Tag Archives: pentru viață

Pe 23 martie „Colorăm și citim împreună” cartea „Așteptându-l pe Bebe”

afis (online)

Asociația Studenți pentru viață, Librăria Sophia și Feminism proFamilie vă invită, mici, mijlocii, mari și foarte mari, să „Colorăm și citim împreună” cartea „Așteptându-l pe Bebe” , alături de Veronica Iani, autoarea cărții, și actrița Ioana Picoș.
Evenimentul face parte din Luna pentru viață 2016 “Pentru viață, pentru femeie, pentru familie” și va avea loc miercuri, 23 martie, de la ora 18.00, la Librăria Sophia ( Str. Bibescu Vodă nr. 19).
 Cartea „Așteptându-l pe Bebe” poate fi descărcată de aici în format PDF și poate fi citită și pe ReadOz.
hartă
Share

6 martie: Vernisajul expoziției „Pentru viață” la Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”

ExpozitiePentruViata-MuzeulSatului-web

Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” va găzdui în perioada 6-27 martie expoziția de pictură „Pentru viață”, în casa Glod.

Expoziția reunește 50 de desene, realizate de copii din diferite grădinițe și școli din București, sub îndrumarea profesoarei Cosmina Dragomir.

Vernisajul va avea loc duminică, 6 martie, ora 12.30. Vor vorbi Cornel Dumitrescu, sociolog, și Raluca Băloiu, curatorul expoziției. La finalul vernisajului, violonistul Bogdan Gogoncea va oferi celor prezenți un recital de cântece de mărțișor și primăvară.

Expoziția este organizată la inițiativa asociației Studenți pentru viață.

Share

Pancarte „Mamă, îți mulțumesc!”

Vreau să le mulțumesc părinților mei că mi-au oferit ocazia să trăiesc. Ei au ales viața mea și astăzi am ajuns până în fața dvs. Chiar cred că avem un motiv grozav să le mulțumim, pentru faptul că trăim. E un mare dar și pesemne că dacă și dvs. sunteți aici și citiți, ați primit acest mare cadou.
Eu m-am născut și am parte de această viață pentru că cineva a sprijinit acum douăzeci și ceva de ani o femeie în criză de sarcină, pe mama mea adică.
Poate mai sunt și alții care sunt sau vor mai fi în burtica unei mămici și își doresc sau își vor dori să trăiască.
Din varii motive, poate părinții unora n-au încrederea și curajul să meargă înainte, dar am speranța că cineva vreodată le va întinde o încurajare, la momentul prielnic. Le doresc tuturor copilașilor care sunt acuma în burta unei mămici sau care vor mai fi de-acuma, să aibă bafta noastră, să se nască și să se bucure din plin de viață! 
 
Pentru ei, pentru mamele și tații lor, vă invit, haideți, să ne întâlnim la Marșul pentru viață și să le spunem tuturor că suntem pentru viață, pentru femeie, pentru familie! 

 

