Tag Archives: sprijin

23 martie, conferință cu Dr. Ionel Cioată – „Sprijinim viața? O întrebare pentru doctori, familie și societate”

De cele mai multe ori finalul fericit al unei crize de sarcină depinde de cineva care să fie alături de femeia însărcinată și să spună: „Voi fi alături de tine! Te voi ajuta să crești acest copil!”. Când nu e cineva în preajmă, avortul pare a fi singura soluție.

Joi, 23 martie, la ora 18.00, vă invităm în Amfiteatrul I.G. Coman al Facultății de Teologie „Justinian Patriarhul” din București să răspundem împreună cu invitatul nostru, doctorul Ionel Cioată, la întrebarea: „Sprijinim viața?”. Este o întrebare pentru familie, doctori și societate.

Doctorul Ionel Cioată este medic primar obstetrică-ginecologie, în Timișoara.

Share

FOTO și VIDEO de la Crosul pentru viață

17389229_1483416038349214_24689249607941980_o

Foto: Dinu Savopol

Felicitări câștigătorilor și tuturor participanților la Crosul pentru viață!

Mulțumim co-organizatorilor de la Pegas Maraton Club, partenerilor Elite Runing, Ro Club Maraton, Galantom, Cozia Mountain Run, Sloop Fruli, TIME TRIAL Runing, Duatlon Championship, 36fit.com, Spard Team, Sport Extra Press, Pow Wow și Tipografia Silkat.

Mulțumim coordonatorului acestui eveniment, Tudor Buțu, precum și tuturor voluntarilor implicați în organizarea Crosului pentru viață!

Au fost peste 250 de adulți și peste 150 de copii, care au concurat la trei probe de concurs: 3 km, 10 km și Cursa copiilor pe trei categorii de vârstă: categoria 3-5 ani – distanta: max. 200 m, categoria 6-8 ani – distanta: max. 400 m, categoria 9-11 ani – distanta: max. 600 m, categoria 12-14 ani – distanta: max. 800 m.

 

Reportajul realizat de Trinitas TV la Crosul pentru viață:

Album foto realizat de fotograful Dinu Savopol:

Album foto realizat de fotograful Radu Cristi:

Share

Viitoarele mămici au nevoie de sprijin. Ai puterea să schimbi! Vino pe 25 martie la Marșul pentru viață

 

Share

Sinodul BOR, declarație publica în sprijinul Marșului pentru viață 2017 “Ajută mama și copilul! Ei depind de tine”

Sinodul BOR a hotărât ca Patriarhia Română sa sprijine Marșul pentru viață 2017 „Ajută mama și copilul! Ei depind de tine”.

La ședința din 9 februarie 2017, între hotărârile luate se prevede și  binecuvântare și sprijinirea organizării la nivel naţional a Marşului pentru viaţă 2017 „Ajută mama şi copilul. Ei depind de tine”, precum și recomandarea ca  „toți părinții care lucrează în străinătate fie să ia copiii cu ei, fie să se întoarcă acasă la copii, întrucât aceștia suferă în mod deosebit din cauza lipsei prezenței fizice și afective a părinților”.

Sprijinul Bisericii Ortodoxe se face în contextul preocupării pentru valorile familiei creștine tradiționale.

În general cultele sprijină Marșul pentru viață, aflat în acest an la a șaptea ediție națională, însă declarația Patriarhiei este prima oficiala la cel mai înalt nivel din partea unui cult din România.

La nivel național, aceste manifestări nu au un organizator unic, ci în fiecare oraș sau localitate există organizatori locali independenți, care reprezintă diferite organizații și instituții pro-viață locale.

Share

Tu cum ți-ai vedea viața dacă ai avea boala oaselor de sticlă?

Ioana Picoş

În toate ocaziile (zile de naștere, Crăciun, Revelion, Paști etc.) ne dorim unii altora sănătate, bucurii și împlinirea dorințelor. Mi se pare just. Dar ce ne facem dacă socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg? Ce ne facem dacă pățim un accident? Sau dacă avem un copil care se îmbolnăvește grav? Sau dacă ni se spune că suntem însărcinate cu un copil bolnav? Realitatea parcă ne pleznește peste ochi de nu ne vedem. Nu mai știm ce să credem, ce să înțelegem. De ce? De ce eu? De ce mie? Disperare, revoltă, ură, indignare. Fiecare om face față încercărilor la care este supus în funcție de puterea sa interioară.

