Tag Archives: Marșul pentru viață 2019

Interviu cu Andreea Ogăraru: „Maternitatea, o călătorie ce deschide noi căi de înțelegere și creație” / Revista „Pentru viață” nr. 8 – Primăvara 2019

Din revista Pentru viață

Născută în 1982 la Bacău, Andreea s-a căsătorit în 2003 cu George Ogăraru și au cinci copii împreună. A absolvit Comunicare și Relații Publice la Universitatea din București și Master în sport management, marketing și sponsorizări la Institutul Johan Cruyff, Barcelona. Din dragoste pentru România, întreaga familie s-a întors în țară și s-a stabilit temporar la Iași. Andreea este director general al Asociației pentru cultură și sport „George Ogăraru”.

Ce înseamnă familia pentru dumneavoastră?

Andreea Ogăraru: Această întrebare, aparent simplă, poate fi subiectul unei lucrări de doctorat… În cuvinte simple aș spune că familia reprezintă mâinile mele, cu care fac tot ce pot, ce știu și ce învăț permanent. Cei cinci copii sunt mâna stângă și mă susțin așa cum pot ei în călătoria aceasta de zi cu zi pe care o trăim. Fiecare dintre copii este la fel de unic precum vedem și la mâna noastră fiecare deget în parte. Soțul meu este cu adevărat mâna mea dreaptă, cel alături de care îndeplinesc cel mai eficient ineditul fiecărei provocări din viață noastră.

Cum vedeți relația soț–soție după 16 ani de căsătorie?

Andreea Ogăraru: Relația soț–soție este ca o grădină în permanentă schimbare, care crește și se maturizează după cum dictează timpul, soarele, ploaia și alți factori naturali. Metaforic vorbind, pe parcursul căsniciei trebuie îngrijite florile, curățate buruienile, reparat gărduțul etc. Nimic nu rezistă neîntinat de la sine, ci trebuie muncit permanent. O căsnicie adolescentă ca a noastră, în vârstă de 16 ani, este ca strugurele copt și numai bun de savurat. Cu condiția să te fi îngrijit cum trebuie de roade.

Credeți că iubirea dintre un bărbat și o femeie se împlinește în căsătorie?

Andreea Ogăraru: Cu siguranță că da, însă trebuie să fim sinceri: nu în orice căsătorie se întâmplă asta. Împlinirea este idealul. Iubirea are și ea diferite forme: eros, ludus, agape… și altele. Este important să înțelegem ce tip de iubire îi purtăm celui de care ne-am îndrăgostit, ce tip de iubire ne poartă și acela nouă… Și apoi, după alți câțiva pași deosebit de importanți, cum ar fi — după cum spune un drag părinte ce ne-a „crescut” — să fii sincer și să spui celuilalt și defectele tale, nu numai calitățile, ne putem gândi la împlinirea prin căsătorie. În viața reală toată analiza aceasta nu se prea întâmplă și atunci nu ne rămâne decât să încercăm să ne ghidăm după niște valori adevărate și așa să mergem în aceeași direcție.

Aveți modele de familii ce vă inspiră?

Andreea Ogăraru: Da, desigur. Am avut bucuria de a întâlni familii minunate de la care ne-am inspirat, atât în România, cât și în Elveția și în Olanda. Este foarte important ca o familie să se adune cu oamenii potriviți, să aibă activități vesele și creative care să îi implice și pe copii. Vezi la o altă mamă cum reacționează în anumite situații, ea vede la tine, copiii se apropie… ai ei vorbesc cu tine câteodată despre ceea ce îi frământă și ezită să spună, ai tăi tot așa. Aceste lucruri nu le poți face cu oricine, ci numai cu cei care îți împărtășesc valorile, principiile, care îți umplu viața de liniște și bucurie.

Cum ați defini maternitatea?

Andreea Ogăraru: Drept cea mai complexă și mai benefică dintre toate formele de formare și transformare la care poți participa. Cu condiția să îți asumi, să te implici, să o primești cu calm și cu răbdare, să îți dai timp, să te asculți, să îi asculți pe copii atât cu urechile, cât și cu inima… Asta ca să vorbim despre beneficii.

Sunteți părinții a cinci copii. Sincer, v-ați simțit priviți ciudat, pe măsură ce mai aveați încă un copil?

Andreea Ogăraru: Poate că „ciudat” e mult spus, dar cu siguranță nu este privită drept normalitate alegerea de a avea mai mult de doi, poate trei copii sau, și mai și decât atât, alegerea de a avea toți copiii pe care i-ai putea avea. Unii nu înțelegeau și poate încă se întreabă de ce ai dori să ai mai mulți copii dacă ai avut deja șansa să ți se fi născut băiat și fată de la primele două „încercări”. Și înțeleg de unde vine asta, pentru că am fost și noi în pragul acela. După primul copil, soțul meu era convins că nu ar putea iubi la fel de mult un al doilea. Asta până s-a întâmplat să apară, desigur. Acum știm că avem în casă cea mai mare cantitate de dragoste pe care am avut-o vreodată, dacă pot să măsor așa.

Cum ați privit venirea fiecărui copil pe lume?

Andreea Ogăraru: Cu emoții la început de sarcini. Pe de o parte este gândul că vrei din tot sufletul să fie bine, să fii sănătos, să ai putere, să ai starea potrivită, să fii, totuși, bucurie și pentru ceilalți membri ai familiei, să nu te închizi… Iar apoi începi să simți cum va fi bebelușul din burtică. Am știut la fiecare în parte cum va fi, atât fizic, cât și ca personalitate, dinainte să îl văd… Este o conexiune atât de puternică. Eu am simțit implicarea Celui de Sus în sarcinile mele. Și am trăit în mod conștient intervenția Maicii Domnului, la care m-am rugat în timpul sarcinilor și, mai ales, al nașterilor.

