Tag Archives: marsul pentru viata 2015

Așa a fost la Marșul pentru viață 2015 „Fiecare viață este un dar”. Urmează MPV 2016!

 

În 2015, Marșul pentru viață a avut tema „Fiecare viață este un dar” și s-a desfășurat pe 21 martie în 77 de orașe din România și 2 orașe din Republica Moldova.

În 2016, Marșul pentru viață are tema „Pentru viață, pentru femeie, pentru familie” și are loc pe 26 martie 2016, în România și Republica Moldova.

Vă așteptăm!

Share

Clip foto Marşul pentru viaţă 2015

Share

Concurs de eseuri: „Vreau să trăieşti în fiecare zi!”

IMG_3484---prelucrat-v1-rs

Cu ocazia Marşului pentru viaţă 2015 „Fiecare viață este un dar”, asociaţia Studenţi pentru viaţă a lansat cinci concursuri. Vă prezentăm al treilea eseu din cadrul secţiunii Concurs de eseuri sau povestiri pe tema „Fiecare viață este un dar”.

Autor: Ancuţa-Florentina Teodorescu (18 ani), Găeşti, jud. Dâmboviţa

Uneori copiii se grăbesc să crească. Se grăbesc aşa de tare, încât îşi lasă şi sandalele pe marginea drumului şi merg desculţi. Sunt prea înfierbântaţi de văpaia dorinţei de a fi Oameni, încât nu mai simt pietrele ascuţite care-i taie pe tălpi. La un moment dat, atingându-şi scopul, realizează că nu au devenit oamenii de succes ai viitorului, aşa cum şi-ar fi dorit, ci doar nişte bătrâni senili ce poartă sutele de ani pe umeri ca pe o avansare în grad, deşi nici n-au schimbat prefixul. Sunt bătrâni, bătrâni de tineri.

Îmi amintesc cea mai frumoasă urare pe care am primit-o de ziua mea: „Vreau să trăieşti în fiecare zi, nu o dată la 10 ani”. Atunci mi-am resimţit bătrâneţea sufletului cu riduri adânci lăsate de suferinţă şi de golul pe care-l port în mine de secole ca pe o scorbură putredă. Golul acela pe care-l folosim de atâtea ori în expresii, dar pe care nu ne-am încumeta să-l descriem. Golul acela pe care-l simţim mai întâi în stomac, apoi în capul pieptului, apoi urcă până la mansarda căsuţei cu patru camere şi deodată aerul pe care-l respirăm e atât de greu încât ne ştrangulează chiar şi un gând. Avem sufletul cenuşă şi, dacă ne întrebăm când am trăit ultima oară cu adevărat, realizăm că a fost înainte să ne naştem.

Viaţa este un dar divin pe care noi, oamenii, acaparaţi de grijile cotidiene, de vremelnicie, uităm să îl apreciem ca pe ceea ce este: o binecuvântare. Nu de puţine ori, privind în jur, am văzut indiferenţă, amorţeală. Am văzut şi părinţi care muncesc din noapte până-n noapte ca să-şi crească copiii, ori ca să suporte povara unei boli care-i face robi ai tratamentelor. Am văzut, de asemenea, persoane care, pur şi simplu, muncesc din dorinţa de înavuţire. Am văzut cerşetori la colţ de stradă, am văzut copii abandonaţi în picioarele goale într-o lume care nu te întreabă cine eşti, am văzut bolnavi de cancer, ori fără mâini sau picioare, prunci condamnaţi la suferinţă încă din pântecul mamei.

I-am văzut şi pe aceia care ştiu să învingă vicisitudinile vieţii, care nu uită să trăiască. Am văzut părinţi îngropându-şi fiii, sfâşiaţi nemilos de durere, lăsaţi să trăiască mai departe o viaţă plină de amărăciune. Am văzut fiecare lucru în parte şi am înţeles că timpul nu poate fi înduplecat de nimic, el trece nepăsător, brăzdându-ne adânc fiinţa. Omul, prin natura lui, fiind creat din iubire, este atât de transparent, încât, atunci când îl priveşti în ochi, îi vezi direct în suflet. Iar eu, copil fiind, neştiutor, mi-am ridicat ochii mei mici către toţi cei din jurul meu.

