Tag Archives: sprijin

Centrul de ajutor în sarcină din Tampa Bay valorifică puterea comunității

dep

Pregnancy Help News, 14 septembrie 2016

Ce înseamnă un centru care sprijină femeile în criză de sarcină? O serie de exemple vor aduce mai aproape de spațiul românesc un concept extrem de popular și eficient din SUA.

Am făcut un salt din credință și Dumnezeu m-a ajutat mult.”

Așa începe Jeanne Whitely povestea implicării ei în organizația Foundations of Life(Temeliile vieții, n. trad.). În prezent, Jeanne Whitely conduce această organizație de sprijin a femeilor însărcinate, care are locații multiple în districtul Hernando din Florida.

Jeanne Whitely se pregătea să-și trimită fiul ei la colegiu și se gândea unde și-ar putea investi timpul. După ce a luptat cu infertilitatea înainte de a deveni mamă, ea cunoștea importanța maternității, binecuvântarea copiilor și valoarea educării femeilor pentru acest rol foarte important.

Am decis că începutul ar fi să fac voluntariat în slujba vieții prin intermediul bisericii, iar asta a dus în cele din urmă la legătura mea cu Foundations of Life”, a spus ea.

În 2011, managerul organizației s-a pensionat și Jeanne Whitely s-a simțit impulsionată să aplice pentru această poziție.

Dumnezeu a aranjat totul și am fost angajată cu jumătate de normă. Totul a pornit de acolo și, în câteva luni de la angajare, centrul a cunoscut o creștere rapidă”.

Prima schimbare a fost în decembrie 2011, când Foundations of Life a adăugat pentru prima dată servicii de ecografie.

Odată cu creșterea numărului familiilor deservite, centrul a început să se extindă. În 2012, Foundations of Life s-a mutat în locația sa actuală, iar Jeanne Whitely a trecut la normă întreagă, de la jumătate de normă. O dată cu mutarea, centrul a beneficiat de o încăpere în plus, special pentru ecografii și consiliere.

Serviciile disponibile pentru părinții din locația din districtul Hernando pot începe cu un test de sarcină gratuit, dar se extind dincolo de nașterea copilului.

Prin serviciile noastre ajutăm femeile și bărbații, să aibă o viață împlinită”, a spus Jeanne Whitely. „Noi credem că ceea ce ajută cu adevărat familiile pe care le deservim este încurajarea sănătoasă, educația și consilierea. Ne implicăm pe mai multe planuri, nu oferim doar ajutor financiar”.

În prezent, organizația Foundations of Life, care este afiliată misiunii caritabile a Eparhiei Catolice din St. Petersburg, funcționează în șapte locații, care deservesc 25 de districte din Florida, cu cinci locații de centre de ajutor în sarcină și două birouri de adopție. De asemenea, organizația deservește femeile care trec prin trauma post-avort prin intermediul programului Project Rachel.

Jeanne Whitely consideră că integrarea persoanelor sprijinite în comunitate ajută la realizarea acestui obiectiv și contribuie la creșterea stabilității.

Familiile pe care le deservim știu că lucrurile pe care le primesc sunt în totalitate donate de către o comunitate care vrea să le ajute, astfel încât acestea să simtă că fac parte dintr-un grup mai mare de oameni, care trece dincolo de zidurile organizației noastre”. „Toată lumea este dornică să contribuie și, de obicei, familiile pe care le ajutăm vor să ajute la rândul lor familii care sunt în aceeași situație cum au fost și ele.”

În plus, trimiterile pe care centrul le primește de la instituții naționale și locale ajută fundația să-și dezvolte viziunea pro-viață. Organizația funcționează ca un nod de rețea, un hub, care conectează femeile și familiile care ajung la departamentele locale de sănătate, oficiile de șomaj cu ajutorul material – sub formă de scaune auto, locuințe și WIC (Program Special pentru Suplimentarea Nutriției pentru Femei, Bebeluși și Copii).

Jeanne Whitely speră să crească portofoliul de servicii cu un program de paternitate în anul următor.

Suita completă de servicii pe care centrul Foundations of Life o are la dispoziție este esențială în lupta pentru viață din regiune. O căutare în Pagini Aurii pentru clinicile de avorturi din Tampa Bay, de exemplu, care are 2,8 milioane de locuitori, afișează 17 locații.