Cum credeți că este privită o familie cu mai mult de doi copii astăzi în România?

Andreea Ogăraru: Sincer? Depinde de mediul din care provine și în care trăiește familia respectivă. Există această problemă a familiilor deosebit de sărace, aflate în situații de risc ori de criză, cu puțină educație, cu multe probleme de tipul consumului excesiv de alcool, abuzuri etc., care au copii pe care fie îi cresc în condiții teribile, fie îi exploatează sau îi expun în mod nepermis.

Există, de asemenea, etichetele de „pocăiți”, „habotnici”, „spălați pe creier”, care se pun unora dintre familiile din Biserică ce aleg să aibă copii mai mulți decât majoritatea.

Cunosc însă și familii cu mulți copii tare iubite și respectate, unde există mixul de educație, cultură cu cel de credință, cu cel de statut social… De acest tip de exemple cred că are nevoie acum marea masă a oamenilor. Exemple care să spele moștenirile negative din alte regimuri ce ne-au făcut pe noi ca popor să vedem familiile cu mulți copii ca pe ceva de speriat.

De aceea mie îmi place să dau drept exemplu familiile regale, nobile, contemporane sau din timpurile mai îndepărtate de noi, în care regăsim exemplul cu mulți copii alături de o implicare profundă în bunul mers al societății și al comunităților, a mamelor în cauză.

Și mă gândesc de la minunata Doamnă Maria Brâncoveanu, mamă de 11 copii, până la actuală prințesă Catherine, ducesa de Cambridge, pe care o vedem peste tot cu cei trei copii ai ei. Una dintre preferatele mele este Marie Chantal a Greciei, care are tot cinci copii, ca și mine. Regina noastră Maria, despre care se mai știe câte ceva, însă nu destul. Fiica ei, principesa Ileana, devenită maica Alexandra, care și-a dorit să nască pe pământ românesc — exilată fiind de fratele ei — atât de mult încât mama ei i-a dus în Austria o oală cu pământ românesc pe care a așezat-o sub patul nașterilor. Doamna Pia Brătianu este un exemplu extraordinar, mamă de opt copii și cea care l-a educat pe Ion I.C. Brătianu — că tot am aniversat Centenarul.

Putem fi mame de mai mulți copii și fără aceste exemple, însă ele cântăresc puternic în educația noastră și a celor din jurul nostru. Cei din jurul mamelor cu mulți copii au nevoie să știe aceste povești adevărate pentru a oferi susținere și a avea încredere în valoarea lor.

Cum ați descrie fiecare copil pe care îl aveți, din punct de vedere al unicității fiecărei persoane?

Andreea Ogăraru: Câte pagini avem la dispoziție?! Știți gluma aceea cu cele două bătrânele din cimitir, care după înmormântare și-au spus una celeilalte: gata, am vorbit destul despre copii!

Eric este foarte dornic să arate că face bine, că și-a însușit valorile familiei, că este responsabil. Este deschis, afectuos, ne îmbrățișează oriunde am fi și asta este minunat, vorbește mult, întreabă tot felul, citește, cântă, vrea să învețe să compună… Pune foarte mult preț pe prietenie și pe relațiile dintre oameni.

Natalia este foarte muncitoare, conștiincioasă, creativă, populară, fără să facă eforturi pentru asta, artistă înnăscută, balerină cu aptitudini serioase de coregraf. Este și foarte puternică psihic și nu se lasă doborâtă sau atinsă ușor. Scrie povești foarte amuzante.

Sofia este energie vie, veselie, exuberanță, toată un suflet, sinceră până la a te face să te întrebi de două ori dacă să o iei în vizită la cineva mai puțin apropiat; analizează imediat unde e de ea și intră pe sub pielea omului în cinci minute… ușor rebelă în devenire. Își dorește să picteze.

Trebuie să respir adânc…

Marc este un veritabil visător, haiduc cu multe săbii, cu gândul la Zorro și Cei trei muschetari, iubitor de natură, pădure, gospodar înnăscut, preferă să stea cât mai mult timp acasă, se oferă cel mai des să ajute la gătit.

Daniel, deși are doar doi ani, este un îngeraș — la chip — răsfățat de toată lumea, iar el o știe prea bine și acționează în consecință, curajos și puternic, dornic de joacă băiețească zdravănă. Îi plac mult animalele.

Încă nu avem sportivi declarați, dar mai sperăm…

Aveți o familie foarte frumoasă, dar și o carieră reușită, atât dumneavoastră, cât și soțul. Cum ați reușit acestea?

Andreea Ogăraru: Eu nu am chiar o carieră, ci am căutat mereu să lucrez, să învăț și să mă educ în acele direcții în care am simțit că a lucrat harul lui Dumnezeu în mine prin talanții sădiți. Am reușit asta pentru că mi-am dorit și pentru că am vrut să văd pe pielea mea dacă se poate să fac mai mult decât spuneau alții că se poate. Este adevărat că am și vrut să demonstrez celor din jur faptul că maternitatea nu te limitează, ci, dimpotrivă, îți deschide noi căi de înțelegere și creație. Și vă spun cu toată dragostea că o mamă de mai mulți copii poate face mai multe decât una cu un singur copil, în condiții de viață optime, fără situații deosebite. Este vorba despre acele conexiuni pe care le dezvoltă creierul în mod automat. Nu e neapărat meritul nostru, ci mai degrabă al felului în care suntem create. Și e ceva de care te convingi doar „pe încercate”.