Erau toţi diferiţi, fiecare avea frumuseţea lui aparte, fiecare era unic, fiecare era creaţia unor mâini divine. Oh, abia i-am putut observa. Se grăbeau, în acest secol al vitezei, spulberau străzile atâţia paşi, atâţia cai putere. Dar toţi, absolut toţi, aveau ceva în privire: VIAŢĂ.

Aşadar, fiecare viaţă este un dar. Să nu uităm că avem viaţă-n noi!

Că trecem prin bune, sau prin rele, să ne bucurăm! Că suntem fericiţi sau suferim, să ne uităm spre cer şi să dăm slavă lui Dumnezeu că am primit binecuvântarea de a şti ce este suferiţa, pentru a ne bucura pe deplin de ceea ce avem când ne e bine!

Că râdem sau plângem, să privim pământul şi să realizăm că niciodată n-ar fi fost roditor dacă n-ar fi fost udat, deci nici noi nu am fi simţit pe deplin că suntem oameni dacă nu ne-am fi tânguit în ochi cu lacrimi.

Să privim boala ca pe o provocare supremă şi să credem că o vom învinge!

Să respirăm în fiecare zi aerul cu preţuirea cu care l-am respirat în prima zi de viaţă şi cu părerea de rău cu care am părăsit pântecul protector al mamei, locul în care am ştiut pentru prima dată că viaţa e un dar.

Doar astfel vom putea să distingem lucrurile şi să le apreciem aşa cum sunt.

Fiecare viaţă este un dar! Nu te zgârci să trăieşti! Preţuieşte viaţa!

Share

Marșul pentru viață 2015 „Fiecare viață este un dar” – 21 martie 2015, România și Republica Moldova

MPV2015-LogoLayout2

În perioada 18–25 martie a.c., în România și Republica Moldova va avea loc Săptămâna pentru viață 2015 – „Fiecare viață este un dar”, al cărei eveniment central este Marșul pentru viață 2015, organizat în 21 martie.

În România, Marșul pentru viață se află la ediția a V-a, iar în Republica Moldova la prima ediție. Până în prezent sunt anunțați organizatori în peste 60 de orașe din România și, în premieră, în Republica Moldova, la Chișinău și Orhei, în timp ce anul trecut evenimentul s-a desfășurat în 40 de orașe. Lista orașelor și detalii sunt disponibile pe saitul www.marsulpentruviata.ro.

Mesajul pe care dorim să îl transmitem prin tema acestui an, Fiecare viață este un dar, este că fiecare persoană este unică și are o valoare infinită, iar societatea are doar de câștigat dacă sprijină persoanele cu nevoi speciale și, în particular, dacă sprijină o femeie aflată în criză de sarcină să nască și să crească persoana pe care o poartă în pântece, un dar către ea și un dar al ei către familie și către întreaga societate.

În România, a cărei populație actuală este de cca. 21.800.000 locuitori, din 1958 până în prezent au fost înregistrate doar în spitalele de stat peste 22.000.000 de avorturi. Se fac circa 400 de avorturi la cerere pe zi doar în spitalele de stat, rata avorturilor fiind de 480 de avorturi la 1.000 de nașteri, cea mai mare din Uniunea Europeană și dublă față de cea din SUA. În realitate, rata avorturilor este mult mai mare, deoarece avorturile din clinicile private nu se raportează la stat, iar avorturile făcute de femeile românce din străinătate nu sunt nici ele incluse.

În Republica Moldova, a cărei populație actuală este de cca. 3.600.000 locuitori, statisticile arată că, după declararea independenței țării în 1991 și până în prezent, au fost înregistrate cca. 750.000 de avorturi.

O atenție specială dorim să acordăm cazurilor în care femeia primește în timpul sarcinii un diagnostic nefavorabil. Mai ales când este vorba despre anumite maladii precum Sindrom Down, copilul are puține șanse de a se naște: la nivelul Uniunii Europene, 96% dintre copiii diagnosticați Sindrom Down sunt avortați. De aceea am ales, pentru ziua desfășurării marșului, data de 21 martie, în care se sărbătorește Ziua Mondială a Persoanelor cu Sindrom Down. Urmărim astfel să sensibilizăm societatea că discriminarea persoanelor cu Sindrom Down, a persoanelor cu nevoi speciale în general, începe înainte de naștere.

