de Alexandra Nadane, Președinte Studenţi pentru viaţă Tema „Pentru viață, pentru femeie, pentru familie” este inspirată din tema Marșului pentru viață 2016 de la Washington: „Pro-life and pro-woman go hand in hand”. În România și Republica Moldova, organizațiile pro‑viață au simțit nevoia să
Povestea mea începe în luna octombrie a anului 2014. 22 de ani, în primul an de masterat, aveam un job bine plătit, aveam un iubit cald, drăgăstos și cu un foarte bun simț al umorului, alături de care îmi doream să rămân pentru tot
Prin tema „Pentru viață, pentru femeie, pentru familie” afirmăm cu tărie că este firesc ca bărbații, familiile și societatea să sprijine cu tot ce este nevoie femeile însărcinate. Astfel, ne-am propus publicarea unor cărți de mărturii despre criza de sarcină: 101 femei fericite că au ales viața copiilor lor, 101 avorturi
Mătușa bunicului meu a fost unul dintre primii doi medici ginecologi din București. Și-a făcut studiile la Paris. Revenită în țară, se căsătorește cu un ortoped, profesor universitar și medic la curtea regală. Își construiesc una dintre cele mai frumoase vile din capitală. 12 camere. În casa lor, holurile
Mă numesc Camelia*. Am trei copii. Doi sunt mari acum. Pe cea mică am făcut-o la mulți ani diferenţă de ultimul. Cu soţul meu n-am avut deloc înţelegere. La începutul căsniciei, a mai fost cum a fost. Am mai îndurat. După ce fetiţa cea mică a împlinit doi ani, am
Mă numesc Dana şi am 38 de ani, acum. Prin '98 eram studentă la Litere, anul II, în Bucureşti, şi aveam o relaţie de câteva luni cu un băiat. Era serioasă, pe cât putea fi de serioasă pe atunci. Am rămas însărcinată cu el şi el era destul de entuziasmat.
M-am căsătorit cu soţul meu pe când aveam 21 de ani. Acum am 33. Înainte să mă cunosc cu Claudiu, soţul meu, locuiam în Berceni. Eram al treilea copil în familia mea mutilată de mama, care făcuse un număr mare de avorturi; câteva de gemeni, dar şi alţi copii. Şi,
Aveam 20 de ani. Lucram într-o fabrică de încălţăminte. De vreo doi ani, aveam o relaţie cu un băiat. Ne gândeam să ne căsătorim, dar, când începeam să vorbesc mai serios despre asta, devenea agitat. Locuiam împreună cu părinţii lui într-o casă în afara Bucureştiului. Aveau cal, vacă, porc, păsări...
Dragi prietene, Îngăduiți-mi să vă numesc astfel. Nu scriu pentru femei și fete care sunt deja pe calea credinței și au încredere în Dumnezeu și o relație cu El, Cel care le întărește, și despre care știu ce atitudine au referitor la avort, familie, etc. Scriu pentru fete și femei
Totul a început pe când eram la sfârşitul clasei a XII-a, mai precis prin 2010. Pe atunci, o prietenă îmi sugerase să o însoţesc la Bucureşti, să-şi rezolve nişte treburi. Noi locuiam undeva la ţară, în vecinătatea Bucureştiului. Am plecat fără să ştie ai mei, pentru că nu m-ar fi