Elena

multumesc-v1-1958 multumesc-v1-1959 multumesc-v1-1960 multumesc-v1-1961 multumesc-v1-1962 multumesc-v1-1963 multumesc-v1-1964 multumesc-v1-1965 multumesc-v1-1966 multumesc-v1-1967 multumesc-v1-1968 multumesc-v1-1969 multumesc-v1-1970 multumesc-v1-1971 multumesc-v1-1972 multumesc-v1-1973 multumesc-v1-1974 multumesc-v1-1975 multumesc-v1-1976 multumesc-v1-1977 multumesc-v1-1978 multumesc-v1-1979multumesc-v1-1980 multumesc-v1-1981 multumesc-v1-1982 multumesc-v1-1983 multumesc-v1-1984 multumesc-v1-1985 multumesc-v1-1986 multumesc-v1-1987 multumesc-v1-1988 multumesc-v1-1989 multumesc-v1-1990 multumesc-v1-1991 multumesc-v1-1992 multumesc-v1-1993 multumesc-v1-1994 multumesc-v1-1995 multumesc-v1-1996 multumesc-v1-1997 multumesc-v1-1998 multumesc-v1-1999 multumesc-v1-2000 multumesc-v1-2001 multumesc-v1-2002 multumesc-v1-2003 multumesc-v1-2004 multumesc-v1-2005 multumesc-v1-2006 multumesc-v1-2007 multumesc-v1-2008 multumesc-v1-2009 multumesc-v1-2010 multumesc-v1-2011 multumesc-v1-2012 multumesc-v1-2013 multumesc-v1-2014multumesc-v2-1958multumesc-v2-1959multumesc-v2-1960multumesc-v2-1961multumesc-v2-1962multumesc-v2-1963multumesc-v2-1964multumesc-v2-1965multumesc-v2-1966multumesc-v2-1967multumesc-v2-1968multumesc-v2-1969multumesc-v2-1970multumesc-v2-1971multumesc-v2-1972multumesc-v2-1973multumesc-v2-1974multumesc-v2-1975multumesc-v2-1976multumesc-v2-1977multumesc-v2-1978multumesc-v2-1979multumesc-v2-1980multumesc-v2-1981multumesc-v2-1982multumesc-v2-1983multumesc-v2-1984multumesc-v2-1985multumesc-v2-1986multumesc-v2-1987multumesc-v2-1988multumesc-v2-1989multumesc-v2-1990multumesc-v2-1991multumesc-v2-1992multumesc-v2-1993multumesc-v2-1994multumesc-v2-1995multumesc-v2-1996multumesc-v2-1997multumesc-v2-1998multumesc-v2-1999multumesc-v2-2000multumesc-v2-2001multumesc-v2-2002multumesc-v2-2003multumesc-v2-2004multumesc-v2-2005multumesc-v2-2006multumesc-v2-2007multumesc-v2-2008multumesc-v2-2009multumesc-v2-2010multumesc-v2-2011multumesc-v2-2012multumesc-v2-2013multumesc-v2-2014

multumesc-v3-1958 multumesc-v3-1959 multumesc-v3-1960 multumesc-v3-1961 multumesc-v3-1962 multumesc-v3-1963 multumesc-v3-1964 multumesc-v3-1965 multumesc-v3-1966 multumesc-v3-1967 multumesc-v3-1968 multumesc-v3-1969 multumesc-v3-1970 multumesc-v3-1971 multumesc-v3-1972 multumesc-v3-1973 multumesc-v3-1974 multumesc-v3-1975 multumesc-v3-1976 multumesc-v3-1977 multumesc-v3-1978 multumesc-v3-1979 multumesc-v3-1980 multumesc-v3-1981 multumesc-v3-1982 multumesc-v3-1983 multumesc-v3-1984 multumesc-v3-1985 multumesc-v3-1986 multumesc-v3-1987 multumesc-v3-1988 multumesc-v3-1989 multumesc-v3-1990multumesc-v3-1991 multumesc-v3-1992 multumesc-v3-1993 multumesc-v3-1994 multumesc-v3-1995 multumesc-v3-1996 multumesc-v3-1997 multumesc-v3-1998 multumesc-v3-1999multumesc-v3-2000 multumesc-v3-2001 multumesc-v3-2002 multumesc-v3-2003 multumesc-v3-2004 multumesc-v3-2005 multumesc-v3-2006 multumesc-v3-2007 multumesc-v3-2008 multumesc-v3-2009 multumesc-v3-2010 multumesc-v3-2011 multumesc-v3-2012 multumesc-v3-2013 multumesc-v3-2014

Share

Am primit un gând incredibil: „Minte! Minte, că ai făcut avort și păstrează copilul!”/ Mărturii despre criza de sarcină #1

În viața fiecărei femei există momente de mari intensități interioare, un fel de frământare puternică a aluatului sufletesc, timp în care plămădeală duce spre culmi nebănuite până atunci de firea ei firavă.
Momentul în care sufletul și cugetul meu au primit provocarea maximă din partea vieții a fost atunci când am rămas însărcinată pentru prima oară, în 2006.