Grație organizațiilor de tipul Foundations of Life, care deține și Centrul de ajutor în sarcină Knight’s Women’s Center, situat chiar lângă o clinică de avort din Tampa, în prezent sunt de fapt mai multe opțiuni pro-viață, 27, în conformitate cu Heartbeat International’s Worldwide Directory of Pregnancy Help, în zona Tampa Bay, în comparație cu cele 17 clinici de avort.

Este foarte important că ajutorul și resursele noastre sunt la îndemână în cadrul comunității”, a spus Jeanne Whitely. „În mod regulat, Centrul Knight’s Women’s Center are cliente care ajung aici deoarece căutau o clinică de avort în zonă și GPS-ul lor le-a condus la noi din întâmplare. Noi glumim pe seama GPS-ului în aceste cazuri, ca fiind ‘God’s Positioning System’ (Sistemul de Poziționare al lui Dumnezeu).”

Amintindu-și despre o astfel de mamă gravidă care a ajuns în chip minunat la centru, Jeanne Whitely povestește că aceasta nu a reușit să găsească clinica de avort, așa că a decis sa vină în biroul ei.

Avea deja trei copii cu handicap, se lupta cu dependența de droguri, avea două sau trei avorturi anterioare și, peste toate acestea, mama și soțul ei puneau presiune asupra ei pentru a avorta copilul cu care era acum însărcinată”. „Toată lumea din viața ei a încercat să o îndrume spre un alt avort. Dar Dumnezeu a adus-o la noi și, datorită programului de consiliere, de dezvoltare prenatală și de educația părinților în sarcină și sprijinul pe care i l-am putut oferi, ea și-a continuat sarcina. A dat naștere la un copil sănătos, care nu are nici un handicap.”

Astfel de cazuri ne confirmă scopul pentru care suntem aici și pentru care facem ceea ce facem”, a spus Jeanne Whitely.

Dacă putem ajuta doar o singură femeie, oferindu-i încurajarea și speranța de care are nevoie să vadă că ea merită mai mult decât ceea ce i se spune de către cultura pro-avort, chiar și de cei din jurul ei, și o ajutăm să vadă că avortul nu este singura alegere pe care o are – este suficient pentru noi.”

Sursa: Pregnancyhelpnews.com

Preluat de pe alexandranadane.ro

Share

Ce te face să fii pro-viață? Sute de răspunsuri din America (3)

ase

Continuăm traducerea răspunsurilor la întrebarea „Ce te face să fii pro-viață?”, venite pe pagina de Facebook a organizației Human Coalition.

Întrebarea a fost pusă printr-un banner postat luni, 3 octombrie 2016, și a făcut ca sute de americani să posteze comentarii în care arată motivele pentru care sunt pro-viață. Majoritatea comentatorilor sunt femei care au făcut avort și au cunoscut ce înseamnă trauma post-avort, femei care au fost în criză de sarcină și au născut copilul sau părinți care au adoptat imediat după naștere un copil al unei mame care nu a putut să îl crească și a refuzat avortul.

Răspunsurile lor sunt binevenite, pentru că au curajul să spună argumentele de bun simț pentru care atitudinea pro-viață este firească. Între ele: omul este om din momentul concepției, copiii în primele luni ale vieții sunt cele mai vulnerabile ființe umane, adopția este o alternativă eficientă la avort, avortul rănește femeia, trăirea în negare nu anulează trauma.

În România sunt foarte multe persoane pro-viață care nu au curajul să își spună public opiniile. Sperăm că aceste mărturii vor ajuta și în această direcție. Dacă doriți să o faceți, vă rugăm să ne scrieți pe adresa studentipentruviata@gmail.com.

 Amy Bonacorsi Zoque Amy Bonacorsi Zoque: Când eram în colegiu eram pro-alegere. Chiar luasem parte la o dezbatere pe această temă. Dar, într-o zi, la un curs de biologie despre dezvoltarea ființei umane, am urmărit un avort. Am avut o revelație instantanee. Nu voi putea uita niciodată ce am văzut atunci. M-am gândit: dacă mai multe femei ar cunoaște stadiile dezvoltării intrauterine și ce se întâmplă de fapt în timpul unui avort, mult mai multe ar refuza să îl facă. Femeile au nevoie să fie sprijinite pe întreaga durată a sarcinii, nașterii și creșterii copiilor. Dacă acestea nu s-ar simți singure și ar avea sprijinul necesar din partea societății, atunci mult mai  multe ar fi pro-viață și și-ar naște copiii. Oamenii luptă pentru copaci, animale și drepturile omului…Ce-ar fi să luptăm pentru cei care nu au voce să se apere singuri… bebelușii din uter?

