi va aștepta toată noaptea, să treacă pe la birou.

Summer a primit o injecție cu progesteron. Următoarele câteva săptămâni a continuat să facă injecții acasă. Totuși, durerea era foarte mare, așa că doctorul i-a dat o doză dublă de progesteron și i-a indicat să ia vitamine prenatale. La nouă săptămâni, s-au dus la un centru local de sarcină, pentru o ecografie gratuită.

,,După ce s-a uitat puțin, medicul a găsit copilașul și a exclamat: ‘Bebelușul tău trăiește! Vezi bătăile inimii?! Dumnezeu cred că îi șoptește bebelușului tău să se miște, pentru că nu am mai văzut niciodată un copil de nouă săptămâni atât de activ!”. „Jason și cu mine am izbucnit imediat în lacrimi de ușurare și bucurie.” a povestit Summer.

Copilul lor urma să se nască de Crăciun.

Tatăl lui Summer a fost la început foarte supărat de faptul că fiica lui era gravidă. Însă curând și-a schimbat atitudinea. I-a spus lui Summer că e bucuros de alegerea pe care ei au făcut-o, de a păstra copilașul. La scurt timp, după ce le-au spus părinților, Jason și Summer s-au logodit. La scurt timp au aflat că bebelușul este fetiță. Au decis să-i pună numele Finley.

S-a născut pe 5 ianuarie și a fost un copilaș complet sănătos.

,,De când o avem pe Finley, eu și tatăl meu suntem mai apropiați decât am fost vreodată.” povestește Summer. ,,El și Jason sunt în sfârșit într-o relație bună. Toată lumea e fericită și o iubește la nebunie pe fiica noastră. Ea ne-a schimbat ÎN ÎNTREGIME viețile în bine și suntem VEȘNIC recunoscători că o avem.”

Anularea efectului pilulei avortive este posibilă, pentru femeile care au luat prima doză a pilulei avortive.

Traducerea și adaptarea: Studenți pentru Viață

Sursa: LifeNews

Share

Descarcă gratuit calendarul pentru viață 2017 „Fiecare copil este…”

Ca și anul trecut, Studenți pentru viață vă dăruiește și în 2017 calendarul cu tematică pentru viață, la care au lucrat mai mulți colaboratori SPV.

Fotografiile de mai jos pot fi folosite la coverul de Facebook în fiecare lună.

Dacă doriți, puteţi personaliza calendarele cu o altă siglă.  Singura rugăminte în acest caz este că, dacă doriți să introduceți elemente noi (altele decât cele cerute de personalizare, adică eliminarea siglei SPV și punerea siglei dumneavoastră), vă rugăm să ne scrieţi pe adresa studentipentruviata@gmail.com pentru a discuta despre schimbările pe care le doriți.

Ilustrații realizate de Veronica Iani.

Share

Lia Mills, copilul minune al mişcării pro-viaţă

download-1

Vi s-a întâmplat vreodată să fiţi într-o discuţie cu cineva şi, văzând că nu împărtăşiţi aceleaşi valori, să încercaţi să vă adaptaţi discursul? Vi s-a întâmplat să vă treacă prin minte faptul că ar trebui să păstraţi convingerile în sufletul dumneavoastră şi să nu le mărturisiţi nimănui? Ei bine, imaginaţi-vă ce poate face un copil de numai 12 ani, care se înscrie la un concurs de retorică şi îşi alege subiectul avortului ca temă pentru discurs.

Imaginaţi-vă o profesoară şi o comisie care îi cer acestei fetiţe să îşi schimbe tema, spunându-i că, în cazul în care nu va face asta, va fi descalificată. Gândiţi-vă apoi la acest copil care sparge gheaţa şi vine să susţină un discurs despre viaţă înaintea şcolii, a colegilor săi şi a părinţilor lor, în timp ce este avertizată că nu i se va puncta nimic.

Argumentele ei

Dar nu va fi deloc aşa. Un an mai târziu, curajul şi hotărârea de acum vor face ca ea să fie invitată să vorbească la Parlamentul Federal al Canadei, în faţa a 12.000 de oameni, care participaseră la Marşul pentru Viaţă din Ottawa. Lia Mills, din Toronto, în ziua de 14 mai, după ce îşi priveşte în ochi ascultă-torii, începe să vorbească, spu-nând: „Ce-ar fi dacă v-aş spune că în această clipă cineva decide dacă veţi trăi sau veţi muri?