Eram o femeie tânără, în cei peste 25 de ani ai mei, aflată mereu în centrul atenției bărbaților, ceea ce-mi oferea o anumită încredere de sine, visând însă în adânc la o dragoste eternă. Mă simțeam în cea mai plină perioadă a vieții mele, în care totul îmi părea posibil. Aveam un job foarte bun și eram implicată într-o relație ca-n cărțile Sandrei Brown, de o pasiune nebunească, cu un bărbat de o frumusețe răvășitoare. Care nu era al meu, ci era el însuși într-o relație de câțiva ani cu o altă femeie, pe care, spunea el, nu o mai înșelase niciodată. Nu îmi doream însă să-l fur cuiva, era chiar prima și ultima oară când, împotriva principiilor mele, eram o „cealaltă femeie” din viața unui bărbat. Știam că relația noastră se va sfârși când pasiunea intensă se va mistui în propriul ei foc. Știam și simțeam că el încă își iubește prietena (acum știu sigur că nu așa este iubirea, iubirea adevărată nu înșală), însă asta nu mă deranja. Deocamdată eu îi ocupam mințile și asta îmi era de ajuns. Așa gândeam eu atunci, așa simțeam.
Povestesc acum ca despre viața altei persoane, parcă a unei străine, și nu a mea…

Am început să observ după vreo 5 luni de relație, că…. arăt din ce în ce mai bine, sânii parcă îmi crescuseră, tenul și pielea erau din ce în ce mai strălucitoare. Ce mai, parcă înflorisem ca o floare de primăvară! Mă bucuram, în infatuarea mea, de atenția sporită a celor din jurul meu, care mă elogiau zilnic. Până când o colegă de serviciu m-a întrebat: „Fată, nu cumva ești însărcinată?!”. Ups, la asta chiar nu mă gândisem. Îmi întârziase ciclul aproape 2 luni, dar asta mi se întâmpla de 2–3 ori pe an, de aceea nu mă alarmasem până atunci. În plus, noi ne protejam. Odată luasem chiar și o pastilă de a doua zi.
Îmi iau însă un test de sarcină, mă duc în toaletă. Oroare! Iese pozitiv. Lumea mea se prăbușește! Știam că el îmi va spune să fac avort. Iar eu avort îmi propusesem, încă de când am auzit prima oară cuvântul, să nu fac niciodată așa ceva. I-am spus, m-am dus la control. La ecografie, medicul îmi spune că am o malformație la uter și că sigur voi naște un copil cu probleme, mai ales din cauza pastilei de a doua zi. Lumea mea era la pământ. Era o luptă pe viață și pe moarte în sufletul meu. Simțeam o presiune imensă pe umerii mei. Visul meu de a avea o familie fericită, fără divorțuri, despărțiri, era dintr-o dată atât de departe, de neatins. Crescusem fără tată de la vreo 8 ani și mă chinuia gândul să-i fi făcut și copilului meu la fel.

Ador copiii, iar atunci eram pentru prima dată mamă. Mamă ești din momentul în care copilul este zămislit în pântecele tău. Au urmat zile întregi de discuții, de frământări, de nopți nedormite. El punea o presiune imensă pe mine, iar eu nu doream sub nicio formă să-mi clădesc viitoarea viață pe sfâșierea unei alte femei, cu un bărbat pe care nu-l iubeam și care nici el nu mă iubea la rândul lui. Iar să-mi omor copilul, primul meu copil, printr-un avort, care, chipurile, m-ar fi scăpat de probleme, m-ar fi sfâșiat pe mine. Și nu cred că mi-aș fi revenit vreodată, știind ce am făcut.

I-am spus însă că o să fac avort, iar el a promis că mă lasă în pace, după cum l-am rugat. M-am dus în oraș să caut un cabinet într-o zonă unde știam că sunt mai multe. Doream să fie o femeie ginecolog. Ca și cum aceasta ar ușura cumva rușinea și durerea mea… Căutarea mea de atunci, preumblarea mea prin oraș, timp de o oră-două, nu o voi uita niciodată. Căutam un cabinet să fac avort, rugându-mă la Dumnezeu să nu găsesc niciunul. Și nu am găsit. Deși eram într-un loc în care văzusem foarte multe, acum, în nebunia mea, nu le mai găseam, deși am întrebat. Am amânat avortul. Mai aveam o săptămână și făceam 2 luni de sarcină. Îl chem pe el la o întâlnire într-un parc. Îi spun că nu am făcut avort și că m-am hotărât să păstrez copilașul, fără să cer nimic de la el. El a luat foc, s-a rugat de mine „să nu-i distrug viața”. Nici nu vroiam. Bărbatul care mai ieri era înnebunit după mine, acum îmi spunea lucrurile acestea. Din nou, i-am spus că voi face avort, ca să pun capăt presiunilor. Și alungându-mi toate gândurile din minte, a doua zi mi-am propus să mă duc la medic. Eram ca un robot, fără simțăminte. Însă, în adâncul meu, așteptam ceva de la Dumnezeu. Să facă cumva… El…

