Congresul Tinerilor Pro-Viață 2025 a reunit 60 de tineri din toată țara, iar 16 dintre ei au fost invitați să țină discursuri pe tema „Fiecare om contează”. Anita Radics, președinta ATOR Banatul de Munte, este unul dintre ei.
Stimați invitați și participanți sosiți de aproape sau de departe, de toate vârstele, bine v-am găsit!
Vă mărturisesc că sosesc de fiecare dată cu bucurie din Banatul de Munte, din județul Caraș-Severin, în aceste contexte fericite în care mă simt și eu un adevărat misionar, alături de ceilalți colegi, în ceea ce privește mărturisirea, promovarea, încurajarea și susținerea vieții. Chiar mă gândeam zilele trecute, înainte să pornesc pe drumul spre încoace, la modul frumos în care studenții pentru viață din București s-au gândit să ne reunească din diverse colțuri ale țării, fiecare cu specificul activităților sale pe care le desfășoară – unii ne știm din experiențe comune, unii nici măcar nu ne știm pe nume, alții ne-am intersectat privirile doar virtual – însă fiecare am răspuns cu „da” acestei invitații fiindcă scopul și crezul nostru comun sunt mai adânci și mai motivante decât orice nelămurire legată de „oare ce-aș căuta eu acolo?”. Dacă una din valorile tale de căpătâi este însăși Viața, ca unicitate a sa în fiecare formă trăitoare, care a prins suflu de viață, atunci nu doar că aici e locul tău, ci aici trebuie să fii.
Ca parcurs personal în domeniul firescului pentru viață, nu vin în mod neapărat, cel puțin până în prezent, cu o experiență care vizează ajutorarea aceasta cât se poate de nobilă, în mod direct, a femeilor care trec prin situații dificile, cum este aceea a unei crize de sarcină. Vin, în schimb, de pe poziția omului care lucrează la „rădăcina omului”, adică între copii și tineri. Ceea ce fac de 7 ani cu neîntrerupere, alături de voluntarii liceeni pe care îi formez, se numește educație pentru viață, iar în cadrul acestor activități mărșăluim întru crezul nevoii și al dreptului fiecărui copil și tânăr de a nu se lipsi, în creșterea sa, de informare, conștientizare, descoperire, sprijin și înțelegere. De ce am dorit să subliniez acest lucru? Fiindcă de 9 ani, în total, de când lucrez cu copiii și tinerii, am văzut și am înțeles cum șansa clădirii unui viitor pro-viață este tocmai investirea, cu răbdare și blândețe, în acest viitor, de la rădăcina lui, de când copilul învață cum să facă pașii, de când învață să strige „mama” sau „tata”, de când, mai ales, interacționează cu societatea asta care în mod absolut inevitabil își pune amprenta asupra a ceea ce ce cel mic va deveni când va fi cel mare.
Motto-ul acestui an, „fiecare om contează”, mi se pare că pune în lumină, printre altele importante, și ceea ce am rostit mai devreme. Fiecare om contează așa cum și eu contez, cum și tu contezi, cum aș fi contat și dacă m-aș fi născut, după adevăr, acum 26 de ani, sau dacă m-aș fi născut undeva pe la finalul anului 2025, în prezent având, probabil, doar câteva zile de când m-am înființat în această lume, în pântecul mamei mele, în mod neștiut, dar tot în această lume. Exist, iar vârsta sau vizibilitatea mea nu condiționează și nici nu limitează acest adevăr.
Am avut ocazia să discut, foarte recent, despre ideea unicității omului, despre cum fiecare dintre noi știm în mod cert că suntem ființe unice și irepetabile, corect? Un același eu, cu aceleași simțiri, aceleași atitudini, gânduri, căutări, înclinații și origini nu s-a născut și nici nu va mai urma vreodată să se nască, fiindcă biologic, în primul rând, nu a avut și nu mai are cum să se întâmple acest fapt. Fiecare om contează pentru că fiecare om este unic, cu o singură șansă de a fi, care șade, de mai multe ori, în contextul în care ne aflăm, într-o alegere. Când spun alegere, în acest punct, nu mă refer doar la alegerea de a da viață sau nu, în spiritul profund al căreia suntem astăzi aici ca să întărim curajul de a alege viața și a înțelege că viața este viață, nu o perspectivă, ci îndrăznesc să fac un pas ceva mai în spate, așa cum fac de obicei, prin natura activității mele, și să mă uit la multitudinea de căi, de drumuri, de alte alegeri anterioare care au condus pe cineva, cândva, la o astfel răscruce. Să recurgi la anumite alegeri implică, printre alți factori și multe alte presiuni care te înconjoară îndeosebi atunci când ești tânăr și nesigur, și un anumit set de valori care îți sunt de căpătâi atunci când îți asumi un lucru sau pe celălalt, ori îți sunt de căpătâi inclusiv în conturarea propriei tale identități. Valorile sunt pietrele prețioase ale sufletului, ale sinelui unic. Ca tu să știi cine ești și de ce alegi să faci ceea ce faci, ai nevoie să îți cunoști aceste valori. Pe tinerii pe care îi am în preajma mea ca să-i formez, asta mă străduiesc să îi învăț – cine ești tu pe interior și care sunt motivele pentru care ești și alegi să fii? E un pas al conștientizării de sine esențial pentru formularea verbului „a fi” la timpul…personalizat.
Aducând cu prisosință în discuție importanța valorilor, o să mai adaug că toată conștientizarea mea asupra importanței descoperirii și explorării lor a pornit de vara trecută. Fiind înconjurată de sute de copii, prin taberele la care am participat, am avut ocazia să fiu martoră la o lecție scurtă de ghidaj duhovnicesc și chiar terapeutic prin viață, care pentru mine a fost cât se poate de semnificativ, fiind provocată să răspund pentru mine la 3 întrebări: CINE sunt, la nivel de esență? UNDE sunt, ieri-azi-mâine, în viață? și DE CE sunt acolo unde sunt, care e scopul meu, care e finalitatea? Trei întrebări simple, dar care am învățat că sunt dătătoare de sens și claritate. Când nu știți de ce și pentru ce faceți ceva, orice, puneți-vă aceste întrebări și analizați cum vă simțiți. Așadar, pentru mine, pentru tine, ca ființă unică în această lume: cine sunt? Unde sunt? De ce sunt?