O povestire spune că într-o zi jungla a luat foc și, în timp ce toate animalele fugeau din calea focului, un singur animal făcea altceva. O pasăre colibri zbura de la lac la foc, lua un pic de apă și îl arunca peste incendiu, și tot așa. La un moment dat cineva o întreabă: Ce faci? La care ea răspunde grăbită și continuându-și lucrarea: Fac și eu ce pot!
Astăzi s-a încheiat Școala de vară pro-viață și mi-aș dori să vă împărtășesc o parte din gândurile mele legate de această experiență, care se regăsesc în demersul pasării colibri de mai sus.
Mai întâi aș vrea să subliniez că mișcarea pro-viață este una venită din toate planurile societății și tot ce încearcă să facă este să reamintească firescul. Asta am simți mai demult și asta am simțit și acum discutând cu colegii de cameră iar apoi cu ceilalți participanți. Aveam în comun aceeași simțire a adevărului fără ca să îl fi citit cu toții undeva, în același loc.
Cu fiecare atelier interactiv, film pro-viață, conferință cu un invitat special nivelul discuțiilor a crescut. Când ești pe un drum corect, poți merge în continuare pe el! Și am mers.
Între aceste activități am avut și pauze „de gustare”. Când spun „gustare” nu mă gândesc la cafea, ceai și pișcoturi, ci la acele discuții din pauze în care subiectele principale erau problemele din societatea românească și dragostea față de această țară cu toate darurile pe care aceasta le are.
Un gând aparte mi sa conturat, mie personal, în aceste discuții și în urma acestei școli. Ajungem adesea să fim dezamăgiți de societatea în care trăim și nemulțumiți de oamenii acesteia, dar uităm că oamenii suntem noi și copiii noștri! Uitându-mă la participanții la școala de vară, am văzut un grup uimitor de tineri pregătiți să facă lumea mai bună acolo unde ei activează și în domeniul în care activează – trebuie spus și asta, participanții au fost din foarte multe domenii, de la economie până la sociologie, de la inginerie mecanică până la teologie.
Concluzie: noi, acești tineri, suntem pregătiți să luptăm (după puterile noastre) pentru societatea mult visată!
Noi facem ce putem, voi?
Denis V., 24 ani, București
