Tag Archives: sprijin

Comunicat de presă: În circa 300 de orașe din România și Republica Moldova, dragostea românilor a învins frigul într-o lume pentru viață la Marșul pentru viață 2018!

Sâmbătă 24 martie a avut loc în circa 300 de orașe din România și Republica Moldova Marșul pentru viață 2018 cu tema „O lume pentru viață”.

În fața codurilor de frig, doar trei organizatori locali au anulat organizarea marșului. În rest, dragostea pentru viață a învins frigul, a învins zăpada și în circa 300 de orașe din România și Republica Moldova românii am fost împreună pentru sprijinirea femeilor în criză de sarcină!

Misiunea noastră nu se termină aici. Marșul pentru viață nu are un final! Continuă prin viața noastră, prin activitatea noastră de zi cu zi, atunci când e nevoie să fim alături de femeile în criză de sarcină, pentru că viața lor nu e întotdeauna senină. Sunt presiuni, sunt situații în care ele se bucură de nașterea unui copil, dar vestea nu este primită cu bucurie de către partener, de către familie și de către cei din jur și au nevoie de sprijinul nostru.

O lume pentru viață este o lume în care nici o femeie însărcinată nu este presată să facă avort. O lume în care bărbatul își asumă responsabilitatea de a-i fi alături și de a o iubi în continuare pe ea și pe copilul ei. O lume în care familia, care până acum i-a fost alături și a iubit-o necondiționat, îi dăruiește dragoste, o sprijină și nu îi spune: „Te vom da afară din casă”. O lume în care prietenii și oamenii din jurul unei femei în criză de sarcină îi sunt alături și o sprijină.

Foarte mulți dintre românii de astăzi, din dreapta și din stânga Prutului, suntem, de fapt, supraviețuitori ai avortului. Ne-am născut pentru că cineva a fost acolo să o sprijine pe mama noastră. La Marșul pentru viață din București, Aurelian Temișan a povestit pentru prima dată în public că trăiește datorită sfatului unui medic, care i-a spus mamei lui care dorea să îl avorteze: „fă-l, că ai să îmi mulțumești mai târziu!” Așa s-a născut Aurelian Temișan în iunie 1972. Așa ne-am născut mulți dintre noi… Cum să nu fii pro-viață când realizezi să de această opțiune a depins și viața ta?

O lume pentru viață este o lume care se bucură de zâmbetul și bucuria fiecărui copil. Este o lume în care oamenii din diferite profesii, cu diferite capacități, își pun în slujba vieții darurile pe care le au.

Într-o societate pentru viață, personalități publice, oameni importanți schimbă lumea prin implicarea lor.

Invităm toți românii din dreapta și din stânga Prutului să sprijine femeile în criză de sarcină. În special, dorim să existe în cât mai multe județe din România centre care să ofere consiliere gratuită și sprijin concret femeilor în criză de sarcină care solicită ajutor. Dorim ca societatea să recunoască valoarea cu totul special a maternității și să își exprime sprijinul față de orice femei însărcinată prin acordarea unei indemnizații, după a 14-a săptămână de sarcină, care să o ajute în nevoile speciale care apar în această perioada.

Astăzi, la Marșul pentru viață am fost O lume pentru viață. Mergem înainte, pentru viață!

 

Foto: Ionuț Borbe

Foto: https://www.facebook.com/hartiacolorata.ro/

Foto: https://www.facebook.com/hartiacolorata.ro/

Foto: https://www.facebook.com/hartiacolorata.ro/

Foto: https://www.facebook.com/hartiacolorata.ro/

 

Foto: https://www.facebook.com/hartiacolorata.ro/

Foto: https://www.facebook.com/hartiacolorata.ro/

Foto: https://www.facebook.com/hartiacolorata.ro/

Foto: https://www.facebook.com/hartiacolorata.ro/

Foto: https://www.facebook.com/hartiacolorata.ro/

Foto: https://www.facebook.com/hartiacolorata.ro/

Foto: https://www.facebook.com/hartiacolorata.ro/

 