M-am dus la o clinică unde știam sigur că voi găsi un doctor. Nu mai aveam nici preferințe. Intru la ecografie, îi spun situația mea, că mă gândesc să fac avort. Îi spun și ce mi-a spus doctorul de la prima ecografie. Îmi văd copilașul pe ecran. Doctorul îmi spune: „Este un copil perfect!” și că să mă gândesc bine până a doua zi, că ar fi păcat să… fac avort. Deși momentele erau pline de o emoție de maximă intensitate, eu, totuși, în adâncul meu, aveam o liniște pe care nu o puteam nici explica. Simțeam că… va fi bine… cumva. A urmat noaptea. A doua zi trebuia să mă duc la cabinet cu o decizie finală. Sarcina era deja destul de avansată, nu mai puteam amâna. Nu-mi mai aduc aminte zbuciumul din sufletul meu din noaptea aceea. Știți de ce? Pentru că m-am rugat să-mi dea Dumnezeu în gând o soluție, astfel încât nimeni, dar nimeni, să nu sufere. Și mi-a dat.

Am primit un gând care mi-a spus ceva incredibil: „Minte!”. „Minte că ai făcut avort și păstrează copilul, crescându-l undeva departe, să nu afle el niciodată!”. M-am hotărât instant să fac exact așa. Atunci mi s-a întâmplat ceva incredibil. S-a așternut în sufletul meu o liniște, o pace pe care niciodată, dar niciodată în viața mea nu o mai experimentasem. Nimic nu mă putea tulbura. Puteau să fie împrejurul meu războaie, cataclisme, că nimic nu mi-ar fi luat acest simțământ adânc.

Am născut un băiețel perfect și frumos care este bucuria vieții mele. Tatăl lui a aflat târziu că eu am născut, a rămas șocat, însă nu s-a mai putut face nimic, mai ales că el chiar se căsătorise între timp cu prietena lui. Acum băiețelul meu e măricel, e foarte ascultător, cuminte și deștept.

M-am căsătorit la câțiva ani de la naștere cu un bărbat minunat care îl adoră pe băiețel. Viața mea s-a schimbat, pentru că eu m-am schimbat și am ascultat de glasul conștiinței în cel mai important moment al vieții mele.

Lucrez acum în domeniul asistenței sociale, luptând zi de zi pentru viață, viața copiilor, viața mamelor, contra avortului, sprijinind femeile aflate în criza de sarcină, pe care eu însămi am trăit-o.

Simt și trăiesc cu intensitate sentimentul că feminitatea nu este deplină decât atunci când femeia devine mama. Iar Dumnezeu iubește mamele, eu știu asta!

Elena C., București

**********************************************************************************************

Dragi prieteni și colaboratori,

În 26 martie 2016, în România și Republica Moldova se va organiza Marșul pentru viață 2016 „Pentru viață, pentru femeie, pentru familie”. Cu acest prilej, Asociația „Studenți pentru viață” încearcă să publice patru volume de mărturii despre criza de sarcină, pentru a veni în întâmpinarea frământărilor femeilor care se vor afla în situații de criză și pentru cei din jurul lor care le pot sprijini:

101 femei fericite că au ales viața copiilor lor
101 oameni care au supraviețuit avortului
101 avorturi forțate
101 avorturi regretate

În viața noastră cotidiană puține sunt lucrurile al căror impact uriaș este atât de puțin înțeles precum criza de sarcină.

Este vorba despre scurta perioadă din viața unei femei însărcinate în care avortul apare ca o altă opțiune pe lângă continuarea sarcinii și nașterea copilului.