Soțul meu, da, are o carieră începută încă dinainte de a ne căsători. Și este un domeniu care îți cere mult. Îl sprijinim așa cum putem, de mai bine de 16 ani încoace.

Viața, în general, ne oferă bucurii, dar și greutăți. Care ar fi bucuriile, dar și greutățile pe care le-ați simțit în viața de familie?

Andreea Ogăraru: Mă gândesc iarăși la o vorbă foarte adevărată, care spune așa: „Tot răul spre bine”. Asta nu înseamnă că răul devine bine, ci că o încercare, purtată cu nădejde, automat aduce un bine după ea. O impune balanța naturală. „Răul”, în cazul acesta, fiind greutățile fără de care nu putem percepe bucuriile cu adevărat ca fiind bucurii. Unii vor spune că ei reușesc, dar aș tinde să cred că sunt excepțiile. Și asta o explică foarte bine profesorul Mihai Dinu de la Universitatea din București în cărțile sale. Vă invit să le descoperiți.

Pentru noi, greul a venit odată cu decizia de a fi împreună peste tot. Asta a însemnat multe mutări, multe drumuri, schimbări de oameni, locuri, mentalități, școli, sisteme școlare, bagaje, lipsă de stabilitate, multă energie irosită, lucruri uitate ori pierdute. Nu avem încă un cămin așa cum îl visam, de exemplu. Dar am primit atât de mult pe alte căi, sufletește ne-am hrănit cel mai mult, am cunoscut oameni balsam pentru suflet și tot așa. Am avut experiențe care ne-au educat enorm.

Ce rol are Biserica în viața dumneavoastră de familie?

Andreea Ogăraru: Biserica are un rol central în viața noastră de familie. Este ancora care ne-a ținut bine de tot în multe momente delicate, fie prin învățăminte/valori, fie prin oamenii pe care i-am găsit înăuntru, fie prin răspuns la rugăciuni. Este unul dintre motivele pentru care am revenit în țară.

Ce le-ați transmite viitoarelor mame?

Andreea Ogăraru: Să se bucure și să nu se teamă! Să aibă curaj! Toată bucuria trece la bebeluș, precum și toată tristețea. Știți, mamele sunt din diferite categorii sociale și sunt conștientă că nu le putem da alt mesaj universal, decât acesta al bucuriei pentru propria alegere de a fi purtătoare unei alte ființe întregi, unice și irepetabile în istorie.

Ce ați vrea să le spuneți familiilor tinere la început de drum?

Andreea Ogăraru: Nimic nu se știe de-a gata de la început și totul se poate învăța. Există schimbare în bine după cum există și schimbare în rău. Depinde ce parte hrănim mai mult. Și nici hrănirea aceasta nu este definitivă și bătută în cuie, ci este un proces permanent pe toată durata existenței noastre pământești. Să nu credeți că noi suntem perfecți ori că ne considerăm așa și de aceea dăm sfaturi. Fiecare familie poate avea punctele ei forte pe care să le împărtășească celorlalți.

Să fie veseli, să se bucure de viață, să se răsfețe unul pe celălalt în orice chip reușesc, să prețuiască tot ce au, să cunoască lucruri și locuri împreună, să aibă pasiuni comune, să discute mult, să aibă răbdare, să citească, să își conștientizeze valoarea umană, dar și responsabilitățile… și să își aștepte cu bucurie copiii. Avem cea mai scăzută natalitate din ultimii 50 de ani. Statisticile spun că nu mai rezistăm mult ca neam și țară… Acesta este un semnal de alarmă care trebuie să ne facă să ne regândim alegerile. Este iarăși un semnal de alarmă la adresa celor care au responsabilitatea de a gestiona această țară într-un mod benefic pentru poporul ei. Avem nădejde la Dumnezeu că se poate schimba situația, ne bazăm și pe ajutorul sfinților sub a căror aripă ne aflăm, însă depinde foarte mult de noi.

Extras din revista Pentru viață, editată de Asociația Studenți pentru viață, care, începând din 2014, organizează Marșul pentru viață de la București.
Revista Pentru viață este publicația oficială a Marșului pentru viață România și Republica Moldova.
Numărul 8, apărut în Primăvara anului 2019, este dedicat Marșului pentru viață 2019 – „Unic din prima secundă”, care are loc la 23 martie 2019 în 500 de localități din România și Republica Moldova.

Editorul revistei Pentru viață:
Asociația Studenți pentru viață

Valori

Credem în respectarea dreptului la viață al tuturor oamenilor, din momentul concepției și până la moartea naturală

Misiune

Considerăm că prin sprijinul acordat mamei și copilului se pot forma tineri responsabili pentru familie și societate.

Contactează

Email: studentipentruviata@gmail.com
Tel: 0733.487.318
fb.com/StudentiPentruViata
www.studentipentruviata.ro

Donează

Asociația Studenți pentru viață
Cod Fiscal: 3183563
Cont: RO25BTRLRONCRT0V17367901 (RON), deschis la Banca Transilvania, Agenția Lipscani, București

Share

Tim Tebow, sportivul care nu a fost avortat și a cărui poveste salvează vieți / Revista „Pentru viață” nr. 8 – Primăvara 2019

Din revista Pentru viață

Povestea nașterii lui Tim Tebow, una din cele mai mari vedete ale fotbalului american, este povestea unui miracol, a unei minuni care se datorează în primul rând credinței în Dumnezeu.