Am văzut în 2016 un film unde ni se prezenta un băiat frumos, bogat care avusese o viață intensă, dar care rămăsese paralizat în urma unui accident și acum își dorea să moară. Deși avea alături părinții iubitori și a întâlnit în cale o fată care îl iubea exact așa cum era, el a decis totuși să se eutanasieze. Am rămas contrariată. Chiar ne gândim viața, valoarea ei, în funcție de perfecțiune? Oare nu este iubirea cea mai importantă?

Am citit în Jurnalul Oanei Pellea despre perioada în care a stat cu mama ei bolnavă de cancer. Citeam acolo cum Oana a văzut-o pe mama ei murind cu demnitate. Se referea oare la eutanasie? Nu. Se referea la adevărata demnitate. De a ști să trăiești și de a ști să mori. Povestea că mama ei, în ultimele clipe de viață era atât de frumoasă și învăluită de o lumină ireală. Da… Așa știe Dumnezeu să facă ceva frumos din orice ni s-ar părea nouă că este urât. Asta e minunea!

Am întrebat acum câțiva ani pe cineva: – ce ar face dacă ar afla că mai are de trăit câteva luni. Mi-a răspuns rapid, scurt: m-aș distra, apoi m-aș sinucide. Recunosc că m-a trecut un fior în inimă când l-am auzit. Poate că va citi acest articol și va reconsidera…

Majoritatea dintre noi am auzit de Cristina Bălan. A câștigat Vocea României. La scurt timp a ieșit în public cu istoria celor doi copii  gemeni ai ei care au Sindrom Down. Majoritatea copiilor diagnosticați cu acest sindrom sunt avortați. Cristina nici nu a vrut să audă! Într-o postare pe Facebook, concluzia  ei a fost o idee care mi-a rămas întipărită în inimă: “este trist și spune multe despre tine dacă iubirea ta este condiționată de perfecțiune.” Cine dorește să citească întreaga scrisoare deschisă a Cristinei, o găsește Aici

Chiar azi am postat pe Facebook un articol despre primul profesor din Europa care are Sindrom Down. Îl cheamă Pablo Pineda. Este spaniol. Un om inteligent care inspiră multă lume. Linkul articolului despre viața lui Pablo este Aici 

Dar (veți spune) care este legătura tuturor acestor lucruri cu titlul articolului tău, Ioana? Am să vă răspund. Legătura este făcută de atipic. Imperfect. Ieșit din tipare. Dar, cu toate astea, splendid, puternic și inspirațional.

Am să vă spun (sper să reușesc) povestea lui Sorin. El nu are Sindrom Down sau cancer. El are o boală care se numește Lobstein (boala oaselor de sticlă). El nu se poate mișca mult fiindcă riscă să i se fractureze oasele. Spre deosebire de cei cu Sindrom Down, el nu poate să se deplaseze. Spre deosebire de cei cu cancer, el nu se poate distra (așa cum am gândi noi distracția), în timpul care i-a mai rămas. Ai spune că este condamnat să înfrunte secundă după secundă realitatea fără posibilitatea de a uita măcar puțin de această condiție fizică. Da, așa ai spune fiindcă nu l-ai cunoscut pe Sorin. Este foarte probabil ca din acest moment al istorisirii să mă năpădească lacrimile. Dar nu de milă. Ci din respect și admirație.

Dumnezeu a făcut să ne cunoaștem pe Facebook. Am crezut inițial că este o glumă situația lui. Când i-am văzut profilul de Facebook am amuțit. Era real. Acest om, care depășește puțin înălțimea de 1 metru, nu se poate mișca prea mult. Și atunci, de unde știe, de unde poate omul acesta să scrie? Și să scrie și corect gramatical? Și de unde știe istorie? De unde înțelege mersul lucrurilor? Și, cel mai important… De unde are puterea să Îl iubească pe Dumnezeu și să nu Îl urască?

Am rămas cu aceste întrebări mai mult de un an până când am ajuns în orașul lui natal și mi-a scris că i-ar face o deosebită plăcere să îl vizitez. Am ajuns acolo împreună cu Mihai, soțul meu. Din acea clipă a început o nouă etapă de înțelegere pentru mine.