Ce-ar fi dacă v-aş spune că această decizie nu s-ar baza pe ceea ce voi aţi fi putut sau nu să faceţi în trecut, ci pe ceea ce s-ar putea să faceţi în viitor? Şi dacă v-aş spune că nu aţi putea face nimic pentru a schimba asta? Doamnelor şi domnilor, stimaţi membri ai parlamentului, mii de copii sunt chiar acum în această situaţie. Cineva decide, cu toate că nici măcar nu îi cunoaşte, dacă vor trăi sau vor muri. Iar acea persoană e chiar mama lor. Uitaţi-vă în jur la această mare de oameni minunaţi! Aici sunt numai vreo 10.000 – atâţia câţi sunt ucişi la fiecare două ore prin avort. Aproape o treime din generaţia noastră nu a mai apucat să iasă cu viaţă din pântece. Toate vieţile acestea s-au dus. Cu tot cu potenţialul lor. Şi cu întreaga speranţă. Şi cu viitorul.

Ştiu că unii dintre voi se gândesc că de fapt acestea nu sunt ucideri. Că un fetus nu e un copil, nu? Dar de ce credem că, dacă nu poate vorbi şi nu poate face lucrurile pe care noi le facem, un fetus nu e încă pe deplin uman?

Cuvântul fetus vine din limba latină, unde înseamnă „cel tânăr“, sau „tânărul copil“. Unii copii se nasc la cinci luni. Oare aceasta îi face mai puţin umani? Nu am putea spune niciodată aşa ceva. Şi totuşi, se avortează şi copii de cinci luni. Mai precis, în Canada, un fetus poate fi avortat în orice stadiu de dezvoltare a sarcinii. Oare nu cumva îi considerăm oameni doar pe cei pe care ni-i dorim?

Nu, fetuşii sunt pe deplin umani, plăsmuiţi în pântecele mamei de minunatul lor Creator.

Ştiu că unii spun că mamele au dreptul să avorteze. Până la urmă, viaţa lor se schimbă dramatic când au un copil. Dar eu vă cer să vă gândiţi la drepturile de care copilul nu se bucură nici o clipă. Orice drepturi ar avea mama, nu înseamnă că trebuie să negăm drepturile fetusului.

Şi mai sunt unii care spun că o mamă nu ar trebui să aducă pe lume persoane cu handicap. Nu mai înţeleg nimic. Pe de o parte le oferim persoanelor cu handicap locuri speciale de parcare şi lifturi, le sponsorizăm evenimentele sportive, vorbim de bucuria pe care ne-o aduc şi de cât de mult ne inspiră. Pe de altă parte, când aflăm că o femeie gravidă este însărcinată cu un astfel de copil, o sfătuim să îl avorteze, fără să mai luăm în considerare copilul deloc.

Avortul face femeia să se simtă pierdută şi nesigură în legătură cu viitorul ei. Mai mult de jumătate din femeile care fac avort se confruntă ulterior cu vinovăţia, ruşinea, suferinţa, regretul şi sentimentul propriei nevrednicii. Nu e tocmai bunul remediu pe care lumea şi-l închipuie, nu? Am citit o poveste pe un website care promova valorile familiei. Era despre o fată care făcuse avort. Iată ce spunea aceasta: «La 17 ani am făcut un avort. A fost cel mai rău lucru pe care l-am făcut vreodată. Nu aş recomanda nimănui să facă la fel, fiindcă te bântuie. Când am vrut să fac copii, am pierdut trei, fiindcă avortul mi-a lăsat o problemă la colul uterin». Sharon Osbourne este numele acestei femei.

Povestea ei e doar una din multele care-ţi rup inima, dar pe care nimeni nu le mai spune azi cu glas tare. Dar tocmai de aceste poveşti avem nevoie. Vă mulţumesc că v-aţi dedicat timp pentru a vă gândi la problema avortului, la nenăscuţi şi la efectele avortului asupra femeii.“

Cine este în spatele Liei?