Foto: https://www.facebook.com/hartiacolorata.ro/

Foto: https://www.facebook.com/hartiacolorata.ro/

 

FOTO: Andrei Daraban și Elena Calmis

FOTO: Andrei Daraban și Elena Calmis

FOTO: Andrei Daraban și Elena Calmis

FOTO: Andrei Daraban și Elena Calmis

Foto: Silviu Cluci, Doxologia.ro

Foto: Silviu Cluci, Doxologia.ro

Foto: Silviu Cluci, Doxologia.ro

Foto: Silviu Cluci, Doxologia.ro

Foto: Silviu Cluci, Doxologia.ro

Foto: Silviu Cluci, Doxologia.ro

Foto: Silviu Cluci, Doxologia.ro

Foto: Benedict Art Photography

Foto: Benedict Art Photography

Foto: Benedict Art Photography

Foto: Benedict Art Photography

Foto: Benedict Art Photography

FOTO: Andrei Daraban și Elena Calmis

Share

Editorial: O schimbare are loc în lume / Revista „Pentru viaţă” nr. 7 – Primăvara 2018

de Alexandra Nadane, Președinte Studenţi pentru viaţă

Din ce în ce mai mulți oameni devin pro-viață. Realitatea pe care o arată embriologia, bunul simț comun, valoarea veșnică și demnitatea mai înaltă decât orice din această lume pe care credința le recunoaște persoanei umane conving din ce în ce mai mulți oameni.

Adevărurile despre realitatea vieții umane intrauterine și despre realitatea crizei de sarcină sunt din ce în ce mai vizibile. Din ce în ce mai mulți oameni, și în special adolescenți și tineri, le cunosc, iar aceasta le schimbă viața.

Știința oferă an de an noi elemente despre minunea vieții din pântecele mamei. Până în 2016 se considera că primele bătăi ale inimii apar la 21 de zile după concepție. În 2016, Universitatea Oxford a publicat un studiu a cărui concluzie este că activitatea inimii începe la 16 zile după concepție! (http://www.ox.ac.uk/news/2016-10-11-first-our-three-billion-heartbeats-sooner-we-thought)

Chiar și oameni politici care susțineau în trecut avortul la cerere sunt astăzi pro-viață. Cu câteva decenii în urmă, Președintele de azi al Statelor Unite era un susținător al avortului. Dar a cunoscut îndeaproape o situație de criză de sarcină, a văzut copilul care s-a născut și a înțeles că acel copil minunat nu s-ar fi născut dacă mama lui nu alegea viața. Așa a devenit pro-viață, în urma experienței, nu prin urmarea unei ideologii.

De altfel, în SUA, unde oamenii au avut libertatea să cerceteze și unde știința nu a fost ideologizată ca în comunism, sunt mai mult de 2.800 de centre de sprijin pentru femeile în criză de sarcină, în care serviciile sunt oferite gratuit. Acolo, dragostea de aproapele a depășit cu mult marketingul celor 600 de clinici din țară în care se fac, întotdeauna contra cost, avorturi la cerere.

Acestea sunt exemple ale unei lumi pentru viață, o lume a sprijinului, a demnității, a respectului și a iubirii manifestate în fapte concrete.

A fi pro-viață înseamnă a fi pro-știință, pro-femeie, pro-copil, pro-sprijin.

 

Share

23 martie, conferință cu Dr. Ionel Cioată – „Sprijinim viața? O întrebare pentru doctori, familie și societate”

De cele mai multe ori finalul fericit al unei crize de sarcină depinde de cineva care să fie alături de femeia însărcinată și să spună: „Voi fi alături de tine! Te voi ajuta să crești acest copil!”. Când nu e cineva în preajmă, avortul pare a fi singura soluție.