Am coborât din mașină și în clipa în care am văzut-o pe mama lui Sorin (care ne aștepta în fața casei), eu m-am prăbușit interior. Atunci. Pe loc. În fața mea stătea o femeie care se sprijinea în baston, cu un chip luminos, blând, cu o privire caldă, zâmbitoare. Purta o cruciuliță la gât. Simplă, așa cum găsești la mănăstire. Am îmbrățișat-o fără să clipesc. Bunătatea ei risipea orice rigoare stupidă, inventată de o societate superficială. Nu poți fi mai mult decât om și uman. Ne-a invitat în casă. Aveam niște emoții… Oare cum mi se va părea Sorin? Oare voi judeca? Oare voi fi îngrozită?

Casa era simplă, ordonată și curată. Vai… Noi nu avem timp să facem toate lucrurile astea dar ea, abia mergând și având grijă și de Sorin, reușește. M-a cuprins o stare de rușine.

Erau icoane în toate încăperile. Puse la loc de cinste. Am intrat în camera lui Sorin și acolo, în fața mea, m-a lovit (din nou) realitatea. Poți fi un om frumos, indiferent de condiția fizică fiindcă cea care contează este condiția sufletească. Sorin stătea în pătuțul lui, cu laptopul lângă el și un mouse așezat astfel încât să poată să scrie. L-am pupat pe obraz fiindcă am simțit să fac asta, dar îmi era teamă să nu îl rănesc. Nu l-am rănit, s-a bucurat de sosirea noastră. Am stat în vizită aproape 2 ore. Ne-a povestit că a mai avut o soră care s-a născut așa și care a murit la 3 ani. Primul frate este sănătos. De la el are un nepot pe care l-a crescut tot mama lui Sorin. Dumneaei a rămas văduvă.

Am fost serviți cu prăjituri dintre cele mai diverse, făcute de mama lui Sorin. Buuuuune. Și noi dacă reușim să facem o prăjitură nu știm cum să o pozăm mai repede pe Facebook prezentând-o ca pe vreun mare trofeu…

Sorin este autodidact. Nu a fost la școală dar a învățat multe. Știe engleză (face teste on-line), știe istorie, are cunoștințe teologice despre care majoritatea dintre noi nu avem habar, vorbește corect și scrie perfect gramatical. Dar știți ce este cel mai important? Ajută. I se trimit materiale la corectat și asta face. Ordonează, sortează, corectează. Inspiră! Ne-a spus că cei de la Pro Tv au vrut să facă o emisiune despre el. A refuzat. A spus că nu are nevoie să ceară nimic. Are tot ce își poate dori. O familie care îl iubește și prieteni cu care ține legătura. Ah… Și are multe filme pe care și le downloadează și le vede. Este cinefil. Surpriza cea mai mare a fost atunci când mama lui Sorin ne-a arătat lucrul manual realizat chiar de Sorin! Minunat! (mai jos un exemplu din multe)

Ține de asemenea o pagină de Facebook “Călător prin viață”. L-am întrebat dacă îi pare rău că trăiește. Mi-a spus că se bucură de fiecare zi din viața lui. Și că îi mulțumește lui Dumnezeu pentru clipele petrecute alături de familie și prieteni (care nu sunt deloc puțini).

Povestește cu atâta simplitate și seninătate despre boala lui de parcă ar vorbi despre o răceală. Nu din neștiință. Dimpotrivă!  Din cunoașterea faptului că nu ajută la nimic lamentările, ci modul în care te trăiești și ajuți pe cei din jur. Asta dă reala valoare vieții. Iar el asta face. L-am întrebat dacă nu urăște boala. Mi-a zis că a mai fost întrebat lucrul ăsta. Răspunsul lui a fost “Cum să urăsc boala asta? Este ca și cum aș urî un prieten. Un prieten are și bune și rele, dar este acolo cu tine, mereu. Eu și boala asta, ne știm dintotdeauna. Am învățat să trăim împreună și sunt convins că datorită ei sunt un om mai bun. Deci nu am cum să o urăsc.”

Mama lui Sorin îl îngrijește dintotdeauna. Adică de peste 40 de ani. Deși statisticile spun că oamenii cu această afecțiune nu trăiesc mult, iată că această femeie a reușit imposibilul.

I-am întâlnit și pe nepot, și pe fratele lui Sorin. Toți vorbesc despre el cu mare drag și mult respect. Ei au alături o minune! Un om care ESTE iubire!

