de Nadejda Usatîi, Președinta Asociației Moldova pentru viață, în revista Pentru viață
Astăzi nutresc un sentiment de măreție când mă gândesc că mama a ales viața fraților mei și viața mea. Dar acest sentiment ar fi putut să nu existe, căci a fost un moment când viața mea a atârnat de un eveniment neașteptat. Un eveniment mai puțin plăcut: a trecut la cele veșnice mâca Paraschița (bunica Parascheva). Un om pleacă, altul vine pe lume.
În toamna lui 1986, se nășteau doi copii minunați, gemeni, un băiat și o fată. Peste 6 luni, mama află că este iar însărcinată… a căzut ca o trestie. Doamna doctor i-a recomandat avortul.
Tata m-a vrut, dar doctorița insista: „corpul tău nu este pregătit pentru o altă naștere, ai doi copii pe care i-ai născut târziu, psihologic și fizic îți va fi foarte greu, nu ai casa ta” și s-a oferit să „o ajute”: a făcut o hârtie de trimitere la avort.
Pe 16 septembrie 1987, mama urma să meargă la doctor pentru a „scăpa” de rodul pântecelui, însă, dimineața, află că a murit mâca ei și că trebuie să meargă în satul ei de baștină împreună cu soțul și cei doi copii. Și Dumnezeu a lucrat prin natură, zic eu, căci datorită vremii și lipsei de transport au fost nevoiți să stea acolo o lună!
Iar eu stăteam cuminte în pântecele cald al mamei.
Apoi a fost prea târziu pentru avort, spre marea mea bucurie. Iar 16 septembrie, ziua când ar fi trebuit să mor, e ziua în care mi s-a salvat viața.
Timp de nouă luni am ascultat impresionată cea mai frumoasă sumă de sunete armonioase: inima mamei. Am fost adusă la lumina zilei în primăvara anului următor, am primit numele Nadejda, în cinstea altei bunici (pe linia tatei), nume ce înseamnă speranță. O speranță sădită cu nouă luni în urmă și împlinită. Iar nană mi-a fost… și doctorița!
Dreptul la viață este o valoare inatacabilă
Dar când începe viața omului și cine se face responsabil de viața copilului nenăscut?
Știința a avansat mult și prezintă noi dovezi despre miracolul vieții prin care se dezvoltă un copil în pântecele mamei sale. Chiar din prima secundă a concepției, copilul are ADN unic, diferit de cel al părinților biologici; de la 16 zile de la concepere, copilului începe să-i bată inima; la 11 săptămâni în burtica mamei, copiii zâmbesc, iar la 27 de săptămâni, copiii recunosc vocea mamei.
Din păcate, mulți dintre copiii Moldovei nu au parte de toate aceste stări uluitoare, fiind avortați din primele săptămâni de sarcină. Nu e cazul să defăimăm femeia: peste 60% dintre avorturi se fac din cauza presiunilor asupra femeii din partea bărbaților, soți sau parteneri, sau a altor persoane din apropierea mamei și din cauza abandonării ei. Deci, responsabili de viața copiilor nenăscuți suntem noi toți! Dacă o iubim pe mamă cu adevărat, o ajutăm. În primul rând tatăl copilului este chemat să o ajute. Și apoi toți cei care o cunosc: părinții mamei, prietenii mamei, un preot, un profesor, un coleg, un doctor etc., cu toții sunt datori să o ajute pe ea și pe cel mai mic și vulnerabil, copilul pe care îl poartă în pântece. Pentru că răspunsul adevărat și iubitor la criza de sarcină prin care trece femeia însărcinată este eliminarea crizei, nu a copilului.
Să ne asumăm angajamentul solemn pentru viețile copiilor, întrucât cineva ne-a ajutat și pe noi să ne naștem, să ne bucurăm de viață. Doar așa putem spera că viața țării noastre se poate schimba în bine, prin lumina pe care fiecare copil o crește în societate. Respingându-l, legăturile noastre sufletești se rup, iar talanții copilului sunt risipiți.
Dreptul la viață este un drept fundamental de care nimeni, nicio putere pământească, nu ar trebui să dispună, pentru că subminează fundația justiției și discreditează soluționarea corectă a oricărui tip de probleme umane sau sociale.
Să avem optica creștină: „Copilul nu vine singur pe lume, vine cu o pâine.” Cum să nu se îngrijească Părintele Ceresc de copilașii pe care îi aduce în lume?! Să avem încredere și nădejde în Bunul Dumnezeu, și în această privință, și azi!
Tot ce e frumos pe lume, pentru om a fost creat, iar pruncii, fiind curați, surprind totul îmbrăcat în veșmânt luminos! Trăiască viața!
Extras din revista Pentru viață, editată de Asociația Studenți pentru viață, care, începând din 2014, organizează Marșul pentru viață de la București.
Revista Pentru viață este publicația oficială a Marșului pentru viață România și Republica Moldova.
Numărul 8, apărut în Primăvara anului 2019, este dedicat Marșului pentru viață 2019 – „Unic din prima secundă”, care are loc la 23 martie 2019 în 500 de localități din România și Republica Moldova.
Editorul revistei Pentru viață:
Asociația Studenți pentru viață
Valori
Credem în respectarea dreptului la viață al tuturor oamenilor, din momentul concepției și până la moartea naturală
Misiune
Considerăm că prin sprijinul acordat mamei și copilului se pot forma tineri responsabili pentru familie și societate.
Contactează
Email: studentipentruviata@gmail.com
Tel: 0733.487.318
fb.com/StudentiPentruViata
www.studentipentruviata.ro
Donează
Asociația Studenți pentru viață
Cod Fiscal: 3183563
Cont: RO25BTRLRONCRT0V17367901 (RON), deschis la Banca Transilvania, Agenția Lipscani, București