Părinții lui Tim Tebow — Pamela Elaine și Robert Ramsey Tebow II — s-au întâlnit în timp ce studiau la Universitatea din Florida, la sfârșitul anilor 1960. Mama era proaspăt boboc, în anul întâi, iar tatăl student în anul doi. S-au căsătorit în anul 1971, înainte ca Pamela să termine facultatea. După o perioadă, s-au mutat în Filipine pentru a fi misionari creștini și pentru a ajuta la construirea unei biserici.

În Filipine, mama lui Tim a contractat dizenterie amibiană și a intrat în comă. În timpul convalescenței, aceasta a descoperit că este însărcinată cu Tim, iar din cauza medicamentelor puternice utilizate pentru tratamentul dizenteriei, fătul suferise o abrupție placentară. Abrupția placentară înseamnă că placenta se desprinde de peretele uterin înainte de termen și fătul este pus în pericolul iminent de a muri prin privarea de suportul nutritiv. Doctorii i-au spus Pamelei că fătul a fost cel mai probabil afectat iremediabil de medicamente și că se va opri din evoluție, numindu-l „o tumoră”, și i-au recomandat să facă avort.

Vestea i-a devastat, dar Pamela a rămas fermă în decizia de a continua sarcina și s-a rugat împreună cu soțul ei pentru fiul lor nenăscut. Într-un interviu, Tim povestește cum credința mamei a fost cea care l-a salvat de la avort: „A fost o nebunie întreagă cu sarcina mamei și cu mine, dar ea s-a hotărât să asculte de cuvântul lui Dumnezeu, nu al doctorilor.”

În ciuda prezicerilor sumbre ale medicilor, Tim s-a născut la termen, la data de 14 august 1987, „slăbuț, dar lunguieț”. După naștere, Tim a recuperat repede deficitul de greutate și a crescut alături de frații săi, devenind unul dintre cei mai buni jucători de fotbal american și primul student în anul II care a câștigat Trofeul Heisman.

Crescut într-un mediu creștin, și-a însușit treptat valorile morale insuflate de părinții săi și a înțeles că viața este un dar primit de sus, că fiecare persoană este unică și că are o menire foarte specifică în această viață. În numeroase ocazii, Tim Tebow a mărturisit public că este pro-viață și că își păstrează castitatea până la căsătorie. În același timp, consideră că desăvârșirea prin căsătorie vine doar dacă există o pregătire în acest sens, dacă fiecare dintre cei doi își dorește să crească în iubire sinceră, în dragoste față de Dumnezeu și față cei din jur. Chiar el povestește cum în toate întâlnirile pe care le-a avut cu diferite fete a avut clar în minte scopul pentru care se întâlnește cu ele: împărtășesc aceleași valori astfel încât să poată întemeia o familie?

Pe data de 10 ianuarie 2019, Tim Tebow a cerut-o în căsătorie pe Demi Leigh Nel–Peters (foto sus) deținătoarea titlului de Miss Univers 2017. „Îți mulțumesc pentru că ai zis «da» și m-ai făcut cel mai fericit bărbat de pe Pământ. Ești dragostea vieții mele”, a scris Tim Tebow pe Facebook. Viitoarea soție a declarat: „Este minunat să pot să îmi împart viața cu cineva care este așa de înțelegător și care mă susține în tot ce fac. Este pur și simplu cea mai bună persoană pe care am întâlnit-o vreodată și este o onoare pentru mine să îi fiu alături pentru restul vieții.” Asemenea lui Tim, fosta deținătoare a titlului de Miss Univers își dedică o mare parte din timp ajutându-i pe cei care au nevoie. Prin intermediul Fundației Tim Tebow, aduc împreună zâmbetul și bucuria pe chipul unor persoane încercate de greutățile vieții: copii din medii defavorizate, copii și tineri cu diverse handicapuri, femei în criză de sarcină și mulți alții.

Reclama care a salvat o viață

În anul 2010, Tim și mama lui, Pam, au apărut într-o reclamă la Super Bowl, spectacolul anului în SUA, în care vorbesc pe un ton glumeț și relaxat despre nașterea lui Tim și despre faptul că mama nu a fost de acord să îl avorteze. Scopul reclamei era promovarea alegerii vieții în criza de sarcină, nu a avortului.

Între cei care au văzut atunci reclama a fost și Susan. Însărcinată pe neașteptate, spera ca tatăl copilului să fie de acord să nască copilul. Acesta însă i-a spus să avorteze:

„Mi-a zis că trebuie să fac avort, că nu pot să am acest copil. Nu văzusem niciodată această latură a caracterului său și nu am știut cum să reacționez sau ce să spun, așa că am consimțit, dar doar pentru a încheia conflictul. Am simțit că nu pot spune nimănui despre problema mea și că trebuie să găsesc singură o soluție.”

După ce prietenul ei a plecat, Susan s-a dus să urmărească împreună cu câțiva prieteni meciul. Simțea că nu poate rămâne singură acasă, doar ea și gândurile ei. Avea nevoie de oameni în jurul ei, măcar pentru câteva ore, pentru a alunga panica, grijile, indeciziile din mintea ei.