Considerăm că orice viață umană este demnă de respect și ajutor, indiferent de alte criterii: etnie, sex, religie, stare de sănătate, stare de dezvoltare etc. Un copil în prima zi după concepție nu este mai puțin om decât o persoană în floarea vârstei, o persoană cu Sindrom Down nu este mai puțin om decât un geniu, o persoană imobilizată la pat nu este mai puțin om decât un campion olimpic. Fiecare persoană are de dăruit semenilor ceva unic și infinit de prețios, iar societatea, pentru a fi cu adevărat umană, are nevoie să se aplece asupra nevoilor specifice ale fiecăruia, cu delicatețe și respect. Adevărata civilizație nu îi exclude și nu îi discriminează pe cei aflați în situații defavorabile!

Marșul este neconfesional și apolitic și prin demersul nostru nu solicităm interzicerea prin lege a avorturilor, ci ne propunem conștientizăm: 1. existența, unicitatea, demnitatea și valoarea fiecărui om începând din momentul concepției; 2. că diferite situații defavorabile, precum sarcina neașteptată ori primirea unui diagnostic nefavorabil precum cel de Sindrom Down, conduc la criza de sarcină, o perioadă extrem de dificilă pentru femeie; 3. necesitatea sprijinirii femeilor aflate în criză de sarcină, înainte și după naștere.

Manifestările din Săptămâna pentru viață 2015 și Marșul pentru viață 2015 – „Fiecare viață este un dar” sunt deschise tuturor celor care împărtășesc aceste principii și deziderate.

Alexandra Nadane,

Președintele Asociației Studenți pentru viață

Ioana Picoș,

Purtător de cuvânt al Marșului pentru viață 2015

Share

Studenţii americani ies la Marşul pentru Viaţă 2015: Cum să te îmbraci călduros la marşul din Washington

sfl winter

de Missy Martinez, Students for Life, SUA

Fiind din sudul Alabamei, am avut un mare șoc când m-am mutat în zona metropolitană din Districtul Columbia (D.C.). Ritmul vieții era mult mai rapid, ceaiul venea neîndulcit (nu, nu voiam să „îl îndulcesc singură”), și nu se presupunea că trebuie să salut sau să le fac cu mâna tuturor oamenilor pe care îi vedeam. În prima duminică în care am fost la biserică, m-a șocat îmbrăcămintea lejeră și faptul că băieții au ocupat toate scaunele în timpul Școlii de Duminică, în timp ce fetele şedeau pe podea (of!) – poveste adevărată.

Dar singurul lucru care m-a luat complet pe nepregătite a fost altul: IARNA.

În sud, iarna seamănă mai degrabă cu o toamnă răcoroasă. Temperatura coboară până la 5-6 grade în mijlocul nopții (cel mult). Uneori este gheață și, foarte rar, zăpadă. În timpul facultății, în partea sudică a Mississippiului, școala se închidea pe motiv de… burniță! Era mai degrabă o ploaie foarte rece. Totuși, orarul normal era anulat și orașul gol, dat fiind faptul că toți oamenii erau ascunși în casele lor, la adăpost. Nu există în sud camioane cu sare și nici haine adevărate de iarnă.

De ce e acest lucru important? Pentru că, în fiecare an, pe 22 ianuarie, sute de mii de oameni vin la Washington, D.C. pentru a mărșălui în amintirea deciziei date de Curtea Supermă de Justiţie a SUA în procesul Roe vs. Wade, care, în 1973, a făcut posibilă şi chiar obligatorie liberalizarea avortului la cerere în SUA. Marşul se desfăşoară în frigul umed, cu toate că oamenii, mai ales cei veniți din sudul Statelor Unite, nu sunt pregătiți cum se cuvine. De unde știu asta? Pentru că eu însămi eram total nepregătită cu doi ani în urmă.

Atunci mă preocupa mai mult moda decât de căldura. Cele mai multe dintre hainele mele erau subțiri și erau de la reduceri (cumpărate de la magazinele Target). Nu aveam o îmbrăcăminte cu adevărat impermeabilă. Și ce credeţi? Am ÎNGHEȚAT, desigur. Am petrecut întreaga zi complet nefericită și amorțită.