Joi, 23 martie, la ora 18.00, vă invităm în Amfiteatrul I.G. Coman al Facultății de Teologie „Justinian Patriarhul” din București să răspundem împreună cu invitatul nostru, doctorul Ionel Cioată, la întrebarea: „Sprijinim viața?”. Este o întrebare pentru familie, doctori și societate.

Doctorul Ionel Cioată este medic primar obstetrică-ginecologie, în Timișoara.

Share

FOTO și VIDEO de la Crosul pentru viață

17389229_1483416038349214_24689249607941980_o

Foto: Dinu Savopol

Felicitări câștigătorilor și tuturor participanților la Crosul pentru viață!

Mulțumim co-organizatorilor de la Pegas Maraton Club, partenerilor Elite Runing, Ro Club Maraton, Galantom, Cozia Mountain Run, Sloop Fruli, TIME TRIAL Runing, Duatlon Championship, 36fit.com, Spard Team, Sport Extra Press, Pow Wow și Tipografia Silkat.

Mulțumim coordonatorului acestui eveniment, Tudor Buțu, precum și tuturor voluntarilor implicați în organizarea Crosului pentru viață!

Au fost peste 250 de adulți și peste 150 de copii, care au concurat la trei probe de concurs: 3 km, 10 km și Cursa copiilor pe trei categorii de vârstă: categoria 3-5 ani – distanta: max. 200 m, categoria 6-8 ani – distanta: max. 400 m, categoria 9-11 ani – distanta: max. 600 m, categoria 12-14 ani – distanta: max. 800 m.

 

Reportajul realizat de Trinitas TV la Crosul pentru viață:

Album foto realizat de fotograful Dinu Savopol:

Album foto realizat de fotograful Radu Cristi:

Share

Viitoarele mămici au nevoie de sprijin. Ai puterea să schimbi! Vino pe 25 martie la Marșul pentru viață

 

Share

Sinodul BOR, declarație publica în sprijinul Marșului pentru viață 2017 “Ajută mama și copilul! Ei depind de tine”

Sinodul BOR a hotărât ca Patriarhia Română sa sprijine Marșul pentru viață 2017 „Ajută mama și copilul! Ei depind de tine”.

La ședința din 9 februarie 2017, între hotărârile luate se prevede și  binecuvântare și sprijinirea organizării la nivel naţional a Marşului pentru viaţă 2017 „Ajută mama şi copilul. Ei depind de tine”, precum și recomandarea ca  „toți părinții care lucrează în străinătate fie să ia copiii cu ei, fie să se întoarcă acasă la copii, întrucât aceștia suferă în mod deosebit din cauza lipsei prezenței fizice și afective a părinților”.

Sprijinul Bisericii Ortodoxe se face în contextul preocupării pentru valorile familiei creștine tradiționale.

În general cultele sprijină Marșul pentru viață, aflat în acest an la a șaptea ediție națională, însă declarația Patriarhiei este prima oficiala la cel mai înalt nivel din partea unui cult din România.

La nivel național, aceste manifestări nu au un organizator unic, ci în fiecare oraș sau localitate există organizatori locali independenți, care reprezintă diferite organizații și instituții pro-viață locale.

Share

Tu cum ți-ai vedea viața dacă ai avea boala oaselor de sticlă?

Ioana Picoş

În toate ocaziile (zile de naștere, Crăciun, Revelion, Paști etc.) ne dorim unii altora sănătate, bucurii și împlinirea dorințelor. Mi se pare just. Dar ce ne facem dacă socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg? Ce ne facem dacă pățim un accident? Sau dacă avem un copil care se îmbolnăvește grav? Sau dacă ni se spune că suntem însărcinate cu un copil bolnav? Realitatea parcă ne pleznește peste ochi de nu ne vedem. Nu mai știm ce să credem, ce să înțelegem. De ce? De ce eu? De ce mie? Disperare, revoltă, ură, indignare. Fiecare om face față încercărilor la care este supus în funcție de puterea sa interioară.