Ajunsă la casa prietenilor ei, Susan a continuat să fie măcinată de gânduri și griji. La un moment dat, în timpul unei pauze, a apărut reclama pro-viață cu Tim Tebow și mama sa, reclamă creată de cei de la Focus on the Family. Deși Susan nu urmărise niciodată prea intens fotbalul american, l-a recunoscut pe Tim Tebow. În timp ce reclama s-a derulat, nimeni nu a scos un cuvânt. Toți se așteptau la ceva dur anti-avort, dar au recunoscut că mesajul transmis era unul cald, optimist, al unei mame care se bucură pentru că a putut să îi dea viață fiului ei iubit. În timp ce s-au derulat alte reclame, Susan a rămas cu gândul la cea despre minunea nașterii lui Tim, și a simțit un gol în stomac. Deși a continuat să se uite la meci, nu reușea să își scoată din minte reclama.

„Când am ajuns acasă, am căutat reclama pe YouTube și am revăzut-o de mai multe ori. Am intrat și pe site-ul Focus on the Family, unde am găsit mai multe videoclipuri, inclusiv un interviu cu Bob și Pam Tebow, părinții lui Tim Tebow.” A aflat că Pam refuzase să avorteze în ciuda sfatului medical, atunci când suferise complicații în sarcină. Simțea că reclama fusese făcută pentru a ajunge și la ea.

Pe pagina celor de la Focus on the Family a găsit o adresă de mail la care femeile în criză de sarcină puteau apela dacă se confruntau cu o situație neprevăzută. Le-a trimis un mail, iar aceștia i-au răspuns în scurt timp cu un mesaj plin de încurajare, informații utile și speranță. În timp ce citea mesajul, a simțit cum totul capătă un sens și că acele cuvinte pline de dragoste scot la suprafață ceea ce ea simțise de fapt în tot acest timp. „Am decis să păstrez copilul. Mi-am dat seama că aceasta fusese dorința mea de la bun început, dar nu avusesem putere să o recunosc.”

Tatăl copilului nu a mai apărut. După ce a aflat că păstrează sarcina, a amenințat-o o vreme, apoi a dispărut. Susan nu a rămas singură. Angajații de la Focus on the Family au fost alături de ea pe tot parcursul sarcinii, oferindu-i atenție, sfaturi și dragostea de care are nevoie o femeie în criză de sarcină. Chiar și după nașterea micuței Avita, au rămas în contact strâns cu mama și fiica, trimițându-le periodic cadouri și felicitări. Aceste gesturi au impresionat-o profund pe Susan.

Avita are acum 8 ani (foto sus, cu Tim Tebow). Odată cu venirea ei pe lume, a adus multă bucurie, căldură și credință în viața mamei ei. „Suntem o echipă, facem totul împreună. A fi o mamă singură nu este ușor, ci presărat cu încercări, dar nu regret nimic și aș face orice pentru ea. Totul capătă sens datorită ei, iar toate momentele devin speciale pentru că suntem împreună. Mă simt atât de norocoasă să fiu mama ei, pentru că mă ajută să devin un om mai bun. M-a adus mai aproape de Dumnezeu, dar și pe cei din jurul ei i-a adus mai aproape de El. Mă gândesc zilnic la acea reclamă, la Tim Tebow și la oamenii de la Focus on the Family”, spune Susan. „Sunt atât de recunoscătoare. Dacă nu ar fi fost reclama, dacă nu m-aș fi dus să văd meciul, dacă cineva mi-ar fi răspuns diferit la acel mail… Nu cred că voi putea vreodată să exprim recunoștința și dragostea pe care le resimt.”

Extras din revista Pentru viață, editată de Asociația Studenți pentru viață, care, începând din 2014, organizează Marșul pentru viață de la București.
Revista Pentru viață este publicația oficială a Marșului pentru viață România și Republica Moldova.
Numărul 8, apărut în Primăvara anului 2019, este dedicat Marșului pentru viață 2019 – „Unic din prima secundă”, care are loc la 23 martie 2019 în 500 de localități din România și Republica Moldova.

Editorul revistei Pentru viață:
Asociația Studenți pentru viață

Valori

Credem în respectarea dreptului la viață al tuturor oamenilor, din momentul concepției și până la moartea naturală

Misiune

Considerăm că prin sprijinul acordat mamei și copilului se pot forma tineri responsabili pentru familie și societate.

Contactează

Email: studentipentruviata@gmail.com
Tel: 0733.487.318
fb.com/StudentiPentruViata
www.studentipentruviata.ro

Donează

Asociația Studenți pentru viață
Cod Fiscal: 3183563
Cont: RO25BTRLRONCRT0V17367901 (RON), deschis la Banca Transilvania, Agenția Lipscani, București

Share

„Mărturii ale părinților și rânduieli bisericești despre pierderea unui copil prin avort spontan sau la naștere” / Revista „Pentru viață” nr. 8 – Primăvara 2019

Din revista Pentru viață

Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, a apărut la editura Doxologia din Iași broșura „Mărturii ale părinților și rânduieli bisericești despre pierderea unui copil prin avort spontan sau la naștere”, întocmită de masterandul Emanuel Buta.

Anual, la nivel mondial, peste 2,7 milioane de copii mor la naștere. Un număr foarte mare de copii mor prin avort spontan. În Statele Unite ale Americii, aproximativ un milion de copii mor anual prin avort spontan, la naștere sau imediat după naștere.

Despre acești copii „cel mai adesea nu știu decât părinții lor. Un număr impresionant de familii au suferit unul sau mai multe avorturi spontane, iar greutatea cu care fac față unei astfel de pierderi este sporită de faptul că nu li se acordă atenția necesară și că nu sunt aduse în discuție aceste subiecte… Prin neștiința sau nereușita de a gestiona potrivit o astfel de situație, trauma pierderii copilului poate afecta familiile și mai ales mama, pe termen lung.”

