În urmă cu aproape cinci ani, se năștea un copil fără șanse de supraviețuire. A fost o minune că s-a născut. S-a născut cu scor APGAR 1, ceea ce înseamnă că din toate semnele vitale numai unul singur mai era prezent și nici acela cum trebuie.

O minune și mai mare a fost că a supraviețuit primele trei luni. A fost abandonat în maternitate și, după trei luni, a fost mutat într-un centru unde nu a făcut absolut niciun progres. La nouă luni nu se rostogolea, avea parapareză spastică, se uita în tavan și cam atât.

Ei bine, ceea ce se întâmplă în biologia unui copil care nu primește afecțiune umană este că la nivel cerebral are loc o invazie de cortizol, hormon de stres care blochează conexiunile neurocerebrale și încetinesc sau împiedică, cum a fost în acest caz, dezvoltarea psihomotorie.

Din fericire acest copil a ajuns într-o familie. Știți când a început să facă progrese psiho-motorii? După ce  a râs pentru prima dată! În momentul în care copiii ajung în mediul pe care Dumnezeu l-a creat pentru ca ei să crească, în mijlocul unei familii în care primesc afecțiune, apartenență și stabilitate psiho-afectivă, în momentul acela pot cu adevărat să se dezvolte. Astăzi acest copil aleargă acolo în parc, cu ceilalți copii. Astăzi râde, aleargă și face progrese remarcabile.

Dragii mei,

Fiecare viață este unică din prima secundă, dar fiecare viață este unică și până la ultima secundă. Avem în România peste 50.000 de copii în sistemul de protecție, dintre aceștia 20.000 sunt în centre, în apartamente sociale și nu au pe nimeni care să-i îmbrățișeze, să-i învelească la culcare și să le spună că au valoare și sunt iubiți. Suntem 7,5 milioane de familii în România. Oare sunt prea mulți 20.000 de copii pentru cele 7,5 milioane de familii din România?

Da, trebuie să spunem ferm că viața are valoare de la momentul concepției dar haideți să nu uităm că viața continuă să aibă valoare și după naștere. Am văzut aici un panou cu fața unui copil cu Sindrom Down pe care scria: „Mulțumesc pentru viață”. Copiii aceștia, o parte îi veți regăsi în centre, au nevoie de o familie.

Dacă astăzi am venit și am afirmat valoarea vieții, de mâine gândiți-vă ce puteți să faceți concret. De mâine implicați-vă într-un centru care se ocupă de consilierea și sprijinirea unei femei aflată în criză de sarcină, de mâine mergeți și fiți asistenți maternali și familii de plasament pentru copiii care nu au o familie. De mâine mergeți și atestați-vă ca adoptatori. Știați că atestarea voastră ca adoptatori se face în 90 de zile? În trei luni puteți să fiți părinți adoptatori. Sunt 3.500 de copii declarați adoptabili astăzi iar anul trecut au fost adoptați doar 1250. Haideți să ne îndreptăm privirile spre ei. Haideți să afirmăm valoarea vieții atât înainte cât și după naștere și cee ace facem acum, un eveniment de o zi să se transforme într-un eveniment de fiecare zi.

Așadar, gândiți-vă, foarte serios, de mâine în ce vă puteți implica concret.

Mulțumesc!

Share