Tyler Cotten: Am fost pro-viață înainte să devin mamă, însă, odată ce am văzut cum e să ții un bebeluș în burtică, apoi pentru a doua oară, nu înțeleg cum ar putea cineva să-și avorteze copilul. Femeile sunt foarte vulnerabile pe timpul sarcinii și sunt mințite în legătură cu opțiunile pe care le au. Știu atâția oameni care nu pot avea copii și ar dori să adopte orice copil ,,nedorit”.

Jackie Smith: Sunt un copil al Lui Dumnezeu. Cu toții suntem. Am fost creați de un Creator divin, un Dumnezeu care ne știa încă din prima clipă a existenței noastre, un Dumnezeu care are planuri minunate pentru noi, în timp ce diavolul încearcă să ne îngreuneze inimile și să răspândească răul în lume, dar cu mine nu îi va merge. Fiecare dintre noi a fost creat cu un scop minunat, cu toate astea, nu toți primim șansa să îl și atingem…

Marielena Del Calvo Rodriguez Marielena Del Calvo Rodriguez: Am adoptat o fetiță de o săptămână, a fost o bucurie nespusă, atât pentru mine, cât și pentru întreaga familie. Am răsfățat-o până la refuz, cu toate că avea o cameră frumoasă, dormea în camera mea. Cred că prezența ei în viața mea m-a relaxat într-atât încât am născut o fetiță după câteva luni, la 40 de ani. Cred că prima mea fetiță mi-a adus-o pe cea de a doua, și le iubesc pe amândouă atât de tare, cu toate că, trebuie să recunosc, am răsfățat-o pe prima mai mult, poate tocmai pentru că a fost prima. Acum am 2 fete și 6 nepoței.

Malinda Bean Gallant: Sunt pro-viață. Sunt, întâi de toate, creștină și respect cele 10 Porunci (în cazul acesta, ,,Să nu ucizi.”). Dar, în 1972, când aveam 16 ani, avortul era ilegal. Părinții m-au dus la New York și m-au obligat să avortez. Când am intrat în clinică, ne-am trezit într-o sală de așteptare foarte luxoasă. Dar, când m-au luat să ucidă copilul (mama nu avea voie să intre cu mine), atmosfera era cu totul diferită. Sala de pruncucidere avea sticle mari precum niște ulcioare pentru apă de-a lungul peretelui, sânge pe jos și o masă de examinare cu suporturi pentru picioare. Am fost țintuită de masă în timp ce mi-au introdus un furtun de aspirare în vagin și mi-au aspirat bebelușul. Când am țipat, mi s-a spus să tac. După această experiență terifiantă, am intrat în depresie și aproape m-am sinucis. Nu voi uita niciodată ce s-a întâmplat, nici pe copilașul meu.

Elayne Rutledge Elayne Rutledge: De ce sunt pro-viață? Adevărul simplu este că viață începe de la concepție, când acele două celule producătoare de miracole se întâlnesc. Miracol dumnezeiesc! Am 77 de ani, sunt căsătorită de 59 de ani, am 3 copii, 9 nepoți și 2 strănepoți nemaipomeniți. Pur și simplu nu pot gândi cum ar fi ca vreunul dintre acești minunați membri ai familiei mele să nu se fi născut…

Delilah Jenks Delilah Jenks: Copiii nenăscuți sunt oameni de la bun început. Ar trebui protejați încă din uter, nu numai după ce se nasc. Când omori un copil, nu ai de unde să știi că nu ucizi un geniu. Nu știi ce a vrut Dumnezeu pentru ei. Ar fi putut fi unii dintre cei trimiși să distrugă bolile fatale ale umanității. Și n-ai de unde ști că nu te vei îmbolnăvi. Acesta este OMOR!