În prima parte sunt prezentate succint câteva elemente teologice despre trup și suflet și elemente psihologice despre impactul pierderii unui copil prin avort spontan sau la naștere. Lucrarea mai cuprinde un interviu cu părintele Ioan C. Teșu, profesor universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași, hotărârea în vigoare a Bisericii Ortodoxe Române cu privire la înmormântarea copiilor nebotezați și mărturii de la persoanele care au trecut prin asemenea experiențe.

Broșura urmărește sprijinul părinților care trec prin aceste situații: „Sperăm ca această lucrare să fie o încredințare pentru părinții care trec prin trauma pierderii unui copil în urma unui avort spontan sau la naștere că nu sunt singuri, că Dumnezeu știe durerea lor și că și semenii le sunt alături, chiar dacă uneori nu au abilitatea de a-și exprima în cel mai potrivit mod compasiunea.”

„Învățătura de credință ortodoxă arată că acești copii nu pot merge direct în Împărăția lui Dumnezeu pentru că nu sunt botezați, dar nici în Iad, pentru că nu au săvârșit niciun păcat.”

„Sfinții, teologii și părinții duhovnicești contemporani au vorbit despre acești copii, oferind mângâiere și sfat părinților care au trecut prin această situație. Sfântul Teofan Zăvorâtul precizează că soarta copiilor care au murit nebotezați este în mâna lui Dumnezeu, Cel care oferă oamenilor multe căi pentru mântuire.”

Rugăciunea de consolare a celor îndoliați

„Doamne al puterilor, Cel ce ești alinarea celor întristați și mângâierea celor ce plâng și sprijinitorul tuturor celor slabi la suflet, mângâie cu milostivirea Ta pe cei cuprinși de plângere pentru cel răposat; vindecă toată durerea care este pusă acum în inima lor, primește-le rugăciunile și ridică-i prin încrederea în milostivirea Ta, pentru că și acesta, care a părăsit viața pământească, se află încredințat iubirii Tale părintești.

Că Tu ești nădejdea tuturor și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Amin.”

Mărturii

La primele două sarcini am reușit să îngrop embrionul, la mormântul bunicii mele. Părintele din sat ne-a făcut o rugăciune de pomenire a bunicii și o rugăciune de alinare pentru noi. Ne-a încurajat sa nu ne pierdem nădejdea și să le lăsăm pe toate în mâinile lui Dumnezeu.

Între timp m-am documentat, am citit, am întrebat doctori, preoți și cunoștințe despre aceste întâmplări. Pare a fi o situație extrem de întâlnită (1 din 4 sarcini se încheie în avort spontan); unele dintre noi sunt mai puternice să treacă peste un avort spontan, iar altele nu.

— S.C., București, ianuarie 2019

Am încercat să avem un copil de câțiva ani și am avut trei avorturi spontane de-a lungul drumului… În lumea deschisă și conectată de astăzi, discutând despre aceste probleme, nu ne îndepărtăm unii de alții; aceste subiecte ne aduc împreună. Ele creează înțelegere, toleranță, și ne oferă speranță. Sperăm că împărtășirea experienței noastre va oferi mai multor persoane speranța pe care am simțit-o și noi și îi va ajuta să se simtă confortabil, împărtășindu-și poveștile lor.

— Mark Zuckerberg, fondator și CEO al Facebook, SUA, 31 iulie 2015
Extras din revista Pentru viață, editată de Asociația Studenți pentru viață, care, începând din 2014, organizează Marșul pentru viață de la București.
Revista Pentru viață este publicația oficială a Marșului pentru viață România și Republica Moldova.
Numărul 8, apărut în Primăvara anului 2019, este dedicat Marșului pentru viață 2019 – „Unic din prima secundă”, care are loc la 23 martie 2019 în 500 de localități din România și Republica Moldova.

Editorul revistei Pentru viață:
Asociația Studenți pentru viață

Valori

Credem în respectarea dreptului la viață al tuturor oamenilor, din momentul concepției și până la moartea naturală

Misiune

Considerăm că prin sprijinul acordat mamei și copilului se pot forma tineri responsabili pentru familie și societate.

Contactează

Email: studentipentruviata@gmail.com
Tel: 0733.487.318
fb.com/StudentiPentruViata
www.studentipentruviata.ro

Donează

Asociația Studenți pentru viață
Cod Fiscal: 3183563
Cont: RO25BTRLRONCRT0V17367901 (RON), deschis la Banca Transilvania, Agenția Lipscani, București

Share

Secolul XXI este secolul vieții! Marșul pentru viață pe Glob / Revista „Pentru viață” nr. 8 – Primăvara 2019

Din revista Pentru viață

Secolul XX nu a fost doar secolul a două războaie mondiale, veacul nazismului și comunismului și secolul „cel mai violent din întreaga istorie a umanității”1, în care au fost uciși 231 milioane de oameni2 în războaie și conflicte.

„Un secol sălbatic” l-a numit scriitoarea Margaret Drabble3, calificativ justificat, mai presus de toate, prin faptul că a fost secolul a circa 1 miliard de avorturi4 și cel în care umanitatea, pentru prima dată în istorie, a negat dreptul la viață al copiilor nenăscuți și a întors spatele femeilor însărcinate! Un secol al morții și al culturii morții…

Dar secolul XXI este secolul vieții și al culturii vieții!