Acest om m-a făcut să înțeleg ce înseamnă să trăiești cu demnitate. Să poți să fii sursă de inspirație prin felul de a te purta. Nu are bani mulți, nu are haine de firmă, nu are PR și nici nu a călătorit mai departe de curtea în care își petrece verile citind cărți de calitate. Dar, cu toate astea, cunoaște cel mai bine esența vieții, iubirea necondiționată și înțelegerea față de Dumnezeu care nu dă nimănui mai mult decât poate duce. Și face toate astea cu un firesc care te lasă mut. Câți ne putem lăuda cu lucrurile astea?

Iar mama lui Sorin, doamna Eugenia, mi-a fost lecție de smerenie, simplitate, iubire și dăruire totală. O femeie, o mamă, cum mulți și-ar dori să aibă. Un suflet mare și frumos în fața căruia mă înclin cu respect.

Am plecat și m-am simțit mică și superficială. Eram la volan, conduceam  mașina și gândul meu rămăsese la LECȚIE.

Știu că vei citi aceste rânduri Sorin. Te rog doar să mă ierți pentru că nu am putut să scriu mai mult, mai frumos, mai…

Sper ca cei care trăiesc greutăți, sper ca mamele care află că au în pântece un copil atipic, părinții ai căror copii au sau dobândesc vreo afecțiune, toți vor avea puterea interioară a lui Sorin!

Câtă putere oferă credința! Atât de multă încât radiază și la cei din jur și oferă sens vieții tuturor!

Sursă: ioanapicos.ro

Share

Direcţionează 2% către Asociaţia Studenţi pentru viaţă

Direcţionează 2% din impozitul pe venit către Asociaţia Studenţi pentru viaţă prin completarea formularului 230.


Studenți pentru viață este o asociație studențească înființată în 2013.

Ce facem?

  • promovăm în mediul universitar educația, valorile și respectul pentru viața umană din momentul concepției și până la moartea naturală;
  • oferim sprijin și consiliere tinerelor și adolescentelor aflate în criză de sarcină;
  • dezvoltăm programe de informare și formare pentru familie și integrare socială, precum „Educație pentru viață”, adresate inclusiv elevilor de școală generală și liceenilor;
  • ne implicăm în combaterea traficului de persoane, a violenței în familie, a violenței împotriva femeii însărcinate și a abuzurilor împotriva copiilor.

Proiecte principale:

  • revista „Pentru viață”: nr. 1, „Iubește-i pe amândoi”, primăvară 2013; nr. 2, „Adopția, o alegere nobilă”, primăvara 2014; nr. 3 „Bărbatul și femeia, egali și complementari”, toamnă 2014; nr. 4, „Fiecare viață este un dar”, primăvară 2015; nr 5, „Pentru viață, pentru femeie, pentru familie”, primăvară 2016 – accesibile pe site-ul studentipentruviata.ro;
  • „Sprijină mama și copilul” – proiect dedicat consilierii și sprijinirii elevelor, studentelor și tinerelor aflate în criză de sarcină;
  • Marșul pentru viață 2014 „Adopția, o alegere nobilă” (40 de orașe din România), Marșul pentru viață 2015 „Fiecare viață este un dar” (79 de orașe din România și Republica Moldova), Marșul pentru viață 2016 „Pentru viață, pentru femeie, pentru familie” (130 de localități din România și Republica Moldova) – organizare în București și coordonare națională;
  • „Bucuria de a fi mamă” (8 martie) – dăruim flori și felicitări mamelor din secțiile de Obstetrică-Ginecologie;
  • „Mamă, îți mulțumesc că m-ai născut!” (1 iunie) – aniversarea copiilor și a mamelor care au ales viața;
  • Flash-mob de Ziua Internațională a Adopției (2 iunie);
Share

S-a deschis în Baia Mare Centrul de consiliere creștină „Piciorușe – Little Feet” pentru femeile în criză de sarcină

12

Sâmbătă, 26 noiembrie, în sala de spectacole a Casei Tineretului din Baia Mare a avut loc deschiderea Centrului de Consiliere creștină „Piciorușe – Little Feet” pentru femeile în criză de sarcină.

Centrul asigură gratuit și confidențial:
– consiliere în criză de sarcină,
– consiliere post avort,
– consiliere prenatală,
– test de sarcină și ecograf, în colaborare cu medici ginecologi,
– activități educative în școli și licee,
– seminarii și conferințe educative,
– Clubul MAMI.