Am văzut în 2016 un film unde ni se prezenta un băiat frumos, bogat care avusese o viață intensă, dar care rămăsese paralizat în urma unui accident și acum își dorea să moară. Deși avea alături părinții iubitori și a întâlnit în cale o fată care îl iubea exact așa cum era, el a decis totuși să se eutanasieze. Am rămas contrariată. Chiar ne gândim viața, valoarea ei, în funcție de perfecțiune? Oare nu este iubirea cea mai importantă?

Am citit în Jurnalul Oanei Pellea despre perioada în care a stat cu mama ei bolnavă de cancer. Citeam acolo cum Oana a văzut-o pe mama ei murind cu demnitate. Se referea oare la eutanasie? Nu. Se referea la adevărata demnitate. De a ști să trăiești și de a ști să mori. Povestea că mama ei, în ultimele clipe de viață era atât de frumoasă și învăluită de o lumină ireală. Da… Așa știe Dumnezeu să facă ceva frumos din orice ni s-ar părea nouă că este urât. Asta e minunea!

Am întrebat acum câțiva ani pe cineva: – ce ar face dacă ar afla că mai are de trăit câteva luni. Mi-a răspuns rapid, scurt: m-aș distra, apoi m-aș sinucide. Recunosc că m-a trecut un fior în inimă când l-am auzit. Poate că va citi acest articol și va reconsidera…

Majoritatea dintre noi am auzit de Cristina Bălan. A câștigat Vocea României. La scurt timp a ieșit în public cu istoria celor doi copii  gemeni ai ei care au Sindrom Down. Majoritatea copiilor diagnosticați cu acest sindrom sunt avortați. Cristina nici nu a vrut să audă! Într-o postare pe Facebook, concluzia  ei a fost o idee care mi-a rămas întipărită în inimă: “este trist și spune multe despre tine dacă iubirea ta este condiționată de perfecțiune.” Cine dorește să citească întreaga scrisoare deschisă a Cristinei, o găsește Aici

Chiar azi am postat pe Facebook un articol despre primul profesor din Europa care are Sindrom Down. Îl cheamă Pablo Pineda. Este spaniol. Un om inteligent care inspiră multă lume. Linkul articolului despre viața lui Pablo este Aici 

Dar (veți spune) care este legătura tuturor acestor lucruri cu titlul articolului tău, Ioana? Am să vă răspund. Legătura este făcută de atipic. Imperfect. Ieșit din tipare. Dar, cu toate astea, splendid, puternic și inspirațional.

Am să vă spun (sper să reușesc) povestea lui Sorin. El nu are Sindrom Down sau cancer. El are o boală care se numește Lobstein (boala oaselor de sticlă). El nu se poate mișca mult fiindcă riscă să i se fractureze oasele. Spre deosebire de cei cu Sindrom Down, el nu poate să se deplaseze. Spre deosebire de cei cu cancer, el nu se poate distra (așa cum am gândi noi distracția), în timpul care i-a mai rămas. Ai spune că este condamnat să înfrunte secundă după secundă realitatea fără posibilitatea de a uita măcar puțin de această condiție fizică. Da, așa ai spune fiindcă nu l-ai cunoscut pe Sorin. Este foarte probabil ca din acest moment al istorisirii să mă năpădească lacrimile. Dar nu de milă. Ci din respect și admirație.

Dumnezeu a făcut să ne cunoaștem pe Facebook. Am crezut inițial că este o glumă situația lui. Când i-am văzut profilul de Facebook am amuțit. Era real. Acest om, care depășește puțin înălțimea de 1 metru, nu se poate mișca prea mult. Și atunci, de unde știe, de unde poate omul acesta să scrie? Și să scrie și corect gramatical? Și de unde știe istorie? De unde înțelege mersul lucrurilor? Și, cel mai important… De unde are puterea să Îl iubească pe Dumnezeu și să nu Îl urască?