Centrele de sprijin în criza de sarcină și marșurile pentru viață împânzesc lumea, atât în țările în care copiii nenăscuți sunt protejați prin lege, cât și în statele în care viața nu le este apărată.

Cine sunt cei care le înființează? Cine sunt cei care ies să manifesteze pentru binele copiilor nenăscuți și al mamelor lor? Sunt adesea persoane care au fost salvate de la avort, persoane care au trecut prin criza de sarcină și fie că au născut copilul, fie că l-au avortat, au cunoscut drama crizei de sarcină. Explicația e simplă și clară: banalizarea și normativizarea avortului nu a adus fericirea promisă, ci tragedie după tragedie. De aceea, după un secol de moarte și cultură a morții, oamenii aleg din nou viața!

Statele Unite ale Americii

Washington March for Life este cel mai vechi și cel mai important marș pentru viață din lume. Prima ediție a avut loc în 1974. În ultimii ani, au fost 300.000–500.000 de participanți. Președinții Ronald Reagan, George W. Bush și Donald Trump s-au adresat prin mesaje în direct sau înregistrate.

Din 2005, are loc la San Francisco Walk for Life West Coast. Alt centru regional mare este Chicago. În general, Marșul are loc în sute de localități, în jur de 22 ianuarie, ziua când în 1973 a fost legalizat avortul la cerere în SUA.

În 2019, orașul New York a șocat întreaga lume, legalizând avortul la cerere pe toată perioada sarcinii, inclusiv după ce a început nașterea dar copilul nu a ajuns în afara trupului mamei!

Canada

În 1998 a avut loc primul National March for Life în Ottawa. Marșul a fost extins în numeroase orașe din Canada.

Filipine

Marșurile pentru viață au început în 2009, în Luzon. În prezent se organizează în circa 10 orașe, la fiecare participând 5.000 de persoane. Avortul la cerere nu este legal în Filipine.

Mexic

În capitală, Mexico City, primul Marș pentru viață a avut loc în 2012.

Polonia

Marșul pentru viață s-a desfășurat prima dată la Varșovia, în 2009. În prezent, are loc în 150 de orașe. În 1993, avortul la cerere, care a fost legalizat de comuniști în anii ’50, a fost interzis prin lege.

Ucraina

Primul Marș pentru viață a avut loc la Kiev, în 2017, și se extinde la alte orașe anual.

Irlanda

În Dublin, în 2017, au fost 80.000 de participanți la Marș.

Cehia

În fiecare an are loc la Praga Marșul Național pentru viață și familie. În 2017, participanții au cerut guvernului să ofere mai mult sprijin familiilor. Avortul la cerere a fost legalizat în 1957, când Cehoslovacia era sub control sovietic.

Marea Britanie

Primul Marș pentru viață a avut loc în Birmingham în 2012, cu scopul să reînvioreze tradiția marșurilor pentru viață care au avut loc în Marea Britanie în perioada anilor 1970–1980.

Italia

Marcia Nazionale per la Vita are loc anual la Roma, cu 15.000–20.000 de participanți.

Olanda

Primul Marș pentru viață a avut loc în 1992, în Amsterdam. Marșul a fost mutat la Haga. Media este de 15.000 de participanți.

Elveția

Primul Marsch fürs Läbe a avut loc în 2009. Avortul la cerere până la 12 săptămâni a fost legalizat în 2002.

Franța

Marche pour la vie a început în 2005, la Paris. În mod tradițional participă și delegații din Italia, Spania, Belgia, Marea Britanie, Polonia, Elveția și Germania. În 2019 au fost 50.000 de participanți, 80% dintre ei având sub 30 de ani. În 2019 au participat și delegații din Argentina și România.

Spania

Marșul are loc în mai multe orașe, inclusiv în capitala Spaniei, Madrid. În 2017, circa 100.000 au luat parte la nivel național.

Belgia

Marșul pentru viață de la Bruxelles a avut loc prima dată în 2010 și are în jur de 4.000 de participanți. Marșul afirmă demnitatea umană de la concepție la moartea naturală în fața politicilor de stat care promovează activ avortul și eutanasia.

Germania

Primul Marsch für das Leben din Germania s-a desfășurat în anul 2000. În 2017, la Berlin au participat 7.500 de persoane.

Nigeria

Biserica Catolică a organizat primul marș în 2013, în Owerri, iar de atunci crește numărul de orașe în care se organizează.

Uganda

Primul Marș a avut loc în 2010, extinzându-se apoi în mai multe orașe.

Peru

Din 2002, Marcha por la Vida are loc în Lima pe 25 martie, ziua Bunei Vestiri și Ziua copilului nenăscut. Din 2013, participă mai mult de 100.000 de oameni. În 2016 au fost mai mult de 750.000 de participanți!

Coreea de Sud

Din 1994 au loc marșuri anuale la Seul. Mai multe evenimente pro-viață și marșuri au loc în alte orașe. Avortul la cerere nu este legal în Coreea de Sud.

Australia

Din 2009 au loc Marșuri pentru viață în Brisbane și în Melbourne.

Japonia

Primul Marș pentru viață de la Tokyo a avut loc în 2014, organizat nu de o instituție, ci de un singur om, în nume propriu! În 2017 au participat 150 de persoane. Dar și când s-or apuca japonezii de treabă…

România și Republica Moldova

În România, avortul la cerere a fost legalizat de regimul comunist în 1957, restricționat în 1966 și restricțiile eliminate în decembrie 1989. În Republica Moldova, avortul la cerere a fost legalizat de regimul sovietic, în 1953.