Criza de sarcină apare în cele mai diverse situații de viață. Astfel, experiența directă și bibliografia teoretică arată că nu există niciun element care să elimine a priori posibilitatea apariției crizei de sarcină: nici starea financiară, nici statutul social ori marital, nici absența sau numărul copiilor, nici vârsta, nici nivelul intelectual, educațional și cultural, nici starea de sănătate a femeii, nici calitatea relației cu tatăl copilului, nici opinia familiei ori a prietenilor, nici afilierea ori practica religioasă a mamei, tatălui, familiei, nici măcar împrejurările concepției și starea de sănătate a copilului, de exemplu atunci când copilul a fost așteptat ani la rând și este deplin sănătos… În realitate, oricând poate apărea un element care să determine criza de sarcină.

De aceea, pentru a fi cu adevărat alături de femeia în criză de sarcină este nevoie de cele mai diverse abordări, potrivite fiecărei situații de criză: de la formele cele mai simple, cum este o discuție de 15 minute, până la sprijinirea emoțională și materială pe perioada a mai multor ani de zile.

În această diversitate, există, este drept, și câteva tipologii predominante. Astfel, circa 80% din cazurile de criză de sarcină s-ar putea rezolva în mod fericit pentru ambele vieți direct implicate – respectiv prin nașterea copilului – dacă femeia ar primi sprijin din partea tatălui copilului. O dovadă în plus a acestui fapt o reprezintă statistica potrivit căreia cel puțin 60% din avorturi sunt consecințe ale presiunilor partenerului de viață. Un factor-cheie în criza de sarcină și în decizia femeii de a face avort este violența din partea tatălui copilului, de la presiunile verbale, până la violența fizică gravă.

Vă rugăm să ne sprijiniți trimițând mărturii sau îndemnând pe cunoscutele dumneavoastră care au trecut prin criza de sarcină să trimită mărturii pe adresa de mail 101marturii@gmail.com.
Mărturiile pot fi complet anonime și garantăm că datele personale sau datele de contact ale celor care le vor trimite nu vor fi făcute publice, decât dacă ei solicită aceasta.

Vă rugăm să oferiți doar mărturii complet adevărate, deoarece spunerea adevărului și numai a adevărului este centrală în abordarea crizei de sarcină.

Am cunoscut femei care au regretat avortul dinainte de a-l face, femei care au regretat avortul în timp ce avea loc, femei care au regretat avortul când s-au ridicat de pe masa ginecologică, femei care au regretat avortul pentru prima oară la câteva decenii după ce a avut loc. Dar nu am cunoscut nicio femeie care să își îndemne fiica: „Mamă, când vei crește mare, să faci și tu măcar un avort, că e foarte bine!”.

De aceea, aceste cărți sunt menite să crească nivelul de conștientizare al opiniei publice cu privire la ușurința cu care fiecare dintre noi am trecut și trecem pe lângă femeile în criza de sarcină, indiferenți la frământările lor și la viața copilului pe care l-au purtat în pântece câteva luni. Este și o ocazie de a le cere iertare pentru indiferența noastră.

Share

Descarcă gratuit Calendare editabile 2016 pentru-viață, pentru-familie „Copilăria este…” pentru tipar, monitor, telefon, Facebook

coperta

După 2 ani de eforturi fără succes, în acest an avem marea bucurie de a vedea realizat un calendar cu tematică pentru-viață, pentru-familie, calendar la care au lucrat mai mulți colaboratori ai SPV!

El a fost realizat atât sub forma unui calendar de birou şi a unuia de buzunar, dar are şi versiuni pentru monitor, telefon şi Facebook.

De la linkurile de mai jos puteți descărca gratuit fișierele finale și sursele lor.

Dacă doriți să tipăriţi calendarele așa cum sunt, o puteți face.

De asemenea, puteţi personaliza calendarele cu o altă siglă.  Singura rugăminte în acest caz este că, dacă doriți să introduceți elemente noi (altele decât cele cerute de personalizare, adică eliminarea siglelor SPV și FpF și punerea siglei dumneavoastră), vă rugăm să ne scrieţi pe adresa studentipentruviata@gmail.com pentru a discuta despre schimbările pe care le doriți.

