imi

1. La baza familiei trebuie să fie o comuniune în Hristos prin Taina Căsătoriei.

2.Soții trebuie să fie conștienți că sunt afectați amândoi de greșelile pe care le fac.

3. Niciodată nu trebuie ca soțul să-i facă observație soției în prezența altora, pentru că de multe ori, din egoism, soții își mustră soțiile mai ales în prezența propriilor rude.

4.Sau, dacă soția îi dă telefon soțului la serviciu, acesta să nu-i răspundă răstit: „Lasă-mă, n-am timp acum!”, vorbindu-i cu asprime. Ci să-i spună: „Iubito, am treabă acum, însă te voi suna eu puțin mai târziu.”

5. Soția, de multe ori, are față de soț un comportament copilăros. De multe ori face mofturi și nazuri de copil mic. Tu, ca soț, trebuie să te cobori „la mintea ei”, să nu-i disprețuiești cererile, să încerci să i le satisfaci și, astfel, să aduci echilibrul în familie.

6.Dacă femeia nu simte tandrețea soțului, golul din inima ei nu va fi umplut nici de dragostea părinților, nici a propriilor copii. Atât de mare e taina căsătoriei, încât golul creat în inima femeii de lipsa afecțiunii soțului nu poate fi umplut nici măcar de dragostea propriilor copii!

7.Soției nu trebuie să-i ascundeți nimic, pentru că va veni vremea când veți fi descoperiți. Să-i spuneți totul și să vă consultați cu ea în toate. Nu e bine ca soția să afle cele ascunse ale voastre de la rude, de la colegi ori de la prieteni.

8.Singurul lucru care o poate cuceri pe femeie și poate ține familia unită este tandrețea. Soțul ideal nu o strigă pe soție pe nume. După căsătorie, adevăratul nume la soției trebuie să fie doar „iubito”!

9.Dacă îți greșește cu ceva soția, nu-i răspunde pe loc, atunci când ești dominat de mânie, ci seara, în dormitor, când veți fi singuri, să-i spui cu blândețe: „Știi, iubito, azi m-ai întristat cu cutare lucru.”

10.Dacă soțul pleacă undeva și „uită” să-i spună soției, iar aceasta află de la colegii de serviciu, de exemplu, atât de mare este rana sufletească pricinuită de faptul că nu este ea prima căreia soțul să-i spună despre acest lucru, încât cu greu își revine. Este nevoie, deci, de multă atenție.

11.Pe cât puteți, trebuie să vă rugați împreună acasă. Rugăciunea făcută în comun unește familia. Dacă nu vă identificați în lucrurile duhovnicești, în credință, atunci căsătoria voastră e de pe acum destrămată! Temelia căsătoriei este împreuna-pășire pe drumul credinței. Altfel, toate sunt în zadar.

de Părintele Efrem Vatopedinul

Foto: Daniel Gritu Photography

Share