Rosemary Kehoe Rosemary Kehoe: Bebelușii sunt minunați și inocenți. Și nici nu mai există stigma pentru copiii din flori care era acum 50 de ani. Dă-i naștere, dă-l spre adopție…dă-le șansa la viață…Steve Jobs este unul dintre copiii care nu au fost avortați, ci dați spre adopție. Gândește-te bine!!!

Baggins Kgb Baggins: Niciodată nu mi s-a vorbit despre astfel de lucruri. Apoi m-am trezit în situația aceea nenorocită în care ,,iubitul” îți oferă bani să scapi de el, așa că m-am programat, însă Domnul s-a îndurat și am pierdut sarcina cu o zi înainte. Am început să mă simt apropiată de copilul pe care l-am pierdut. Voiam să fiu mamă și îmi era dor de copil. Am început să aflu mai multe despre ce ar fi urmat să fac, iar disperarea mea s-a transformat în agonie – cum să-i fac așa ceva unui copil! Cred că Dumnezeu a vrut să mă scutească de o astfel de culpă, dar totuși cred că aș fi făcut-o, pentru că nu aveam pe nimeni în viața mea pe atunci care să-mi propună contrariul. Până azi și până la ultima suflare am vorbit și voi vorbi oricui, și într-o zi voi face o rugăciune în liniștea unei privegheri și voi spune luminatele cuvinte ale Domnului despre bebeluși și copii, că sunt făcuți spre laudă. Că ei sunt mici părticele de rai trimise de Dumnezeu prin marea sa iubire și atotputernicie în acest întuneric prin lumina Fiului Său, Iisus Hristos, și că ni-i înmânează ca pe niște mici miracole, pe fiecare dintre ei.

Karen Kettering Karen Kettering: Copiii sunt un dar de mare preț, niciodată nu mi-am pus altfel problema. Când spermatozoidul întâlnește ovulul, gata! Un copil! Atât de simplu. (Avortul oprește bătăile unei inimi, ceea ce înseamnă a ucide, însă unele nu se opresc, continuă să bată până se nasc.

Deanna March Deanna March: Am făcut un avort pe la 20 de ani. La scurt timp după aceea, mă uitam la TV și am ascultat niște oameni pălăvrăgind prostiile alea despre sarcină planificată, scoțând saci de gunoi plini de copii morți, și am căzut în genunchi, în lacrimi, iar  Sfântului Duh a sădit în inima mea convingerea că avortul e crimă de atunci și voi fi mereu o voce pentru copiii nenăscuți!

Share

Ce te face să fii pro-viață? Sute de răspunsuri din America (1)

ase

O întrebare pusă printr-un banner postat luni, 3 octombrie 2016, pe pagina de Facebook a organizației Human Coalition a făcut ca sute de americani să posteze comentarii în care arată motivele pentru care sunt pro-viață.

Majoritatea comentatorilor sunt femei care au făcut avort și au cunoscut ce înseamnă trauma post-avort, femei care au fost în criză de sarcină și au născut copilul sau părinți care au adoptat imediat după naștere un copil al unei mame care nu a putut să îl crească și a refuzat avortul.

Răspunsurile lor sunt binevenite, pentru că au curajul să spună argumentele de bun simț pentru care atitudinea pro-viață este firească. Între ele: omul este om din momentul concepției, copiii în primele luni ale vieții sunt cele mai vulnerabile ființe umane, adopția este o alternativă eficientă la avort, avortul rănește femeia, trăirea în negare nu anulează trauma.

În România sunt foarte multe persoane pro-viață care nu au curajul să își spună public opiniile. Sperăm că aceste mărturii vor ajuta și în această direcție. Dacă doriți să o faceți, vă rugăm să ne scrieți pe adresa studentipentruviata@gmail.com.

Iată traducerea primelor 8 comentarii.

Mary West: Sunt o femeie în vârstă de 66 ani. Am fost adoptată la 8 luni de doi oameni minunați. Am avut o copilărie extraordinară și nu aș fi putut fi iubită mai mult. Ambii părinți au trecut la cele veșnice acum, dar nu trece o singură zi fără că eu să nu îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru ceea ce am avut și am. Fratele meu, care a decedat și el, a fost adoptat, de asemenea. Părinții mei mi-a dat o plachetă pe care scrie „Nu ești carne din carnea mea, nici os din oasele mele, dar, în mod minunat, ești din mine. Să nu uiți niciodată, pentru nici un minut, că nu ai crescut sub inima mea, ci în ea”.