Poate că veţi întreba de unde ştie un copil de 12 ani să vorbească în acest fel şi de unde vine forţa din spatele cuvintelor sale. Părinţii ei sunt angajaţi în marşurile pro-viaţă, dar spun că nu au discutat niciodată despre acest subiect împreună cu copiii. „Sursa de inspiraţie“ a Liei a fost rugăciunea. După ce s-a înscris la concurs, ea s-a rugat şi L-a întrebat pe Dumnezeu despre ce temă ar trebui să-şi aleagă. Atunci a simţit că El voia ca ea să vorbească despre cel mai controversat subiect – despre avort. Putea să-şi schimbe tema, imediat ce a fost respinsă, mai ales că acest lucru i-a fost cerut chiar de către profesoara coordonatoare, dar a preferat să-şi asume misiunea pe care a primit-o şi să îşi pună nădejdea în ajutorul lui Dumnezeu. Lia nu s-a temut niciodată, deşi părea că toate lucrurile din exterior erau potrivnice acestei alegeri. În sufletul ei a strălucit îndemnul: „Îndrăzniţi! Eu am biruit lumea!“

Ceea ce a urmat nu putea fi anticipat de nimeni, nici măcar de Lia, şi s-a datorat faptului că a avut inima deschisă şi a ales să lucreze binele. Înregistrarea discursului ei postată pe Youtube a strâns peste 1,3 milioane de vizualizări şi a primit comentarii inclusiv de la femei care au renunţat să facă avort după ce i-au ascultat cuvintele. Desigur, au fost şi sunt oameni care o urăsc pe Lia pentru convingerile ei şi chiar îi scriu lucruri urâte sau ameninţări, dar asta n-a oprit-o niciodată din drumul pe care l-a început. Calea aleasă de Lia este chiar răspunsul la chemarea lui Hristos. Tatăl ei spune că ea îşi foloseşte libertatea pe care a primit-o pentru a apăra libertatea celor lipsiţi de protecţie, a copiilor nenăscuţi şi a femeilor însărcinate. Lia a vorbit apoi şi despre eutanasierea oamenilor, despre traficul de persoane. Un copil, acum adolescent de 18 ani, care a luat în serios cuvântul „Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca cineva să-şi pună sufletul pentru aproapele său“ (Ioan 15, 13).

Alexandra Nadane, preşedintele Asociației „Studenţi pentru Viaţă“

Sursă: Ziarul Lumina

Share

Tânără studentă agresată pe stradă pentru că a îndrăznit să susțină public viața și sprijinul pentru femeile aflate în criză de sarcină

Colega noastră Paula Popescu a fost agresată pe stradă de un grup de 6 tinere pentru că a îndrăznit să susțină public și să promoveze pe Facebook viața și sprijinul pentru femeile aflate în criză de sarcină.
O felicităm pentru curajul de a nu se lăsa intimidată și pentru puterea de a merge mai departe. Sperăm ca tinerii care sunt pentru viață să nu se mai teamă de astfel de incidente.

Redăm mai jos postarea de pe contul ei de Facebook:

Fb Paula

Unele probleme apar când te aștepți mai puțin, cu atât mai mult când ești în vacanță, acasă, într-un oraș mic. Înainte de a avea loc Marșul pentru viață am decis să-mi fac un selfie cu tricoul Asociației Studenți pentru viață și am postat fotografia pe mai multe grupuri din orașul meu, gândindu-mă că sunt persoane preocupate de cauza pentru viață.
Toate bune și frumoase, Marșul pentru viață a fost un eveniment foarte frumos, la care au participat foarte multe persoane și unde au fost foarte multe zâmbete.


Dacă tot eram acasă, m-am gândit să ies la o plimbare cu niște vechi prietene. Și până să ajung la locul întâlnirii în spatele meu au apărut vreo 6 tinere, care au început să țipe dintr-o dată că sunt obsedată, că avortul este un drept, că fiecare femeie decide asupra corpului ei. Am încercat să le explic frumos cauza în care cred și că inima acelei ființe care a fost concepută începe să bată de la 21 de zile. Cu regret spun că orice le-aș fi zis era în zadar. Vocile lor erau pline de agresivitate și dispreț față de mine și față de cauza pro-viață.


După această experiență am căpătat multă putere de a lupta mai departe pentru a vedea rezultate concrete în domeniul promovării vieții. Ca sfat pentru persoanele care au întâmpinat obstacole, dar și pentru oamenii preocupați de această cauză, vă spun că doar prin luptă și motivație puternică putem reuși să salvăm vieți și să sprijinim femei aflate în cele mai grele momente din viața lor. Și pentru nimic în lume nu trebuie să renunțăm.