Am rămas cu aceste întrebări mai mult de un an până când am ajuns în orașul lui natal și mi-a scris că i-ar face o deosebită plăcere să îl vizitez. Am ajuns acolo împreună cu Mihai, soțul meu. Din acea clipă a început o nouă etapă de înțelegere pentru mine.

Am coborât din mașină și în clipa în care am văzut-o pe mama lui Sorin (care ne aștepta în fața casei), eu m-am prăbușit interior. Atunci. Pe loc. În fața mea stătea o femeie care se sprijinea în baston, cu un chip luminos, blând, cu o privire caldă, zâmbitoare. Purta o cruciuliță la gât. Simplă, așa cum găsești la mănăstire. Am îmbrățișat-o fără să clipesc. Bunătatea ei risipea orice rigoare stupidă, inventată de o societate superficială. Nu poți fi mai mult decât om și uman. Ne-a invitat în casă. Aveam niște emoții… Oare cum mi se va părea Sorin? Oare voi judeca? Oare voi fi îngrozită?

Casa era simplă, ordonată și curată. Vai… Noi nu avem timp să facem toate lucrurile astea dar ea, abia mergând și având grijă și de Sorin, reușește. M-a cuprins o stare de rușine.

Erau icoane în toate încăperile. Puse la loc de cinste. Am intrat în camera lui Sorin și acolo, în fața mea, m-a lovit (din nou) realitatea. Poți fi un om frumos, indiferent de condiția fizică fiindcă cea care contează este condiția sufletească. Sorin stătea în pătuțul lui, cu laptopul lângă el și un mouse așezat astfel încât să poată să scrie. L-am pupat pe obraz fiindcă am simțit să fac asta, dar îmi era teamă să nu îl rănesc. Nu l-am rănit, s-a bucurat de sosirea noastră. Am stat în vizită aproape 2 ore. Ne-a povestit că a mai avut o soră care s-a născut așa și care a murit la 3 ani. Primul frate este sănătos. De la el are un nepot pe care l-a crescut tot mama lui Sorin. Dumneaei a rămas văduvă.

Am fost serviți cu prăjituri dintre cele mai diverse, făcute de mama lui Sorin. Buuuuune. Și noi dacă reușim să facem o prăjitură nu știm cum să o pozăm mai repede pe Facebook prezentând-o ca pe vreun mare trofeu…

Sorin este autodidact. Nu a fost la școală dar a învățat multe. Știe engleză (face teste on-line), știe istorie, are cunoștințe teologice despre care majoritatea dintre noi nu avem habar, vorbește corect și scrie perfect gramatical. Dar știți ce este cel mai important? Ajută. I se trimit materiale la corectat și asta face. Ordonează, sortează, corectează. Inspiră! Ne-a spus că cei de la Pro Tv au vrut să facă o emisiune despre el. A refuzat. A spus că nu are nevoie să ceară nimic. Are tot ce își poate dori. O familie care îl iubește și prieteni cu care ține legătura. Ah… Și are multe filme pe care și le downloadează și le vede. Este cinefil. Surpriza cea mai mare a fost atunci când mama lui Sorin ne-a arătat lucrul manual realizat chiar de Sorin! Minunat! (mai jos un exemplu din multe)

Ține de asemenea o pagină de Facebook “Călător prin viață”. L-am întrebat dacă îi pare rău că trăiește. Mi-a spus că se bucură de fiecare zi din viața lui. Și că îi mulțumește lui Dumnezeu pentru clipele petrecute alături de familie și prieteni (care nu sunt deloc puțini).