Christine Woodard: Nu m-am gândit cum sunt, pro-viață sau pro-avort, până când am fost agresată sexual și am rămas însărcinată. Toată lumea a presupus că voi face avort. Dar pur și simplu eu nu am putut! Am încredințat copilul spre adopție și, când mă gândesc la viața lui și cât de minunat este, cât de minunat este acest copil, izbucneasc în plâns. Povestea ar fi fost foarte diferită și, deși modul în care acest copil a fost conceput a fost groaznic, copilul este o binecuvântare și există un motiv pentru care el este în această lume, indiferent de modul în care a apărut! Acum sunt atât de pasionată de a fi pro-viață, încât spun tuturor povestea mea de viață atunci când pot… Fiecare copil merită să trăiască și poate fi mai greu pentru tine să dai viață în anumite circumstanțe, dar, la sfârșitul zilei, copilul tău ar trebui să fie mai mult important decât sentimentele tale… Și sunt atât de mulți oameni care s-ar bucura să adopte…

Elisa Rosa: Avem 15 ani. El era abuziv emoțional și a avea o istorie întreagă cu fete tinere. Testul a fost pozitiv. Am fost îngrozită la gândul că eu n-aș iubi copilul făcut cu el, dar am simtit ca nu voi fi niciodată în stare să trăiesc cu mine dacă aș fi făcut avort. Fiica mea are acum 6 ani și de fiecare dată când mă uit la ea îmi amintesc de ce sunt pro-viață – pentru că eu o iubesc din toată inima.

Anne Cooper: Am făcut un avort în prima sâmbătă din luna decembrie 1975. Prin rugăciunea altor femei, m-am vindecat emoțional la câțiva ani mai târziu. În urmă cu aproximativ 10 ani, o femeie care este extrem de apropiată de mine era într-o clinică de avort locală, înaintea unui avort pe care tocmai îl plătise integral. Dintr-o dată, ea a ales să plece de acolo. Fiica ei este absolut cea mai frumoasă, creativă, plină de bucurie și iubitoare de viață fată pe care am întâlnit-o vreodată în viața mea.

Debby Johnson: Am adoptat-o pe fiica mea cu 33 de ani în urmă și mă rog întotdeauna pentru mama ei biologică, care a ales să o nască.

Sheila Dethrow Campbell: Aveam 15 ani. „Iubitul” meu a făcut dragoste cu mine, s-a căsătorit cu mine (am divorțat 6 ani mai târziu) și, cu susținerea părinților și ajutorul celui de-al doilea soț, am crescut un băiețel simpatic. El are acum 40 de ani, este soț și tată, a făcut masterat în agronomie. Sunt foarte mândră de el și de influența pozitivă pe care o are prin cariera sa și prin coaching-ul pentru copii și alte binefaceri pe care le face în societate. Lumea este mai luminoasă cu el în ea. Sunt atât de recunoscătoare părinților mei că nu au crezut în avort, când eram prea mică pentru a lua decizii despre sarcină. Vorbesc cu alte femei care au făcut avort… ele au regrete și au ochii înlăcrimați și se gândesc la datele la care copilul lor ar fi fost născut. Ele plâng pierderea copilului, chiar dacă nu a fost decizia lor. Sunt decizii luate de către părinți și cadre medicale, care nu vor să să cunoască efectul acestei decizii. E atât de trist. Nu este o alegere. Este o ucidere clară, la care închidem ochii.

Diane Sweeney: Am o fiica adoptivă și sunt cu adevărat recunoscătoare mamei ei biologice.

Lisa Anne Long: Era în 1977, în Fort Lauderdale. Aveam 17 ani, iar testul a fost pozitiv. Din fericire, epoca luminată răsărise deja și, de mai mulți ani, lumea se trezise și oferise femeilor libertatea de alegere. Am crezut în ea cu toată inima mea; îmi convenea, pentru că atunci când mă confruntam cu rezultatul inevitabil al propriei mele promiscuități, aveam nevoie să cred în ea.

