Minka Disbrow a aflat cum fata ei a fost crescută de către un pastor norvegian și de soția acestuia și că acum are 6 copii, incluzându-l pe astronautul Mark Lee.
SAN CLEMENTE, CALIFORNIA. – În cei mai mulți din cei 100 de ani pe care îi are, Minka Disbrow a încercat să afle ce s-a întâmplat cu scumpa fetiță pe care a dat-o spre adopție după ce a fost violată, în adolescență.
A sperat, însă nu și-a închipuit niciodată că o va revedea pe Betty Jane a ei. Cumplitul act de violență a lăsat-o pe Minka Disbrow cu o dragoste statornică pentru copilul ei. A păstrat o fotografie alb-negru a bebelușului înfășurat în pături, într-un coșuleț.
Din momentul în care a dat-o spre adopție, nu a mai văzut-o, până într-o zi, în 2006, când telefonul a sunat în apartamentul ei din California, să-i aducă o veste la care numai în vis ar fi putut spera.
Fiică a unor imigranți olandezi, Minka a avut o copilărie aspră, mulgând vaci la fermele din Dakota de Sud. Tatăl ei considera liceul un naz pentru copiii de oraș care nu aveau altceva mai bun de făcut. A terminat opt clase la o școală de țară cu un singur profesor, muncind ore bune la fermă, în paralel.
Într-o zi de vară, în 1928, aflate la un picnic cu fetele de la un curs de țesătorie, Minka și prietena ei, Elizabeth, au fost acostate de trei bărbați în timp ce făceau o plimbare în rochiile lor lungi. Amândouă au fost violate.
,,Nu am știut ce să facem, ce să spunem, așa că, atunci când ne-am întors, nu am suflat un cuvânt despre cele întâmplate”, își amintește Minka.
Lunile au trecut, iar corpul ei a început să se schimbe. Adolescenta, căreia i se spusese că bebelușii sunt aduși de barză, nu a știut ce se întâmpla. Mama și tatăl ei vitreg au trimis-o la un internat luteran pentru fetele însărcinate.
La 17 ani, a dat naștere unei fetițe cu părul blond și cu o gropiță adâncă în bărbie, pe care a numit-o Betty Jane. În inima ei, voia să păstreze copilul, însă rațiunea și propria mamă îi spuneau răspicat că nu o putea aduce cu ea la fermă.
Un pastor și soția sa doreau să adopte, iar Minka spera ca aceștia să îi dăruiască lui Betty Jane căminul pe care ea nu i-l putea oferi:
,,O iubeam atât de mult. Nu voiam decât ce era mai bine pentru ea.”
Însă nu i-a întâlnit niciodată și nici nu le-a aflat numele celor doi. Cu timpul, Minka a trimis zeci de scrisori agenției pentru adopții numai ca să fie la curent cu starea fetiței. Agenția i-a împărtășit fără greș tot ce voia să știe, până când a avut loc o schimbare în conducere și legătura s-a pierdut.
Viața femeii a mers mai departe: s-a căsătorit cu un vânzător de fructe care a devenit pilot de război și inginer arhitect, cu care a avut 2 copii. Ea a lucrat pe post de croitoreasă, vânzătoare de mătăsuri și șef de cantină în locuri ce se întindeau de la Rhode Island până la Minnesota și California de Nord, înainte să se mute în orașul San Clemente, situat pe malul mării, la o oră de condus spre nord de San Diego.
În fiecare an se gândea la Betty Jane în ziua în care o născuse, pe 22 mai. Cu 5 ani în urmă, se rugase să primească șansa unei revederi:
,,Doamne, de ai fi bun să mă lași numai să o văd! Promit să nu o mai deranjez niciodată”, se ruga Minka.
