DSC_4284

Foto: Cătălin Apostol

Album complet cu fotografii: https://www.flickr.com/photos/121147075@N06/sets/72157650324523115/

de Laura Tudorache

Aici nu se ajunge greu, totul ține de dorință și direcție. Mergi spre sud până la 70 de kilometri distanţă de București și ajungi într-un loc care nu seamănă cu ce vezi zi de zi. Dacă recunoști că există oameni a căror poveste nu este una călduţă de ascultat, ci cu o încărcătură care nu te mai lasă la fel cum erai și vrei să îți împletești povestea cu a lor și să le întorci schimbarea cu un bine, uite unde îi poți găsi.

DSC_4179

Foto: Cătălin Apostol

Asemenea vieți s-au strâns laolaltă în județul Giurgiu, în Așezământul social „Sf. Arhangheli”: 30 de suflete, din care nouă mame și 21 de copii. Numărul lor variază, deoarece acest centru dorește mai degrabă să ofere răgaz unor jumătăți de familii pentru a se orienta și regrupa înainte să se arunce în vâltoare, decât să inducă o dependență de sistemul social. E un cuib care se construiește în continuare din inițiativa preotului Valentin Ștefan și a preotesei Veronica Ștefan, în parteneriat cu Asociația ProVita, cu implicarea în activitatea gospodărească a fiecărui locuitor și prin contribuția de orice fel a oamenilor care vor să ajute.

Cum unde-s mulți, puterea creşte, ne-am strâns câţiva studenţi pentru viaţă într-o sâmbătă de octombrie şi, în timp ce capitala era asediată de viscol, noi am fugit spre sud. Deşi n-am lăsat vremea urâtă în urmă, oamenii ne-au primit cu drag, iar după ce ne-am încălzit cu un ceai şi orez cu lapte, eram gata de treabă. Ne-am adaptat astfel încât să lucreze toată lumea înăuntru; dacă vremea ar fi fost prielnică, ar fi trebuit reparat grajdul.

DSC_4103

Foto: Cătălin Apostol

Totuşi, şi aşa, pe vreme rea, direcţia în care ne-am îndreptat a fost una la fel de utilă: înarmaţi cu toate cuţitele şi răzătorile pe care le-am găsit, am pornit la atacul sacilor cu legume. Proviziile de vitamine pentru iarnă au fost rezolvate în două reprize – înainte şi după masa de prânz – şi în mai multe schimburi, pentru că o parte din noi ne-am şi jucat cu copiii. Ne-am bucurat de ajutorul copiilor şi în bucătărie: singurul lucru care i-a convins să nu ne ronţăie morcovii a fost pâinea caldă făcută în casă, de care ne-am bucurat cu toţii.

DSC_4267

Foto: Cătălin Apostol

După ce a nins îndeajuns de mult, a urmat, bineînţeles, un curajos om de zăpadă şi o bătaie cu bulgări de la etaj. N-ai fi putut spune cine se distrează mai bine: copiii alintaţi de voluntari, sau voluntarii redescoperind bucuriile copilăriei. În camera cu mochetă pe care erau reprezentate străzi şi blocuri găseai, la fel ca în cântecul lui Mihai Constantinescu, „Numai copii / O lume cu mult soare şi mii de jucării”, aşa că recunosc că am uitat la un moment dat de condiţiile în care ne aflam.

DSC_4181

Foto: Cătălin Apostol

Dar, până la urmă, nu asta e chiar starea de fapt a copiilor de acolo? Înţeleg ei ce li se întâmplă? Când doamna preoteasă ne-a povestit unul dintre cazurile care trecuseră pe acolo, ne-am amintit că, deşi se făcea tot posibilul ca aceşti copii să nu resimtă lipsa unei familii adevărate, ei au trecut printr-o dramă. Cumva, acest lucru i-a unit, pentru că se considerau cu toţii fraţi şi aveau grijă unul de altul. Am mai aflat, de asemenea, despre animalele de jucărie pe care mamele şi copiii mai mari le confecţionau din piele, pe care ulterior le vând la diverse târguri, şi am admirat restul obiectelor decorative făcute manual din casă: împreună cu lucrurile primite de la oricine a vrut să dea o mână de ajutor, ele alcătuiesc acum „acasă”.

Un „acasă” care nu ar fi complet fără dragostea şi rugăciunea cu care au fost făcute toate, motiv pentru care bisericuţa din fata aşezământului, adusă din Grecia, e loc de întâlnire la slujbele oficiate de preotul Ştefan. Ei aşteaptă, aşadar, vizitatori în casa lor, iar o astfel de vizită e dintre acelea care îi îmbogăţeşte pe toţi, fie ei gazde sau oaspeţi.

Share