Angajamentul meu pentru „drepturile femeilor” (ale mele) m-a purtat pe ușa unei clinici de avort. Am fost ușurată când singura consiliere pe care am primit-o a constat în două întrebări. Câți bani am și ce formă de contracepție am folosit?

Am luat cu recunoștință Valium oferit și m-am agățat cu toată puterea mea de luminata mea „alegere” neinformată atunci când m-am întins pe masă. După ce ușurarea pe care o așteptam nu a venit, un sentiment sâcâitor că poate, doar poate, am făcut ceva într-adevăr groaznic a început să apară în mine.

Am plecat de la clinică hotărâtă să astup gura acelui sentiment cu marea pătură numită libertatea de alegere. Pe măsură ce timpul, a trecut îndoielile mele au fost înăbușite de retorica feministă a justificării, negării, a jumătăților de adevăr și de o agendă politică pasionantă.

Câțiva ani mai târziu, am fost rugată să particip la un forum cu privire la avort, unde era posibil să existe și unele dezbateri. Până în acest moment eram sigură că nu pot fi intimidată, deoarece activitățile mele pro-avort au băgat la fund toate îndoielile mele, și eram convinsă că sunt în siguranță, la înălțime, din punctul de vedere al standardelor morale. La urma urmei, toți, de la Jimmy Carter la Dan Rather susțineau același lucru ca și mine.

Înainte de a începe forumul, luminile s-au estompat, și cineva a anunțat că un scurt film despre un avort în primul trimestru va fi difuzat. Asta e bine, mi-am zis, că așa o să vadă oamenii că vorbim doar despre o bucată de țesut.

Imaginea de pe ecran s-a focusat și acolo, înaintea mea, era o persoană mică, cu brațe și picioare și formă de om. Acesta a fost un simplu avort la 10 săptămâni, a spus naratorul. Înainte de a mă putea gândi sau a-mi întoarce privirea, un tub ca de aspirator a apărut pe ecran, a fost pornit, iar părțile corpului au început să fie dezmembrate în mod eficient și apoi micuța formă a dispărut. O groază absolută și o durere copleșitoare au izbucnit din lăuntrul meu. (Avortul meu a fost efectuat la 10 săptămâni.) M-am simțit rău, trădată și furioasă.

Un vechi proverb spune că adevărul doare și, Doamne, cât doare!, pentru că, într-un singur moment îngrozitor, mi-am dat seama că toată raționalizarea, justificarea, vorbele, vorbele, vorbele nu pot niciodată să facă să dispară adevărul elementar de pe ecran, că acei copii mor – că copilul meu a murit într-un avort.

De asemenea, mi-am dat seama cât de complet falsă din punct de vedere intelectual am fost atunci când am apărat ceva despre nu am știut nimic cu adevărat. Din acel moment, am devenit o persoană care își amintește în primul rând acele părți ale corpului care plutesc și rapiditatea cu care ele au fost eliminate.

Am ajuns să înțeleg că „alegerea” de a comite crima a fost tot ce clinica și personalul medical aveau să îmi să ofere mie, căci altfel nu ar mai fi acolo pentru mine sau pentru oricare dintre celelalte femei exploatate pe care le cunosc, care au răni fizice, emoționale și / sau psihologice.

Atât timp cât operatorii clinicilor pot continua să ocolească adevărul și să convingă pe alții că este vorba despre alegere și nu despre uciderea copiilor, femeile vor continua, cu ignoranță, să sporească afacerile prospere ale clinicilor de avort în detrimentul vieții copiilor lor și în detrimentul propriei lor sănătăți emoționale și fizice.
Începând cu Roe vs Wade, au fost date legile cu privire la legalizarea avortului prin minciuni, înșelare și obliterarea adevărului. Milioane de oameni și-au pierdut viața, pentru că femeilor tinere nu li s-a spus nici măcar cele mai elementare lucruri despre dezvoltarea fetală sau posibilitatea complicațiilor fizice ale avortului. O problemă medicală sau chiar moartea, care pot să apară și apar în timpul acestei proceduri chirurgicale invazive, nu sunt menționate niciodată.