Prezentarea Centrului:

Date de contact:

Tel. 0722-366565, 0733-051098
Email: picioruse.littlefeet@gmail.com

Pagina de Facebook: https://www.facebook.com/Picioruselittlefeet-211195745958315/

Share

„Păstrează amintirile” – Filme pentru viață 1/2016

621full-the-memory-keepers-daughter-poster

Studenți pentru viață organizează în fiecare an universitar o serie de vizionări de filme cu tematică pro-viață.

Primul film din acest an este „Păstrează amintirile” (SUA, 2008), în regia lui Mick Jackson, având ca actori principali pe Gretchen Mol, Dermot Mulroney și Emily Watson și Krystal Hope Nausbaum.

Evenimentul va avea loc marți, 11 octombrie, la ora 20:15, la Casa de Cultură a Studenților (Et. 1, Sala 8).

Sinopsis (preluat de pe Cinemagia.ro):

„Într-o noapte de iarnă din 1964, dr. David Henry se grăbește s-o ducă pe Norah, soția sa însărcinată, la spital. Asistenta Caroline Gill îi dă vestea că soția sa are gemeni și o ajută pe aceasta să aducă pe lume cel de-al doilea copil, o fetiță pe nume Phoebe.

La scurt timp după naștere, doctorul află că micuța are sindromul Down și hotărăște să o abandoneze pe mâinile asistentei Caroline, explicându-i că moartea surorii sale bolnave i-a distrus mama și că nu vrea ca Norah să treaca prin așa ceva. O roagă pe Caroline s-o ducă pe Pheobe într-o instituție de specialitate și să-i spună soției lui că fetița a murit la naștere.

Totuși, văzând condițiile în care sunt ținuți copii în instituție, Caroline nu poate s-o abandoneze acolo. Cu ajutorul unui șofer de camion pe nume Al, femeia începe s-o crească pe Phoebe ca pe propriul său copil.”

După vizionare, vor avea loc discuții pe tema crizei de sarcină în cazul diagnosticului de Sindrom Down.

Evenimentul pe Facebook: https://www.facebook.com/events/320139728346336/

Share

Centrul de ajutor în sarcină din Tampa Bay valorifică puterea comunității

dep

Pregnancy Help News, 14 septembrie 2016

Ce înseamnă un centru care sprijină femeile în criză de sarcină? O serie de exemple vor aduce mai aproape de spațiul românesc un concept extrem de popular și eficient din SUA.

Am făcut un salt din credință și Dumnezeu m-a ajutat mult.”

Așa începe Jeanne Whitely povestea implicării ei în organizația Foundations of Life(Temeliile vieții, n. trad.). În prezent, Jeanne Whitely conduce această organizație de sprijin a femeilor însărcinate, care are locații multiple în districtul Hernando din Florida.

Jeanne Whitely se pregătea să-și trimită fiul ei la colegiu și se gândea unde și-ar putea investi timpul. După ce a luptat cu infertilitatea înainte de a deveni mamă, ea cunoștea importanța maternității, binecuvântarea copiilor și valoarea educării femeilor pentru acest rol foarte important.

Am decis că începutul ar fi să fac voluntariat în slujba vieții prin intermediul bisericii, iar asta a dus în cele din urmă la legătura mea cu Foundations of Life”, a spus ea.

În 2011, managerul organizației s-a pensionat și Jeanne Whitely s-a simțit impulsionată să aplice pentru această poziție.

Dumnezeu a aranjat totul și am fost angajată cu jumătate de normă. Totul a pornit de acolo și, în câteva luni de la angajare, centrul a cunoscut o creștere rapidă”.

Prima schimbare a fost în decembrie 2011, când Foundations of Life a adăugat pentru prima dată servicii de ecografie.

Odată cu creșterea numărului familiilor deservite, centrul a început să se extindă. În 2012, Foundations of Life s-a mutat în locația sa actuală, iar Jeanne Whitely a trecut la normă întreagă, de la jumătate de normă. O dată cu mutarea, centrul a beneficiat de o încăpere în plus, special pentru ecografii și consiliere.

Serviciile disponibile pentru părinții din locația din districtul Hernando pot începe cu un test de sarcină gratuit, dar se extind dincolo de nașterea copilului.

Prin serviciile noastre ajutăm femeile și bărbații, să aibă o viață împlinită”, a spus Jeanne Whitely. „Noi credem că ceea ce ajută cu adevărat familiile pe care le deservim este încurajarea sănătoasă, educația și consilierea. Ne implicăm pe mai multe planuri, nu oferim doar ajutor financiar”.