Paula Popescu

Share

Editorial: De ce „Pentru viață, pentru femeie, pentru familie”? / Revista „Pentru viață” nr. 5 – Primăvara 2016

Foto: Dinu Savopol

de Alexandra Nadane, Președinte Studenţi pentru viaţă

Tema „Pentru viață, pentru femeie, pentru familie” este inspirată din tema Marșului pentru viață 2016 de la Washington: „Pro-life and pro-woman go hand in hand”. În România și Republica Moldova, organizațiile pro‑viață au simțit nevoia să adauge și al treilea termen, „pentru familie”, pentru a sublinia că mediul firesc în care binele copilului și binele femeii se realizează este familia și că un copil născut în afara familiei nu exclude realizarea unei familii, ci este un pas înspre ea.

Dacă românii se consideră și sunt considerați un popor în care oamenii se ajută la nevoie, de ce nu există acest sprijin, de ce solidaritatea nu se manifestă și când este vorba de femeia în criză de sarcină?

Principalele motive pentru care societatea nu se implică în sprijinirea femeii în criză de sarcină sunt prejudecata că a fi pro-viață înseamnă a fi anti-femeie și prejudecata că susținătorii alegerii vieții copilului duc un război împotriva femeilor, iar susținătorii alegerii avortului sunt cei care apără femeile. Aceste prejudecăți au apărut din cauza modului în care a fost abordat avortul de către regimul comunist. Legislația comunistă anti-avort nu era o legislație pro-viață, ci s-a datorat interesului politic al statului: ea nu viza sprijinirea femeii în criză de sarcină și ocrotirea dreptului la viață al copilului, ci creșterea demografică pentru împlinirea nevoilor economice ale statului. O consecință foarte gravă a acestui tip de legislație au reprezentat-o copiii abandonați.

Numărul uriaș de copii abandonați și instituționalizați din perioada comunistă este o consecință directă a dictaturii comuniste. Înainte de comunism, comunitatea se simțea responsabilă față de copiii care nu erau îngrijiți de familia naturală. Copiii adoptați erau numiți „copii de suflet” și nu erau stigmatizați.

Prin această temă spunem răspicat că opiniile conform cărora mișcarea pentru viață nu se interesează de femeie și că avortul rezolvă o problemă a femeii nu corespund realității. În realitate, mișcarea pentru viață se interesează de femei și de copii deopotrivă. În schimb, în cele mai multe cazuri, avortul reprezintă o exploatare a femeii în interesul confortului personal și iresponsabilității bărbatului și al confortului și iresponsabilității societății – de aceea avortul a fost numit „ultima exploatare a femeii” de către celebra activistă pentru drepturile femeilor Alice Paul [1].

Prin această temă afirmăm ceea ce experiența ne-a arătat în nenumărate cazuri concrete: nașterea copilului este în interesul femeii, iar avortul la cerere adâncește și perpetuează diferite probleme, creând și altele noi; alegerea vieții copilului dă femeii putere și un viitor împlinit cel puțin de dragostea copilului; avortul o rănește și îi rănește viitorul pe termen lung.

Da, experiența a arătat că o sarcină neașteptată și nedorită poate deveni o mare șansă pentru femeie, pentru familia ei sau pentru viitoarea ei familie și pentru societate, dacă femeia este sprijinită și nu abandonată sau stigmatizată.

Nu întâmplător Norma McCorvey și Sandra Cano, cele două femei care au fost folosite în procesele care au dus la legalizarea avortului la cerere în SUA în 1973, au devenit militante pro-viață. Experiența pe termen lung arată că cine este cu adevărat pro‑femeie este pro-viață și cine este cu adevărat pro-viață este pro-femeie.

Note:

[1] Alice Paul (1885–1977) a fost membră a Mișcării sufragetelor, feministă și activistă pentru drepturile femeilor în SUA. A fost principala coordonatoare a campaniei care a condus la adoptarea în 1919 a celui de-al Nouăsprezecelea Amendament la Constituția SUA, privind dreptul la vot al femeilor.

Share

Multe femei cu o sarcină neașteptată merg tăcute de la biserică spre avort pentru că nu sunt sprijinite / Revista „Pentru viață” nr. 5 – Primăvara 2016

 

Multe femei cu o sarcină neașteptată merg tăcute de la biserică spre avort, convinse că la biserică mai degrabă se va bârfi despre ele decât vor fi ajutate – aceasta este concluzia unui amplu sondaj realizat în SUA.