Săptămâna trecută m-am dus cu câinele meu, un Springer Spaniel, la medicul veterinar. Doctorul mi-a spus că are nevoie de o operație și, cu politețea firească, pe lângă faptul că asta e prevăzut de legile statului, m-a informat în detaliu cu privire la procedură, la complicațiile posibile și la potențialele probleme care ar putea apărea în timpul operației sau după aceea. Ei bine, cu tot respectul pentru cele drăgălașele ființe cu blană și cu patru picioare, un Springer Spaniel nu este o femeie; și totuși câinele meu este mai respectat, conform legii, decât mine.

Thomas Jefferson a spus „Grija pentru viața și fericirea oamenilor și nu distrugerea lor sunt singurul obiect legitim al unei bune guvernări.”

Dumneavoastră, doamnelor și domnilor, aveți dreptul și, mai mult, responsabilitatea de a respecta și de a proteja tinerele fete și femei, asigurându-vă că li se spune adevărul. Deciziile bazate pe înșelăciune pot să determine și determina durere și suferință peste măsură.

Vă rugăm să nu permiteți ca acest lucru să continue.

Depoziția mea în fața Senatului Floridei la dezbaterea legii „Womens Right to Know” (Dreptul femeilor la informare).

Share

Proiect de lege prin care se oferă 15.000 lei la căsătorie și la al treilea copil

untitled

Deputatul de Sibiu Iacob Pușcaș, în prezent independent, a depus pe 19 septembrie 2016 la Biroul Permanent al Camerei Deputaților și a fost înaintat către Senat o Propunere legislativă privind consolidarea statului prin susținerea creșterii demografice. Propunerea poate fi citită aici.

Propunerea prevede acordarea sumei de 15.000 lei tinerilor care se căsătoresc, cu condiția ca aceștia, în cazul divorțului în următorii 5 ani, să returneze suma.

De asemenea, în familiile cu trei sau mai mulți copii, familia primește suma de 15.000 lei la nașterea celui de-al treilea copil.

Proiectul de lege vizează aplicarea ei retroactiv, 5 ani din momentul promulgării ei.

Propunerea prevede și ca familiile cu mai mult de trei copii, indiferent că sunt copii naturali sau adoptați, să beneficieze de o alocație suplimentară în cuantum de 50% din salariul minim pe economie în următoarele condiții: cel puțin trei dintre copii au vârsta sub 18 ani, merg la școală, familia locuiește în România, părinții locuiesc cu copiii și se îngrijesc de creșterea și educația lor, cel puțin unul dintre părinți are un venit stabil și plătește contribuții la stat. De asemenea, sunt prevăzute scutiri pe impozitul pe salariu, în diferite situații, iar mama beneficiază de reducerea vârstei de pensionare cu câte doi ani pentru fiecare copil, dar nu mai mult de opt ani.

Inițiativa legislativă se referă și la TVA pentru produsele de igienă și îngrijire destinate copiilor în vârstă de până la 6 ani inclusiv, pentru care se propune un maximum de 5%.

Deputatul Iacob Pușcaș a avut 59 de propuneri legislative, dintre care 7 au fost promulgate ca legi până în prezent, în special în domeniul educației, culturii și românilor de pretutindeni.

Share

Tânără studentă agresată pe stradă pentru că a îndrăznit să susțină public viața și sprijinul pentru femeile aflate în criză de sarcină

Colega noastră Paula Popescu a fost agresată pe stradă de un grup de 6 tinere pentru că a îndrăznit să susțină public și să promoveze pe Facebook viața și sprijinul pentru femeile aflate în criză de sarcină.
O felicităm pentru curajul de a nu se lăsa intimidată și pentru puterea de a merge mai departe. Sperăm ca tinerii care sunt pentru viață să nu se mai teamă de astfel de incidente.

Redăm mai jos postarea de pe contul ei de Facebook:

Fb Paula

Unele probleme apar când te aștepți mai puțin, cu atât mai mult când ești în vacanță, acasă, într-un oraș mic. Înainte de a avea loc Marșul pentru viață am decis să-mi fac un selfie cu tricoul Asociației Studenți pentru viață și am postat fotografia pe mai multe grupuri din orașul meu, gândindu-mă că sunt persoane preocupate de cauza pentru viață.
Toate bune și frumoase, Marșul pentru viață a fost un eveniment foarte frumos, la care au participat foarte multe persoane și unde au fost foarte multe zâmbete.