În prezent, organizația Foundations of Life, care este afiliată misiunii caritabile a Eparhiei Catolice din St. Petersburg, funcționează în șapte locații, care deservesc 25 de districte din Florida, cu cinci locații de centre de ajutor în sarcină și două birouri de adopție. De asemenea, organizația deservește femeile care trec prin trauma post-avort prin intermediul programului Project Rachel.

Jeanne Whitely consideră că integrarea persoanelor sprijinite în comunitate ajută la realizarea acestui obiectiv și contribuie la creșterea stabilității.

Familiile pe care le deservim știu că lucrurile pe care le primesc sunt în totalitate donate de către o comunitate care vrea să le ajute, astfel încât acestea să simtă că fac parte dintr-un grup mai mare de oameni, care trece dincolo de zidurile organizației noastre”. „Toată lumea este dornică să contribuie și, de obicei, familiile pe care le ajutăm vor să ajute la rândul lor familii care sunt în aceeași situație cum au fost și ele.”

În plus, trimiterile pe care centrul le primește de la instituții naționale și locale ajută fundația să-și dezvolte viziunea pro-viață. Organizația funcționează ca un nod de rețea, un hub, care conectează femeile și familiile care ajung la departamentele locale de sănătate, oficiile de șomaj cu ajutorul material – sub formă de scaune auto, locuințe și WIC (Program Special pentru Suplimentarea Nutriției pentru Femei, Bebeluși și Copii).

Jeanne Whitely speră să crească portofoliul de servicii cu un program de paternitate în anul următor.

Suita completă de servicii pe care centrul Foundations of Life o are la dispoziție este esențială în lupta pentru viață din regiune. O căutare în Pagini Aurii pentru clinicile de avorturi din Tampa Bay, de exemplu, care are 2,8 milioane de locuitori, afișează 17 locații.

Grație organizațiilor de tipul Foundations of Life, care deține și Centrul de ajutor în sarcină Knight’s Women’s Center, situat chiar lângă o clinică de avort din Tampa, în prezent sunt de fapt mai multe opțiuni pro-viață, 27, în conformitate cu Heartbeat International’s Worldwide Directory of Pregnancy Help, în zona Tampa Bay, în comparație cu cele 17 clinici de avort.

Este foarte important că ajutorul și resursele noastre sunt la îndemână în cadrul comunității”, a spus Jeanne Whitely. „În mod regulat, Centrul Knight’s Women’s Center are cliente care ajung aici deoarece căutau o clinică de avort în zonă și GPS-ul lor le-a condus la noi din întâmplare. Noi glumim pe seama GPS-ului în aceste cazuri, ca fiind ‘God’s Positioning System’ (Sistemul de Poziționare al lui Dumnezeu).”

Amintindu-și despre o astfel de mamă gravidă care a ajuns în chip minunat la centru, Jeanne Whitely povestește că aceasta nu a reușit să găsească clinica de avort, așa că a decis sa vină în biroul ei.

Avea deja trei copii cu handicap, se lupta cu dependența de droguri, avea două sau trei avorturi anterioare și, peste toate acestea, mama și soțul ei puneau presiune asupra ei pentru a avorta copilul cu care era acum însărcinată”. „Toată lumea din viața ei a încercat să o îndrume spre un alt avort. Dar Dumnezeu a adus-o la noi și, datorită programului de consiliere, de dezvoltare prenatală și de educația părinților în sarcină și sprijinul pe care i l-am putut oferi, ea și-a continuat sarcina. A dat naștere la un copil sănătos, care nu are nici un handicap.”

Astfel de cazuri ne confirmă scopul pentru care suntem aici și pentru care facem ceea ce facem”, a spus Jeanne Whitely.

Dacă putem ajuta doar o singură femeie, oferindu-i încurajarea și speranța de care are nevoie să vadă că ea merită mai mult decât ceea ce i se spune de către cultura pro-avort, chiar și de cei din jurul ei, și o ajutăm să vadă că avortul nu este singura alegere pe care o are – este suficient pentru noi.”

Sursa: Pregnancyhelpnews.com

Preluat de pe alexandranadane.ro

Share

Ce te face să fii pro-viață? Sute de răspunsuri din America (3)

ase

Continuăm traducerea răspunsurilor la întrebarea „Ce te face să fii pro-viață?”, venite pe pagina de Facebook a organizației Human Coalition.