În loc de judecată și bârfă femeile în criză de sarcină au nevoie, pentru ele și pentru copiii lor, de dragoste și sprijin – sunt criterii evanghelice, pe care adesea creștinii de azi le uităm asemenea fariseilor din vechime.

Sondajul a urmărit atitudinile religioase și percepția legată de relația cu persoanele care merg la biserică regulat în cazul femeilor care au făcut avort. Deși nu există sondaje sau studii similare pentru spațiul românesc, situația, constatată practic, este asemănătoare și în România și Republica Moldova.

Sondajul „The Church and Abortion” a fost realizat în anul 2015, pentru Care Net, o organizație pro-viață care a dezvoltat o rețea de mai mult de 1.100 de Centre de Sprijin pentru Femeia Însărcinată.

Cităm câteva statistici din acest studiu, valabil la nivel național în SUA:

  • 70% dintre femeile care au făcut avort erau creștine;
  • 43% mergeau o dată pe lună sau mai des la biserică în perioada în care au făcut avort;
  • mai mult de 40% dintre femeile care fac avort merg în mod regulat la biserică;
  • doar 7% dintre femeile care fac avort discută decizia lor cu o persoană de la biserică;
  • pentru 76% dintre femeile care fac avort cultul căreia îi aparțin nu are nicio influență asupra deciziei lor;
  • 65% dintre femeile care au făcut avort consideră că oamenii care merg la biserică le judecă pe femeile care sunt însărcinate fără a fi căsătorite;
  • 64% consideră că oamenii care merg la biserică mai degrabă bârfesc femeile în criză de sarcină decât le ajută;
  • 54% consideră că Biserica simplifică prea mult deciziile din criza de sarcină;
  • 51% consideră cultele pregătite să le ajute să păstreze copilul;
  • 30% consideră că primesc din partea cultelor informații exacte despre criza de sarcină;
  • atunci când se confruntă cu criza de sarcină, femeile spun că se așteaptă sau li s‑a întâmplat mai degrabă să fie judecate (33%) sau condamnate (26%) de către Biserică, decât să li se acorde atenție (16%) sau sprijin (14%).

Concluzionând, reprezentantul institutului LifeWay Research, care a realizat sondajul, a declarat: „În aceste condiții, când nimeni nu este dispus să îi spună «Te voi ajuta cu tot ce ai nevoie», este deosebit de greu pentru o femeie să păstreze copilul”.

Sondajul arată că implicarea clericilor și a celor care frecventează biserică în sprijinirea femeilor în criză de sarcină poate fi mult sporită.

În loc de judecată și bârfă femeile în criză de sarcină au nevoie, pentru ele și pentru copiii lor, de dragoste și sprijin – sunt criterii evanghelice, pe care adesea creștinii de azi le uităm asemenea fariseilor din vechime.

Sursă: Stiripentruviata.ro
Share

România și Republica Moldova au nevoie de centre de sprijin pentru femeia însărcinată / Revista „Pentru viață” nr. 5 – Primăvara 2016

 

Femeia în criză de sarcină are de înfruntat dificultăți greu de imaginat pentru cei care nu au trăit criza de sarcină sau nu s-au aplecat cu atenție asupra ei. Frământarea și drama prin care trece o femeie care alege avortul sunt foarte bine descrise de scriitoarea americană Frederica Mathewes-Green: „O femeie nu dorește să facă avort așa cum dorește o înghețată sau un Porsche, ci ca un animal prins în cursă care își roade picioarele pentru a scăpa”.

De exemplu, mai ales în mediul rural, dar nu numai, copiii concepuți în afara căsătoriei sunt adesea avortați, motivul principal fiind teama mamei de stigmatizare de către comunitate pentru că are un copil fără a fi căsătorită. Idealul este ca un copil să fie conceput și să se nască în atmosfera iubitoare și sigură a unei familii, dar lipsa unei familii nu justifică în niciun fel avortarea lui. Prin avort, consecințele negative ale situației care a generat criza de sarcină nu sunt anulate, ci sunt multiplicate.

De aceea, prin această temă afirmăm cu tărie că este firesc ca bărbații, familiile și societatea să sprijine cu tot ce este nevoie femeile însărcinate.