Dacă tot eram acasă, m-am gândit să ies la o plimbare cu niște vechi prietene. Și până să ajung la locul întâlnirii în spatele meu au apărut vreo 6 tinere, care au început să țipe dintr-o dată că sunt obsedată, că avortul este un drept, că fiecare femeie decide asupra corpului ei. Am încercat să le explic frumos cauza în care cred și că inima acelei ființe care a fost concepută începe să bată de la 21 de zile. Cu regret spun că orice le-aș fi zis era în zadar. Vocile lor erau pline de agresivitate și dispreț față de mine și față de cauza pro-viață.


După această experiență am căpătat multă putere de a lupta mai departe pentru a vedea rezultate concrete în domeniul promovării vieții. Ca sfat pentru persoanele care au întâmpinat obstacole, dar și pentru oamenii preocupați de această cauză, vă spun că doar prin luptă și motivație puternică putem reuși să salvăm vieți și să sprijinim femei aflate în cele mai grele momente din viața lor. Și pentru nimic în lume nu trebuie să renunțăm.

Paula Popescu

Share

Dar eu nu am niciun cuvânt de spus pentru copilul meu?

„Sunt însărcinată și sunt speriată. Prietenul meu a încremenit când i-am spus. Mi-a spus: „Scapă de el. Nu suntem gata să avem copii. Alege: ori eu, ori copilul!”. Dar eu nu am niciun cuvânt de spus pentru copilul meu?

 

Share

Sprijină distribuirea gratuită a revistei Pentru viață, nr. 3 – Bărbatul și femeia…!

copertă

Se spune că femeile sunt de pe o planetă, iar bărbaţii de pe alta, dar e evident că amândoi se nasc aici, se întâlnesc aici, se plac, se căsătoresc aici. Iar uneori se despart, și atunci spun că nu se potrivesc. 

De ce se sfarmă dragostea?

Bărbatul și femeia sunt construiţi diferit. Sunt făcuţi să lucreze împreună, ca mintea cu inima. Dragostea îi unește, iar rodul dragostei lor sunt copiii. Cu aceste gânduri în minte, am pornit la editarea numărului 3 al revistei “Pentru viaţă”, care are ca temă „Bărbatul şi femeia, egali şi complementari”.

Dumneavoastră sunteți cei care veți aprecia cât de folositoare sunt materialele din revistă. Noi doar vă spunem că sunt oneste, că sunt dedicate exclusiv binelui bărbatului și femeii care doresc să aibă o familie frumoasă.

Nimeni nu te pregăteşte să iei viaţa în piept. Şi, uneori, ai nevoie de un prieten bun care să-ţi amintească firescul. O vorbă simplă poate face mai mult decât o bibliotecă întreagă. Ai nevoie de un prieten care să te încurajeze când şovăi.

Așa au și alții nevoie. De aceea, vrem ca revista să ajungă la cât mai mulți doritori de familii frumoase, în special la tineri. Cel mai simplu ar fi să le-o dăruim.

Rugămintea noastra este să sprijiniți, pe cât puteţi, distribuirea ei gratuită, plătind un număr de exemplare care vor fi oferite în mod gratuit.

Orice sumă contează!

Donaţia ta ne va ajuta să le oferim revista celor care au nevoie de răspunsuri la întrebări despre viaţă:

• tineri care vor să-şi întemeieze o familie • soţi a căror căsnicie se află în impas • părinţi care vor să comunice mai bine cu copiii • şi, în general, celor interesaţi de o relaţie firească şi sănătoasă cu cei mai apropiaţi ai lor

Donează acum o sumă cât de mică în contul nostru:

Asociația Studenți pentru viață

RO79VBBU2511UN1736792701 – RON

RO17VBBU2511UN1736791101 – EURO

Volksbank România – Sucursala Unirii

Detalii plată: „Distribuirea revistei”

 
Cu prețuire, pentru viață,
Alexandra Nadane Președinte Studenți pentru viață
Share

Marșul pentru viață 2019

Descarcă de mai jos foto profil/cover FB și pancarte Marșul pentru Viață:

2%

Donează

RO25BTRLRONCRT0V17367901 - LEI RO10BTRLEURCRT0V17367901 - EURO RO50BTRLUSDCRT0V17367901 - USD
BANCA TRANSILVANIA, SUCURSALA LIPSCANI, BUCUREŞTI

Arhivă Blog