Când participi la Marșul pentru Viață, trebuie să te pregătești pentru ore întregi de stat afară, în vremea rece și în zăpadă. Anul trecut am întâlnit multe studente (provenite din aceeaşi regiune ca şi mine) încălțate cu… balerini, fără mănuși, uneori chiar şi fără paltoane. Vei răci de moarte și s-ar putea chiar să te alegi şi cu degerături.

Anul trecut, am pus moda-n cui și am ales căldura. Arătam ciudat, dar mă simțeam confortabil. Erau -12 grade afară și un vânt care te făcea să te simți ca la -18 grade. Da, -18.

Iată câteva sfaturi pentru a vă face bagajele și a vă planifica participarea la Marșul pentru Viață:

Purtați haine impermeabile – Dacă ninge (sau chiar plouă), vă veți uda. Dacă hainele vi se vor uda, vă va fi cu mult mai frig.

Purtați haine foarte groase sau îmblănite – Dacă puteți găsi o geacă cu puf sau o jachetă de ski, e cel mai bine. Un palton sau o haină din imitație de piele nu vor ține de cald.

Straturi, straturi, straturi – Mai ales dacă vântul bate puternic, vă veți simţi groaznic. Găsiți îmbrăcăminte pe care să o puteți pune pe voi în straturi și puneți cât mai multe straturi cu putință.

Cum să vă îmbrăcați

De la brâu în jos, în straturi:

  • Dresuri (preferabil flauşate)
  • Colanţi sau izmene
  • Șosete de lână (nu purtați mai multe perechi, investiți într-o pereche de șosete din lână de calitate sau alte șosete bune de iarnă)
  • Blugi (fără găuri)
  • Pantaloni de ski (recomandabili în caz de ploaie, lapoviţă sau ninsoare)
  • Bocanci impermeabili groși, cu aderență la sol. Cu cât mai înalți, cu atât mai bine

De la brâu în sus, în straturi:

  • Bluză de corp sau maiou
  • Cămașă cu mânecă lungă
  • Pulover de lână, eventual cu guler pe gât
  • Bluză groasă flauşată, fleece sau alt pulover
  • Haină groasă căptuşită şi impermeabilă (cu cât mai lungă, cu atât mai bine)
  • Fular gros (chiar două)
  • Căciulă de iarnă
  • Mănuși (nu de bumbac, ci mănuși adevărate, impermeabile, căptuşite, de schi sau din cele cu un singur deget).

Dacă aveţi îndoieli, îmbrăcaţi-vă mai mult. Puteți oricând să dați straturi jos, dar e bine să fiți pregătit.

Alte ponturi

  • Aduceți încălzitoare electrice pe baterii, pentru mâini și picioare, pe care le puteți ţine în buzunar. Cumpărați-le înainte de a ajunge la Washington, deoarece aici alte sute de mii de partizani pro-viață vor da năvală să le cumpere de la cel mai apropiat magazin. Activați-le înainte de a ieși afară.
  • Să aveţi la voi un încărcător de telefon suplimentar sau mai bine altă baterie încărcată, de rezervă. Frigul consumă foarte repede bateria de la telefon.
  • Găsiţi şi nişte mănuşi speciale pentru smartphone, ca să nu fiţi nevoiţi să staţi cu mâinile goale în frig prea mult timp.
  • Luați un rucsac ușor cu gustări și băuturi.
  • Folosiți toaleta înainte de a pleca, deoarece majoritatea localurilor nu vă vor lăsa înăuntru pentru a folosi toaleta.
  • Folosiți transportul în comun și fiţi pregătiți că totul va dura mai mult decât vă așteptați. Nu uitaţi că în zonă vor fi cu 600.000 de oameni mai mulți decât de obicei, deci va fi aglomerat.

mflgraphic

Share

Marșul pentru viață 2019

Descarcă de mai jos foto profil/cover FB și pancarte Marșul pentru Viață:

2%

Donează

RO25BTRLRONCRT0V17367901 - LEI RO10BTRLEURCRT0V17367901 - EURO RO50BTRLUSDCRT0V17367901 - USD
BANCA TRANSILVANIA, SUCURSALA LIPSCANI, BUCUREŞTI

Arhivă Blog