Marșul pentru viață, Luna pentru viață, atitudinea și faptele pentru viață nu înseamnă condamnarea celor care au făcut avort, ci o mână întinsă cu dragoste și durere. Nu înseamnă judecarea taților și mamelor care, speriați de lipsa siguranței, vor alege să meargă înainte fără copilul care li se pare că le încurcă viața sau a cărui viață li se pare că nu o pot asigura în condiții optime, ci oferirea de sprijin pentru a putea merge împreună mai departe.

Câte femei aflate în criză de sarcină pot rezista singure în fața violenței partenerului, ori a excluderii sociale, a sărăciei, în fața riscului întreruperii educației ori carierei? Răspunsul este evident. De aceea, niciun efort al nostru personal, al familiei noastre, al grupului nostru de prieteni, al Bisericii noastre, al statului nostru, al lumii de azi nu este prea mare pentru miza unică, irepetabilă, de neprețuit, pe care o reprezintă fiecare viață umană.

În acest sens, dorim ca prin tema din acest an să atragem atenția și asupra necesității consilierii și sprijinirii femeilor aflate în criză de sarcină la nivel instituțional și să subliniem necesitatea înființării de Centre de Sprijin pentru Femeia Însărcinată, ca centre specializate pentru consiliere și sprijin în criza de sarcină.

Pentru a proteja viața copiilor nenăscuți, viețile părinților și viitorul societății este necesară nu doar o atitudine pro-viață, ci și o practică pro-viață. A fi împotriva avortului fără a oferi întregul sprijin de care o femeie are nevoie pentru a naște copilul este fariseic și ineficient. Cui îi pasă de copil îi pasă și de mamă, face tot ce este nevoie pentru a o ajuta.

Exemple de bune practici pe scară instituțională largă se găsesc în Statele Unite. Înțelegând că „nicio femeie nu ar trebui vreodată să se simtă atât de singură, atât de forțată de împrejurări, atât de lipsită de speranță încât să considere că nu are altă opțiune decât să își avorteze copilul” [1] și că „răspunsul la criza unei sarcini este eliminarea crizei, nu a copilului” [2], susținătorii vieții din SUA au căutat să ajute femeile în criză de sarcină să rezolve problemele care au declanșat criza.

Ca urmare, în SUA există circa 2.800 de centre de sprijin în criza de sarcină, de aproape patru ori mai multe decât spitale și clinici care fac avorturi chirurgicale și medicamentoase (circa 730). Femeile care apelează la servicii de consiliere și sprijin beneficiază în mod gratuit de tot ce au nevoie pentru a depăși criza de sarcină – de la consiliere psihologică, religioasă, juridică, până la oferirea de alimente, serviciu, locuință etc. În anul 2015, în Centrele de Sprijin pentru Femeia Însărcinată din SUA mai mult de 300.000 de femei au fost sprijinite să aleagă viața copiilor lor!

NOTE

[1] Jor-El Godsey, vicepreședintele lanțului internațional de Centre de Sprijin pentru Femeia Însărcinată Heartbeat International (mai mult de 1.800 de centre afiliate, în 50 de țări)

[2] Jeannie W. French, fondatoare a National Women’s Coalition for Life

 

ANEXE: Statistici avort România și Republica Moldova

Situația avorturilor în România în perioada 1958–2014

Total avorturi pe județe în România: 1970, 1980, 1989, 1990, 1995–2014

Romania – Subraportarea numărului de avorturi în statistici

Numărul de avorturi în Republica Moldova 1995–2014

Moldova – Rata avorturilor la 100 copii născuți vii 2008–2014

 

 

Share

Centrele de sprijin al femeii însărcinate în SUA — o poveste de succes: În 2015, peste 300.000 de femei în criză de sarcină au fost ajutate să-și nască copiii / Revista „Pentru viață” nr. 5 – Primăvara 2016

Orașul Fort Lauderdale, din statul american Florida, are o populație aproximativ la fel de numeroasă ca orașul Arad: aproximativ 160.000 de locuitori. Acesta este și numărul copiilor americani care au sărbătorit primul lor Crăciun în 2015 mulțumită eforturilor angajaților și voluntarilor pro-viață de la centrele de sprijin al femeii însărcinată Heartbeat International din SUA.

Statisticile au fost făcute publice de organizația Heartbeat International și publicate în primul raport anual Life Trends. Cifrele se bazează exclusiv pe raportările primite de la cele 1.300 de centre ale Heartbeat International de pe întreg teritoriul Statelor Unite și indică salvarea a 160.000 de vieți de copii nenăscuți numai în anul 2015.

