Blog Știri

101-femei-fericite

Mă numesc Camelia*. Am trei copii. Doi sunt mari acum. Pe cea mică am făcut-o la mulți ani diferenţă de ultimul.

Cu soţul meu n-am avut deloc înţelegere. La începutul căsniciei, a mai fost cum a fost. Am mai îndurat. După ce fetiţa cea mică a împlinit doi ani, am plecat de la el prin Protecţia Copilului. Ne bătea crunt.

Nu mi-era că mă bătea doar pe mine, ci îmi pişca peste picioare copila cea mică cu un vârf de undiţă. Nu am putut suporta să văd cum o chinuiește. O ustura, săraca, şi plângea de mi se rupea sufletul! Am vorbit cu o cumătră de-a mea şi a zis că nu are rost să mă chinui şi să mai îndur toate bătăile. S-a dus ea la Protecţia Copilului şi a depus o plângere în numele meu.

Mi-a dat şi un telefon pe care aveam grijă să îl ascund mereu şi vorbeam la el doar când nu era soţul acasă, pentru că el nu-mi dădea voie să vorbesc la telefon. Când el pleca, îl scoteam de unde era pitit şi mai sunam să văd ce se întâmplă… Au venit într-o bună zi şi au făcut o anchetă socială. Au venit şi cu jandarmii că altfel nu se putea intra… M-a bătut crunt după ce au plecat cei cu ancheta şi am fost nevoită să îl mint că mi-am retras plângerea.

Într-o zi, când nu era el acasă, au venit cei de la Direcţie şi ne-au luat definitiv. El mai încerca să dea de noi şi ne ameninţa, dar nu ne-a mai găsit. Eram undeva ascunsă. Nu aveam voie să dăm detalii, nici adresă, nici nimic. Am stat doi ani ascunsă şi mai apoi mi-am găsit refugiu în altă parte. Am divorţat de el, nu am vrut nici pensie alimentară. Au mai rămas la el lucruri de-ale copiilor. M-a chemat să iau lucrurile, am zis că nu am nevoie. S-a apucat şi le-a dat foc. Chiar în şifonier. A aprins bricheta şi au ars toate, şi casa a luat foc, cu el înăuntru. I-au ars mâinile, faţa… A fost internat prin spital. N-a mai rămas de împărţit nimic. Am muncit 20 de ani la casa aceea şi a rămas doar scrum. S-a dus într-o secundă totul…

Toate bătăile alea, aveau de fapt o altă cauză. Din acel moment a început coşmarul vieţii mele.  Pe când am rămas însărcinată cu fata cea mică, el a turbat, că n-a vrut-o. Când i-am spus că sunt gravidă, el s-a dus la soacră-mea şi i-a cerut bani să mă trimită să fac avort. Ea era o femeie credincioasă. Când a aflat de sarcină, a zis: „Foarte bine, faceţi copilul. Pentru aşa ceva eu nu dau bani.”; deci nu i-a dat nici măcar un leu. S-a dus el disperat prin alte părţi să ceară, că şi aşa nu avea de lucru şi îi venea greu să facă rost de suma de care avea nevoie. Da’ până la urmă, de unde, de ne’unde, i-a scos şi m-a trimis.

Eu când am ajuns la Maternitate, am intrat, m-a controlat, mi-a confirmat că sunt însărcinată, și mi-a dat bon de ordine, că mai erau femei înaintea mea. Stăteam pe canapelele de acolo şi, la un moment dat, mi s-a făcut negru în faţa ochilor, se învârtea tot holul cu mine şi mă gândeam: „Doamne, ce fac eu aici!?” Am plecat! Am lăsat şi bon şi tot… N-apucasem să plătesc. Am ieşit! Abia în stradă când am auzit maşinile claxonând am realizat că mi-am revenit. Da’ chiar nu mai ştiam de mine! M-am gândit: „Ce-o fi o fi, mă duc acasă”.

M-am întors cum am plecat. Dumnezeu are grijă de mine. M-a bătut în ziua aia de m-a udat cu apă rece să-mi revin! M-a bătut şi a scos apă din fântână, a turnat pe mine să mă trezesc, că leşinasem. Când mi-a dat una, am căzut jos. Îmi zicea: „Eeee, lasă că mai e timp! Dacă nu l-ai scos tu, las’ că ţi-l scot eu!” Nu i-a ieşit cum a vrut. Am născut până la urmă o fetiţă.

Mulţumesc lui Dumnezeu că suntem bine acum şi le mulțumesc tuturor celor care m-au ajutat și pe care nu îi pot, din păcate, menționa, din motive de siguranță. Că nu aveam unde să ne ducem. Eu mai am şi un astm…

Fata, Maria, e sănătoasă, merge la şcoală, Mami e lângă ea, are tot ce-i trebuie! Dacă Dumnezeu mi-a dat-o, mi-a dat-o cu un scop. N-am de gând s-o las singură nicicând. E o fată tare deşteaptă şi deschisă. Se implică în tot felul de activităţi. E bucuria mea! Şi pe el l-am iertat, cu toate că mi-am zis că n-o să-l iert niciodată. Sunt liniştită atâta vreme cât îl ştiu departe şi îmi ştiu copiii bine, că ei sunt cei mai importanţi.

17.02.2016

Notă:
* Numele a fost schimbat pentru protejarea identității
(locația nu poate fi dezvăluită, deoarece persoana este într-un program de protecție a victimelor violenței domestice)