Povestește cu atâta simplitate și seninătate despre boala lui de parcă ar vorbi despre o răceală. Nu din neștiință. Dimpotrivă!  Din cunoașterea faptului că nu ajută la nimic lamentările, ci modul în care te trăiești și ajuți pe cei din jur. Asta dă reala valoare vieții. Iar el asta face. L-am întrebat dacă nu urăște boala. Mi-a zis că a mai fost întrebat lucrul ăsta. Răspunsul lui a fost “Cum să urăsc boala asta? Este ca și cum aș urî un prieten. Un prieten are și bune și rele, dar este acolo cu tine, mereu. Eu și boala asta, ne știm dintotdeauna. Am învățat să trăim împreună și sunt convins că datorită ei sunt un om mai bun. Deci nu am cum să o urăsc.”

Mama lui Sorin îl îngrijește dintotdeauna. Adică de peste 40 de ani. Deși statisticile spun că oamenii cu această afecțiune nu trăiesc mult, iată că această femeie a reușit imposibilul.

I-am întâlnit și pe nepot, și pe fratele lui Sorin. Toți vorbesc despre el cu mare drag și mult respect. Ei au alături o minune! Un om care ESTE iubire!

Acest om m-a făcut să înțeleg ce înseamnă să trăiești cu demnitate. Să poți să fii sursă de inspirație prin felul de a te purta. Nu are bani mulți, nu are haine de firmă, nu are PR și nici nu a călătorit mai departe de curtea în care își petrece verile citind cărți de calitate. Dar, cu toate astea, cunoaște cel mai bine esența vieții, iubirea necondiționată și înțelegerea față de Dumnezeu care nu dă nimănui mai mult decât poate duce. Și face toate astea cu un firesc care te lasă mut. Câți ne putem lăuda cu lucrurile astea?

Iar mama lui Sorin, doamna Eugenia, mi-a fost lecție de smerenie, simplitate, iubire și dăruire totală. O femeie, o mamă, cum mulți și-ar dori să aibă. Un suflet mare și frumos în fața căruia mă înclin cu respect.

Am plecat și m-am simțit mică și superficială. Eram la volan, conduceam  mașina și gândul meu rămăsese la LECȚIE.

Știu că vei citi aceste rânduri Sorin. Te rog doar să mă ierți pentru că nu am putut să scriu mai mult, mai frumos, mai…

Sper ca cei care trăiesc greutăți, sper ca mamele care află că au în pântece un copil atipic, părinții ai căror copii au sau dobândesc vreo afecțiune, toți vor avea puterea interioară a lui Sorin!

Câtă putere oferă credința! Atât de multă încât radiază și la cei din jur și oferă sens vieții tuturor!

Sursă: ioanapicos.ro

Share

Direcţionează 2% către Asociaţia Studenţi pentru viaţă

Direcţionează 2% din impozitul pe venit către Asociaţia Studenţi pentru viaţă prin completarea formularului 230.


Studenți pentru viață este o asociație studențească înființată în 2013.

Ce facem?

  • promovăm în mediul universitar educația, valorile și respectul pentru viața umană din momentul concepției și până la moartea naturală;
  • oferim sprijin și consiliere tinerelor și adolescentelor aflate în criză de sarcină;
  • dezvoltăm programe de informare și formare pentru familie și integrare socială, precum „Educație pentru viață”, adresate inclusiv elevilor de școală generală și liceenilor;
  • ne implicăm în combaterea traficului de persoane, a violenței în familie, a violenței împotriva femeii însărcinate și a abuzurilor împotriva copiilor.

Proiecte principale:

  • revista „Pentru viață”: nr. 1, „Iubește-i pe amândoi”, primăvară 2013; nr. 2, „Adopția, o alegere nobilă”, primăvara 2014; nr. 3 „Bărbatul și femeia, egali și complementari”, toamnă 2014; nr. 4, „Fiecare viață este un dar”, primăvară 2015; nr 5, „Pentru viață, pentru femeie, pentru familie”, primăvară 2016 – accesibile pe site-ul studentipentruviata.ro;
  • „Sprijină mama și copilul” – proiect dedicat consilierii și sprijinirii elevelor, studentelor și tinerelor aflate în criză de sarcină;
  • Marșul pentru viață 2014 „Adopția, o alegere nobilă” (40 de orașe din România), Marșul pentru viață 2015 „Fiecare viață este un dar” (79 de orașe din România și Republica Moldova), Marșul pentru viață 2016 „Pentru viață, pentru femeie, pentru familie” (130 de localități din România și Republica Moldova) – organizare în București și coordonare națională;
  • „Bucuria de a fi mamă” (8 martie) – dăruim flori și felicitări mamelor din secțiile de Obstetrică-Ginecologie;
  • „Mamă, îți mulțumesc că m-ai născut!” (1 iunie) – aniversarea copiilor și a mamelor care au ales viața;
  • Flash-mob de Ziua Internațională a Adopției (2 iunie);
Share