Dacă la aceasta adăugăm și mamele care au ales viața pentru copiii lor la clinici acreditate și centre de sprijin al femeii însărcinate care nu sunt afiliate organizației Heartbeat International, numărul total al vieților salvate astfel numai în 2015 pe teritoriul SUA ajunge la 300.000 — cât toată populația orașului american Pittsburgh sau aproape cât cea a Timișoarei.

Jor-El Godsey, actualul președinte al lanțului internațional de Centre de Sprijin pentru Femeia Însărcinată Heartbeat International, care are și peste 1.800 de centre afiliate în 50 de țări, a declarat: „Este cu adevărat copleșitor să vezi rezultatele pe care le are rețeaua noastră de salvare de vieți – iar aceasta fără să mai punem la număr și centrele pro-viață care nu ne sunt afiliate”.

Pe 21 ianuarie 2016, în Washington, D.C., șase dintre directorii unor centre Heartbeat International și mame cu copiii lor salvați de la avort au participat la evenimentul Babies Go to Congress („Copiii Merg la Parlament”). Heartbeat International a organizat 12 astfel de întâlniri cu congresmenii și senatorii americani din 2009 încoace, prilejuri cu care 119 mame le-au mărturisit legiuitorilor de-a lungul timpului cât de mult ajutor oferă centrele de sprijin în criza de sarcină și că activitatea acestora salvează vieți.

Jor-El Godsey, actualul președinte de la Heartbeat International, a mai declarat: „Ceea ce mi se pare incredibil în legătură cu cifrele totale este cât de repede putem ignora valoarea fiecărei vieți individuale în contextul în care 160.000, respectiv 300.000 de copii au fost salvați de la avort. Angajații și voluntarii de la centrele locale, clinicile, centrele maternale și agențiile de adopție nonprofit (n.red.: în SUA este legală adopția din timpul sarcinii) se concentrează pe o singură persoană o dată. Noi înțelegem impactul pe care îl putem avea dacă reușim să intrăm în legătură cu acea unică persoană — viitoare mamă —, oferindu-i ajutorul material și sprijinul moral care i se cuvin și de care prea adesea este lipsită. Un astfel de raport ne ajută să demonstrăm ecourile pozitive pe care organizațiile de sprijin în criza de sarcină le pot avea în întreaga lume”, a mai adăugat actualul președinte al Heartbeat International.

texas - centre sprijin vs centre avort

Senatorul Mike Lee a introdus în noiembrie 2015 un proiect de lege prin care li se mulțumește organizațiilor care sprijină femeia în criză de sarcină pentru contribuția lor la binele comunității locale. Acesta a declarat atunci în Senat: „Adevărata lor însemnătate nu se poate măsura în cuvintele pe care le rostim noi aici, în Senatul SUA, și nici măcar în rezultatul votului nostru, ci în miile de vieți pe care le salvează de la suferința avortului în fiecare an. E vorba de milioane de profesori, soldați, asistenți medicali, prieteni și soți ale căror vieți și contribuții la propășirea comunității nu ar fi existat fără eroii neștiuți de la centrele locale de sprijinire în criza de sarcină, care își sacrifică timpul pentru a ține lumina aprinsă, a răspunde la telefon și a ajuta tinere femei să regăsească speranța și curajul de a alege viața”.

Prelucrare după articolul „REPORT: 160K Children Rescued from Abortion Celebrating First Christmas”, de Jay Hobbs, din 23 decembrie 2015, postat pe Pregnancy Help News
Share

Margaret Hartshorn: o viață în slujba vieții / Revista „Pentru viață” nr. 5 – Primăvara 2016

Dr. Margaret H. (Peggy) Hartshorn a fost președinta organizației Heartbeat International din 1993 și până în 2015. Sub conducerea sa, rețeaua Heartbeat, care avea inițial doar 250 de membri, a devenit cea mai mare și răspândită rețea creștină pro-viață de centre de sprijin în criza de sarcină din lume, cu 1.800 de centre afiliate în 50 de țări. Peggy Hartshorn a îmbrățișat cauza pro-viață la scurt timp după 22 ianuarie 1973, când au fost date deciziile Curții Supreme a SUA în cazurile Roe vs. Wade și Doe vs. Bolton, care au liberalizat avortul la cerere pe toată perioada sarcinii în SUA.