Întrebarea a fost pusă printr-un banner postat luni, 3 octombrie 2016, și a făcut ca sute de americani să posteze comentarii în care arată motivele pentru care sunt pro-viață. Majoritatea comentatorilor sunt femei care au făcut avort și au cunoscut ce înseamnă trauma post-avort, femei care au fost în criză de sarcină și au născut copilul sau părinți care au adoptat imediat după naștere un copil al unei mame care nu a putut să îl crească și a refuzat avortul.

Răspunsurile lor sunt binevenite, pentru că au curajul să spună argumentele de bun simț pentru care atitudinea pro-viață este firească. Între ele: omul este om din momentul concepției, copiii în primele luni ale vieții sunt cele mai vulnerabile ființe umane, adopția este o alternativă eficientă la avort, avortul rănește femeia, trăirea în negare nu anulează trauma.

În România sunt foarte multe persoane pro-viață care nu au curajul să își spună public opiniile. Sperăm că aceste mărturii vor ajuta și în această direcție. Dacă doriți să o faceți, vă rugăm să ne scrieți pe adresa studentipentruviata@gmail.com.

 Amy Bonacorsi Zoque Amy Bonacorsi Zoque: Când eram în colegiu eram pro-alegere. Chiar luasem parte la o dezbatere pe această temă. Dar, într-o zi, la un curs de biologie despre dezvoltarea ființei umane, am urmărit un avort. Am avut o revelație instantanee. Nu voi putea uita niciodată ce am văzut atunci. M-am gândit: dacă mai multe femei ar cunoaște stadiile dezvoltării intrauterine și ce se întâmplă de fapt în timpul unui avort, mult mai multe ar refuza să îl facă. Femeile au nevoie să fie sprijinite pe întreaga durată a sarcinii, nașterii și creșterii copiilor. Dacă acestea nu s-ar simți singure și ar avea sprijinul necesar din partea societății, atunci mult mai  multe ar fi pro-viață și și-ar naște copiii. Oamenii luptă pentru copaci, animale și drepturile omului…Ce-ar fi să luptăm pentru cei care nu au voce să se apere singuri… bebelușii din uter?

Tyler Cotten: Am fost pro-viață înainte să devin mamă, însă, odată ce am văzut cum e să ții un bebeluș în burtică, apoi pentru a doua oară, nu înțeleg cum ar putea cineva să-și avorteze copilul. Femeile sunt foarte vulnerabile pe timpul sarcinii și sunt mințite în legătură cu opțiunile pe care le au. Știu atâția oameni care nu pot avea copii și ar dori să adopte orice copil ,,nedorit”.

Jackie Smith: Sunt un copil al Lui Dumnezeu. Cu toții suntem. Am fost creați de un Creator divin, un Dumnezeu care ne știa încă din prima clipă a existenței noastre, un Dumnezeu care are planuri minunate pentru noi, în timp ce diavolul încearcă să ne îngreuneze inimile și să răspândească răul în lume, dar cu mine nu îi va merge. Fiecare dintre noi a fost creat cu un scop minunat, cu toate astea, nu toți primim șansa să îl și atingem…

Marielena Del Calvo Rodriguez Marielena Del Calvo Rodriguez: Am adoptat o fetiță de o săptămână, a fost o bucurie nespusă, atât pentru mine, cât și pentru întreaga familie. Am răsfățat-o până la refuz, cu toate că avea o cameră frumoasă, dormea în camera mea. Cred că prezența ei în viața mea m-a relaxat într-atât încât am născut o fetiță după câteva luni, la 40 de ani. Cred că prima mea fetiță mi-a adus-o pe cea de a doua, și le iubesc pe amândouă atât de tare, cu toate că, trebuie să recunosc, am răsfățat-o pe prima mai mult, poate tocmai pentru că a fost prima. Acum am 2 fete și 6 nepoței.

Malinda Bean Gallant: Sunt pro-viață. Sunt, întâi de toate, creștină și respect cele 10 Porunci (în cazul acesta, ,,Să nu ucizi.”). Dar, în 1972, când aveam 16 ani, avortul era ilegal. Părinții m-au dus la New York și m-au obligat să avortez. Când am intrat în clinică, ne-am trezit într-o sală de așteptare foarte luxoasă. Dar, când m-au luat să ucidă copilul (mama nu avea voie să intre cu mine), atmosfera era cu totul diferită. Sala de pruncucidere avea sticle mari precum niște ulcioare pentru apă de-a lungul peretelui, sânge pe jos și o masă de examinare cu suporturi pentru picioare. Am fost țintuită de masă în timp ce mi-au introdus un furtun de aspirare în vagin și mi-au aspirat bebelușul. Când am țipat, mi s-a spus să tac. După această experiență terifiantă, am intrat în depresie și aproape m-am sinucis. Nu voi uita niciodată ce s-a întâmplat, nici pe copilașul meu.