S-a deschis în Baia Mare Centrul de consiliere creștină „Piciorușe – Little Feet” pentru femeile în criză de sarcină

12

Sâmbătă, 26 noiembrie, în sala de spectacole a Casei Tineretului din Baia Mare a avut loc deschiderea Centrului de Consiliere creștină „Piciorușe – Little Feet” pentru femeile în criză de sarcină.

Centrul asigură gratuit și confidențial:
– consiliere în criză de sarcină,
– consiliere post avort,
– consiliere prenatală,
– test de sarcină și ecograf, în colaborare cu medici ginecologi,
– activități educative în școli și licee,
– seminarii și conferințe educative,
– Clubul MAMI.

Prezentarea Centrului:

Date de contact:

Tel. 0722-366565, 0733-051098
Email: picioruse.littlefeet@gmail.com

Pagina de Facebook: https://www.facebook.com/Picioruselittlefeet-211195745958315/

Share

„Păstrează amintirile” – Filme pentru viață 1/2016

621full-the-memory-keepers-daughter-poster

Studenți pentru viață organizează în fiecare an universitar o serie de vizionări de filme cu tematică pro-viață.

Primul film din acest an este „Păstrează amintirile” (SUA, 2008), în regia lui Mick Jackson, având ca actori principali pe Gretchen Mol, Dermot Mulroney și Emily Watson și Krystal Hope Nausbaum.

Evenimentul va avea loc marți, 11 octombrie, la ora 20:15, la Casa de Cultură a Studenților (Et. 1, Sala 8).

Sinopsis (preluat de pe Cinemagia.ro):

„Într-o noapte de iarnă din 1964, dr. David Henry se grăbește s-o ducă pe Norah, soția sa însărcinată, la spital. Asistenta Caroline Gill îi dă vestea că soția sa are gemeni și o ajută pe aceasta să aducă pe lume cel de-al doilea copil, o fetiță pe nume Phoebe.

La scurt timp după naștere, doctorul află că micuța are sindromul Down și hotărăște să o abandoneze pe mâinile asistentei Caroline, explicându-i că moartea surorii sale bolnave i-a distrus mama și că nu vrea ca Norah să treaca prin așa ceva. O roagă pe Caroline s-o ducă pe Pheobe într-o instituție de specialitate și să-i spună soției lui că fetița a murit la naștere.

Totuși, văzând condițiile în care sunt ținuți copii în instituție, Caroline nu poate s-o abandoneze acolo. Cu ajutorul unui șofer de camion pe nume Al, femeia începe s-o crească pe Phoebe ca pe propriul său copil.”

După vizionare, vor avea loc discuții pe tema crizei de sarcină în cazul diagnosticului de Sindrom Down.

Evenimentul pe Facebook: https://www.facebook.com/events/320139728346336/

Share

Citește Comunicatul Marșului pentru viață 2018

Descarcă de mai jos foto profil/cover FB și pancarte Marșul pentru Viață:

2%

Donează

RO25BTRLRONCRT0V17367901 - LEI RO10BTRLEURCRT0V17367901 - EURO RO50BTRLUSDCRT0V17367901 - USD
BANCA TRANSILVANIA, SUCURSALA LIPSCANI, BUCUREŞTI

Arhivă Blog