În 1974, ea și soțul ei, Michael Hartshorn, și-au deschis casa pentru a adăposti tinerele mame în criză de sarcină. Cei doi au pus bazele centrelor de sănătate pro-viață Pregnancy Decision Health Centers (PDHC) la Columbus, în statul Ohio, în 1981.

Sub conducerea ei, PDHC a devenit una dintre primele rețele de centre de sprijin al femeii însărcinate care oferea consiliere în criza de sarcină și ecografii gratuite. Numărul centrelor medicale a ajuns la cinci, deservind anual peste 15.000 de beneficiari, prin telefon sau în mod direct. Peggy s-a alăturat în 1986 și Comitetului Director al organizației Alternatives to Abortion International.

În 1993, Peggy a devenit primul Președinte permanent al organizației pe care o întemeiase împreună cu soțul ei, căreia i-a schimbat numele în Heartbeat International. După ce fusese profesor de limba engleză timp de 20 de ani la Universitatea Franklin din Columbus, Ohio, ea s-a dedicat cu totul conducerii Heartbeat.

Sub conducerea ei, rețeaua a crescut de la 250 la 1.800 de centre de sprijin pentru femei însărcinate, clinici, cămine maternale pentru femei gravide date afară din casă, agenții de adopție non-profit și centre de recuperare postavort din 50 de țări (900 dintre acestea numai în SUA).

Azi, Peggy Hartshorn apare la radio și la televiziune și călătorește prin întreaga lume, împărtășindu-și experiența directă în ceea ce privește centrele de sprijin pentru femei însărcinate și ajută alte organizații creștine să dezvolte programe pentru femei în criză de sarcină, de recuperare post-avort, de integritatea comportamentului sexual, de adopție și de alternative la avort.

Parte din misiunea sa este să le explice noțiuni de leadership și dezvoltare organizațională fondatorilor acestor centre internaționale.

 

Cartea lui Peggy, Foot Soldiers Armed With Love: Heartbeat’s First 40 Years (Infanteriștii Iubirii: Primele patru decenii la Heartbeat), reprezintă o istorie personală a primilor 40 de ani ai mișcării de sprijinire a femeilor însărcinate.

Peggy este căsătorită cu Michael Hartshorn de 44 de ani. Au doi copii adoptați, care s-au căsătorit și le-au dăruit cinci nepoți.

DATE DESPRE CENTRELE DE SPRIJIN AL FEMEII ÎNSĂRCINATE DIN SUA

♥ în SUA sunt aproximativ 2.500–2.800 de Centre de sprijin al femeii însărcinate și clinici pro-viață

♥ sunt de peste trei ori mai multe decât clinicile de avorturi și spitalele în care se fac avorturi

♥ aproximativ 30.000 de voluntari lucrează la aceste centre, cu un total de peste 5,7 milioane de ore neremunerate puse anual în slujba comunității

♥ oferă servicii gratuite și confidențiale pentru femei și bărbați care se confruntă cu o sarcină neplanificată sau alte probleme

♥ 78,8% dintre centre oferă și programe de recuperare post-avort

♥ la aceste centre se fac anual aproximativ 230.000 de ecografii

♥ în medie 6.500 de cetățeni americani vizitează zilnic un astfel de centru, numărul total al vizitelor anuale în aceste locații ajungând la 2,3 milioane

♥ raportul Life Trends indică și bugetul anual combinat al centrelor din SUA: 400 de milioane de dolari — majoritatea de la donatori și fundații locale, nu din fonduri de stat

♥ în 2015, la fiecare centru au lucrat în medie 38 de voluntari, care au ajutat 531 de beneficiari

♥ din 2003 și până în 2014, Heartbeat International a răspuns la circa două milioane de apeluri telefonice și mesaje primite la linia sa directă de contact Option Line.

Prelucrare după articolul „REPORT: 160K Children Rescued from Abortion Celebrating First Christmas”, de Jay Hobbs, din 23 decembrie 2015, postat pe Pregnancy Help News

 

Share

Descarcă de mai jos foto profil/cover FB și pancarte Marșul pentru Viață:

Donează

RO25BTRLRONCRT0V17367901 - LEI RO10BTRLEURCRT0V17367901 - EURO RO50BTRLUSDCRT0V17367901 - USD
BANCA TRANSILVANIA, SUCURSALA LIPSCANI, BUCUREŞTI

Arhivă Blog