În România, Marșul pentru viață a fost organizat pentru prima dată la Timișoara, în 2008.

2013 — 23 de orașe din România;

2014 — 40 de orașe din România;

2015 — 79 de orașe (77 din România, 2 din Republica Moldova);

2016 — 130 de orașe (110 din România, 20 din Republica Moldova);

2017 — 287 (138 de orașe din România și 149 localități din Republica Moldova).

2018 — 300 de orașe și sate din România și Republica Moldova.

Marșul pentru viață este neconfesional și apolitic. Organizatorii locali sunt independenți unii de alții.

Referințe:

1. Filmul documentar „Aftermath: The Remnants of War”, 2002

2. Milton Leitenberg, „Deaths in Wars and Conflicts in the 20th Century”

3. Royal Society of Literature, 2000

4. Thomas Jacobson, Robert Johnston, „Abortion Worldwide Report: 100 countries, 1 century, 1 billion babies”

Extras din revista Pentru viață, editată de Asociația Studenți pentru viață, care, începând din 2014, organizează Marșul pentru viață de la București.
Revista Pentru viață este publicația oficială a Marșului pentru viață România și Republica Moldova.
Numărul 8, apărut în Primăvara anului 2019, este dedicat Marșului pentru viață 2019 – „Unic din prima secundă”, care are loc la 23 martie 2019 în 500 de localități din România și Republica Moldova.

Editorul revistei Pentru viață:
Asociația Studenți pentru viață

Valori

Credem în respectarea dreptului la viață al tuturor oamenilor, din momentul concepției și până la moartea naturală

Misiune

Considerăm că prin sprijinul acordat mamei și copilului se pot forma tineri responsabili pentru familie și societate.

Contactează

Email: studentipentruviata@gmail.com
Tel: 0733.487.318
fb.com/StudentiPentruViata
www.studentipentruviata.ro

Donează

Asociația Studenți pentru viață
Cod Fiscal: 3183563
Cont: RO25BTRLRONCRT0V17367901 (RON), deschis la Banca Transilvania, Agenția Lipscani, București

Share

Concursurile „ROMÂNII AU TALENT PRO-VIAȚĂ” 2019

Foto: Doxologia

Dragi susţinători ai vieţii,

În sute de orașe din România și Republica Moldova se desfășoară activități în Luna pentru viață 2019 „Unic din prima secundă”. Mulți dintre dumneavoastră participați pe 23 martie la Marșul pentru viață 2019.

Cu siguranță dragostea pe care o aveți pentru toți copiii, născuți și nenăscuți, dar și pentru mame se va exprima în pancarte istețe, bannere personalizate, fotografii excepționale, poezii deosebite, clipuri de promovare sau de la Marș.

Așa că și în acest an Asociaţia Studenţi pentru viaţă organizează Concursurile „ROMÂNII AU TALENT PRO-VIAȚĂ” 2019:

· Concurs de pancarte folosite la marș (puteți trimite pancarta în format pdf sau jpg sau o fotografie cu ea la marș) sau la activități din LPV;

· Concurs de bannere electronice;

· Concurs de fotografii realizate în timpul MPV sau activități din LPV;

· Concurs de videoclipuri de promovare a MPV sau a altor activități din LPV;

· Concurs de videoclipuri cu marșul sau activități din LPV;

· Concurs de eseuri pe tema „Unic din prima secundă”;

· Concurs de poezii pe tema „Unic din prima secundă”;

La fiecare concurs, premiile sunt:

Premiul I: 100 ron, 10 reviste Pentru viaţă nr. 8, „Unic din prima secundă”, 3 broșuri „Mărturii despre criza de sarcină. Femei fericite că au născut, femei care regretă avortul”, 3 seturi din cărțile 1-3 din colecția „Fiecare viață este un dar”, de Veronica Iani: „Bebe. O poveste din burtică”, „Ioana. O poveste despre Sindromul Down” și „Tudor. O poveste despre adopție”.

Premiul II: 75 ron, 5 reviste Pentru viaţă nr. 8, „Unic din prima secundă”, 2 broșuri „Mărturii despre criza de sarcină. Femei fericite că au născut, femei care regretă avortul” și 2 seturi din cărțile 1-3 din colecția „Fiecare viață este un dar”, de Veronica Iani: „Bebe. O poveste din burtică”, „Ioana. O poveste despre Sindromul Down” și „Tudor. O poveste despre adopție”.

Premiul III: 50 ron, 3 reviste Pentru viaţă nr. 8, „Unic din prima secundă”, 1 broșură „Mărturii despre criza de sarcină. Femei fericite că au născut, femei care regretă avortul” și cărțile 1-3 din colecția „Fiecare viață este un dar”, de Veronica Iani: „Bebe. O poveste din burtică”, „Ioana. O poveste despre Sindromul Down” și „Tudor. O poveste despre adopție”.

Materialele trebuie trimise pe adresa studentipentruviata@gmail.com

Data limită de trimitere a materialelor este 7 aprilie 2018. Câștigătorii vor fi anunțați pe 15 aprilie.

Share

Marșul pentru viață 2019

Descarcă de mai jos foto profil/cover FB și pancarte Marșul pentru Viață:

2%

Donează

RO25BTRLRONCRT0V17367901 - LEI RO10BTRLEURCRT0V17367901 - EURO RO50BTRLUSDCRT0V17367901 - USD
BANCA TRANSILVANIA, SUCURSALA LIPSCANI, BUCUREŞTI

Arhivă Blog