Elayne Rutledge Elayne Rutledge: De ce sunt pro-viață? Adevărul simplu este că viață începe de la concepție, când acele două celule producătoare de miracole se întâlnesc. Miracol dumnezeiesc! Am 77 de ani, sunt căsătorită de 59 de ani, am 3 copii, 9 nepoți și 2 strănepoți nemaipomeniți. Pur și simplu nu pot gândi cum ar fi ca vreunul dintre acești minunați membri ai familiei mele să nu se fi născut…

Delilah Jenks Delilah Jenks: Copiii nenăscuți sunt oameni de la bun început. Ar trebui protejați încă din uter, nu numai după ce se nasc. Când omori un copil, nu ai de unde să știi că nu ucizi un geniu. Nu știi ce a vrut Dumnezeu pentru ei. Ar fi putut fi unii dintre cei trimiși să distrugă bolile fatale ale umanității. Și n-ai de unde ști că nu te vei îmbolnăvi. Acesta este OMOR!

Rosemary Kehoe Rosemary Kehoe: Bebelușii sunt minunați și inocenți. Și nici nu mai există stigma pentru copiii din flori care era acum 50 de ani. Dă-i naștere, dă-l spre adopție…dă-le șansa la viață…Steve Jobs este unul dintre copiii care nu au fost avortați, ci dați spre adopție. Gândește-te bine!!!

Baggins Kgb Baggins: Niciodată nu mi s-a vorbit despre astfel de lucruri. Apoi m-am trezit în situația aceea nenorocită în care ,,iubitul” îți oferă bani să scapi de el, așa că m-am programat, însă Domnul s-a îndurat și am pierdut sarcina cu o zi înainte. Am început să mă simt apropiată de copilul pe care l-am pierdut. Voiam să fiu mamă și îmi era dor de copil. Am început să aflu mai multe despre ce ar fi urmat să fac, iar disperarea mea s-a transformat în agonie – cum să-i fac așa ceva unui copil! Cred că Dumnezeu a vrut să mă scutească de o astfel de culpă, dar totuși cred că aș fi făcut-o, pentru că nu aveam pe nimeni în viața mea pe atunci care să-mi propună contrariul. Până azi și până la ultima suflare am vorbit și voi vorbi oricui, și într-o zi voi face o rugăciune în liniștea unei privegheri și voi spune luminatele cuvinte ale Domnului despre bebeluși și copii, că sunt făcuți spre laudă. Că ei sunt mici părticele de rai trimise de Dumnezeu prin marea sa iubire și atotputernicie în acest întuneric prin lumina Fiului Său, Iisus Hristos, și că ni-i înmânează ca pe niște mici miracole, pe fiecare dintre ei.

Karen Kettering Karen Kettering: Copiii sunt un dar de mare preț, niciodată nu mi-am pus altfel problema. Când spermatozoidul întâlnește ovulul, gata! Un copil! Atât de simplu. (Avortul oprește bătăile unei inimi, ceea ce înseamnă a ucide, însă unele nu se opresc, continuă să bată până se nasc.

Deanna March Deanna March: Am făcut un avort pe la 20 de ani. La scurt timp după aceea, mă uitam la TV și am ascultat niște oameni pălăvrăgind prostiile alea despre sarcină planificată, scoțând saci de gunoi plini de copii morți, și am căzut în genunchi, în lacrimi, iar  Sfântului Duh a sădit în inima mea convingerea că avortul e crimă de atunci și voi fi mereu o voce pentru copiii nenăscuți!

Share

Descarcă de mai jos foto profil/cover FB și pancarte Marșul pentru Viață:

Donează

RO25BTRLRONCRT0V17367901 - LEI RO10BTRLEURCRT0V17367901 - EURO RO50BTRLUSDCRT0V17367901 - USD
BANCA TRANSILVANIA, SUCURSALA LIPSCANI, BUCUREŞTI

Arhivă Blog