În perioada 1–31 martie 2017, în numeroase orașe și localități din România și Republica Moldova se va desfășura Luna pentru viață 2017 – „Ajută mama și copilul! Ei depind de tine”, având ca punct culminant Marșul pentru viață 2017 – „Ajută mama și copilul! Ei depind de tine”, organizat sâmbătă, 25 martie 2017.
Marșul pentru viață este la a VII-a ediție națională. Tema „Ajută mama și copilul! Ei depind de tine” oferă posibilitatea dezbaterii necesității, posibilității și eficienței sprijinirii femeilor aflate în criză de sarcină.
La nivel național, aceste manifestări nu au un organizator unic, ci în fiecare oraș sau localitate există organizatori locali independenți, care reprezintă diferite organizații și instituții pro-viață locale.
Mentalitatea pro-avort
Legalizarea avortului la cerere de către regimul comunist prin Decretul 463 din 1957 nu a avut impact doar asupra persoanelor care doreau să facă avort, ci a transformat mentalitatea publică și societatea în ansamblu. Așa se explică curba ascendentă a numărului de avorturi în primii ani de după legalizarea avortului la cerere în România:
- 1958: 100
- 1959: 000
- 1960: 776
- 1961: 533
- 1962: 679
- 1963: 1.034.987
- 1964: 1.097.932
Clic aici pentru a citi Comunicatul integral al Marșului pentru Viață România și Republica Moldova 2017
Prin asocierea „este legal, deci este corect” și prin prezentarea avortului ca o emancipare oferită de comunism femeii în comparație cu regimul anterior, avortul a fost valorizat pozitiv. Astfel s-a ajuns la o mentalitate publică pro-avort, potrivit căreia avortul este opțiunea unică, sigură și eficientă în criza de sarcină.
După căderea comunismului, avortul va fi prezentat ca o emancipare față de societatea comunistă, care îl restricționase în 1967 din cauza scăderii populației.
Instaurarea mentalității pro-avort în societate a eliminat aproape complet înțelegerea corectă a crizei de sarcină, existența alternativelor la avort și firescul de a sprijini o femeie în criză de sarcină. Din punct de vedere practic, membrii societății au dezvoltat indiferență față de femeile în criză de sarcină, iar legislația nu s-a dezvoltat în direcția stimulării alternativelor la avort.
Mentalitatea pro-avort în spațiul public a dus la:
- lipsa de informare despre deplina umanitate a copilului în fiecare etapă a vieții intrauterine;
- lipsa de informare despre realitatea dureroasă și complexă a crizei de sarcină;
- lipsa de sprijinire într-o măsură suficientă a femeii aflate în criza de sarcină;
- minimalizarea vocilor publice pro-viață și incriminarea acestora ca fiind anti‑femeie.
În aceste condiții, în lipsa informației și a sprijinului, femeile sunt practic împinse să facă avort, iar protejarea vieții copiilor nenăscuți este privită ca o dovadă de lipsă de civilizație.
În realitate, avortul este o dovadă de lipsă de civilizație, o lipsă de compasiune și de respect, o lipsă de dragoste pentru femeie și pentru copil!
Avortul a afectat România mai mult decât orice război
În anul 2018, România va sărbători 100 de ani de la Unirea din 1918. Pentru România, implicarea în Primul Război Mondial, prin care s-a reușit Unirea, a însemnat circa 1.125.000 de români care au murit pentru a fi posibil actul de la 1 Decembrie 1918.
Însă nu în acest război[1] și-au pierdut viața cei mai mulți români. Cei mai mulți români și-au pierdut viața prin avort: 22.832.650 de avorturi chirurgicale doar în spitalele de stat din țară:
- 7.500.158 avorturi în perioada de liberalizare 1958–1966 (9 ani);
- 7.409.042 avorturi în perioada de restricționare 1967–1989 (23 de ani);
- 7.889.700 avorturi în perioada de liberalizare 1990–iunie 2016 (26 de ani și jumătate).
Media în primele 6 luni din 2016 a fost de 185,4 avorturi chirurgicale efectuate pe zi în spitalele de stat.
Dar, la aceste date, trebuie adăugate următoarele categorii de avorturi care nu sunt raportate în statisticile din România:
- avorturile care se efectuează în clinicile particulare;
- avorturile medicamentoase, prescrise în spitalele de stat și în clinicile particulare;
- avorturile făcute în străinătate de persoanele tinere și mature aflate la muncă în străinătate, care reprezintă o parte însemnată din populația României aflată în perioada de fertilitate.
Nu este cunoscut nici numărul avorturilor ilegale din perioada regimului comunist, dar și după 1990.
Dacă s‑ar avea în vedere și aceste avorturi, care nu sunt înregistrate în statistici, probabil că s-ar ajunge la un număr total al avorturilor dublu față de cel din statistici.
În Republica Moldova, a cărei populație la 1 ianuarie 2016 era de 3.553.056 locuitori, statisticile arată că în perioada 1960–1 ianuarie 2016 au fost înregistrate 2.112.158 avorturi chirurgicale în spitalele de stat. Aceste date fac ca Republica Moldova să se afle pe locul 10 în lume în privința raportului număr de avorturi/populația actuală a țării. Și pentru Basarabia, în statistica reală ar trebui adăugate avorturile medicamentoase și avorturi făcute de către persoanele tinere și mature aflate la muncă în străinătate.
NOTĂ:
[1] Și nici celelalte conflicte armate din perioada modernă: în Războiul de Independență au murit circa 4.300 de români, în al Doilea Război Mondial au murit circa 833.000 de români.
Citeşte revista integrală aici: A apărut revista „Pentru Viață” nr. 6, Primăvara 2017 – „Ajută mama și copilul! Ei depind de tine”