Așadar, pe 2 iulie 2006 a primit un telefon. Un bărbat din Alabama a început să îi ceară femeii, în vârstă de 94 ani pe atunci, informații despre trecutul ei. Îngrijorată că ar putea fi o încercare de furt de identitate, aceasta l-a întrerupt tăios și l-a luat la întrebări. Apoi, bărbatul a întrebat-o dacă ar dori să îi vorbească lui Betty Jane.
Numele fetei era acum Ruth Lee și fusese crescută de către un pastor norvegian, alături de soția sa, se măritase și avea acum șase copii, printre care și bărbatul de la telefon, profesorul și astronautul Mark Lee, un veteran care zburase de patru ori în spațiu și orbitase în jurul lumii de 517 ori. Timp de aproape 20 de ani, fata ei lucrase la un Wal-Mart, unde îi plăcea să ajute în special în zona pentru grădinărit.
Ruth a știut toată viața că fusese adoptată și a avut o copilărie fericită. De abia când a ajuns la vârsta de 70 de ani a început să-și caute părinții biologici. Atunci începuse să aibă probleme cu inima, iar doctorii au întrebat-o despre istoricul medical al familiei, despre care nu știa nimic. Însă fiul ei, Brian, a decis să încerce să afle mai multe și a trimis o petiție către Curtea Dakotei de Sud, cerând registrele de adopție ale mamei sale. A primit un teanc de 270 de pagini, printre care se aflau și o mărturie scrisă despre agresiunea suferită, alături de scrisori trimise de tânăra mamă, îngrijorată de starea micuței copile pe care o avusese în grijă numai pentru o lună.
Băiatul a încercat apoi să caute rudele Minkăi pe internet, poate chiar printre anunțurile funerare.
,,Căutam pe cineva pe care îl credeam mort”, mărturisește fiul lui Ruth, acum în vârstă de 54 ani. A căutat numele bunicii sale într-un registru electronic și a fost surprins să găsească un număr de telefon: ,,Mi s-a tăiat respirația pentru o secundă.”
Minkăi nu îi venea să creadă că o avea la telefon pe fiica sa biologică. Începuseră să îi tremure picioarele și nu putea pricepe cum o fată de fermă naivă și needucată putea să aibă nepoți ajunși atât de bine în viață.
O lună mai târziu, Ruth și Brian Lee au luat avionul spre California. Au ajuns la apartamentul bine întreținut al Minkăi, aflat pe o stradă umbrită de rânduri de palmieri, cu un buchet de flori gigantic. Femeii nu-i venea să creadă cum mâinile fetei sale semănau atât de mult cu cele ale propriei mame și era surprinsă de asemănarea gusturilor lor la îmbrăcăminte. S-au adâncit în studierea albumelor foto de familie și și-au povestit tot ce rataseră în timpul în care nu fuseseră împreună:
,,Era ca și când nu ne-am despărțit niciodată, ca și când am fost alături de familia mea toată viața”, mărturisește Minka.
De atunci, cele două familii s-au mai întâlnit de multe ori. Minka și-a vizitat nepoții și strănepoții în Wisconsin și Texas și plănuiește să meargă în Alabama la primăvară, unde își va sărbători cei 100 de ani recent împliniți. A început să își împărtășească povestea de viață membrilor bisericii și comunității, iar portalul Orange County Register a publicat povestea ei în decembrie. Despre reuniunea improbabilă a familiei s-a scris până și în ziarul local din Viroqua, orașul de baștină al lui Ruth din vestul Wisconsinului.
,,Totul a fost o experiență uluitoare, ireală parcă. Uneori, încă mai cred că mă voi trezi și totul va fi fost doar un vis frumos”, spune Ruth, în vârstă de 82 ani.
Fata Minkăi, Dianna Huhn (55), mărturisește că reuniunea a umplut un gol pentru mama ei, pe care femeia elegantă, cu ochi albaștri sclipitori, îl ținuse ascuns mulți ani, ca pe un tainic secret: ,,Nu am mai văzut-o niciodată pe mama atât de fericită.”