 

Calendar de buzunar format A7, tipar și sursă

Calendar de birou 21x12cm, tipar (pentru editare se importă în Adobe Illustrator)

Calendar diferite dimensiuni pentru wallpaper, imagini și sursă

Calendar diferite dimensiuni pentru telefon, imagini și sursă

Calendar pentru Facebook (cover şi poză de profil), imagini și sursă

01 07 08

Share

Pancarte pentru viață de la Marșul pentru viață 2015 „Fiecare viață este un dar”

1 2

3 4

5 6

7 8

9 10

11 12 13 14

15 16

17 18

19 20

21 22

23 24

25 26

27 28

29 30

31 32

33 34

35 36

37 38

39 40

41 42

43 44

45 46

47 48

49 50

51 52

53 54

55 56

57 58

59 60

61 62

63 64

65 66

67 68

69 70

71 72

73 74

75 76 77 78

79 80

81 82 83 84

Pancartele pot fi descărcate de aici la o rezoluție mai mare.

Share

Să nu uitați niciodată că omorârea persoanelor cu dizabilități era și politica naziștilor

Heilanstalt Schönbrunn bei Dachau. - SS-Foto, 16.02.1934

Heilanstalt Schönbrunn bei Dachau. – SS-Foto, 16.02.1934

 

Sursa: theleadingedgeblog.com

Oricât am lua-o pe ocolite, nu putem nega că omorârea persoanelor cu dizabilități pentru a crea o lume mai “bună” era unul dintre principiile malefice ale regimului nazist.

Programul nazist de eutanasiere Aktion T4 nu numai că a omorât aproximativ 200.000 de copii și adulți cu dizabilități și alte caracteristici nedorite, dar a devenit chiar tiparul utilizat pentru “Soluția Finală” (n.t.: sintagmă eufemistică pentru planul de anihilare a evreilor). Arhitecții Soluției Finale au adoptat camerele de gazare și crematoriile proiectate special pentru programul german de eutanasiere, iar personalul programului a avut roluri proeminente în lagărele morții unde aproximativ 6 milioane de evrei au fost uciși.

Orice om de bună-credinţă ar trebui să fie alarmat de faptul că Noua Zeelandă operează propriul ei program de examinare pentru eliminarea persoanelor cu sindromul Down și alte afecțiuni și că majoritatea persoanelor acestea sunt apoi omorâte de doctorii pro-avort din Noua Zeelandă.

Și ar trebui să fim foarte îngrijorați de oricine declară că astfel de programe necinstite ajută la crearea unei lumi mai bune.

Această atitudine nu diferă cu nimic de ostilitatea preconcepută care a fost îndreptată către persoanele cu dizabilități de către regimul nazist, iar să susții contrariul nu e altceva decât semantică ipocrită.

Gândiți-vă doar la cuvintele lui Adolf Hitler:

“Sparta trebuie să fie privit ca primul stat völkisch. Expunerea copiilor bolnavi, slabi, deformați, sau mai pe scurt, distrugerea lor, era mai decentă și cu adevărat de o mie de ori mai umană decât nebunia de astăzi care prezervă subiecții cei mai patologici.”

Acum întrebați-vă dacă o astfel de gândire perversă este chiar așa diferită de afirmația că uciderea oamenilor cu sindromul Down în uter este un lucru bun, sau că va conduce la o lume mai bună.

Adevărul pur și simplu este că istoricii viitori nu vor vorbi de bine Occidentul pentru programele acestea.

Ei o sa scoată în evidență pe bună dreptate ipocrizia alarmantă din faptul că, pe de o parte, am condamnat pe naziști pentru violarea demnităţii umane, iar pe de alta, am lansat și noi o campanie discriminatorie împotriva persoanelor cu dizabilități.

În cuvintele Angelikai Probst, sora lui Christoph Probst, un doctor omorât de naziști pentru aderarea la grupul de rezistență anti-nazism “Trandafirul Alb”:

“Eu însămi nu am pătruns total ororile situației la început. Cristoph mi-a deschis ochii. Mi-a arătat că nicio ființă umană, indiferent de împrejurări, nu are dreptul să judece ceea ce e rezervat numai Domnului să judece. Nimeni, spunea el, nu poate ști ce e în sufletul unei persoane afectate mental. Nimeni nu poate ști ce mărgăritare ascunse pot răsări din suferință și necaz în sufletele lor. Viața fiecăruia este neprețuită. Noi toți îi suntem dragi lui Dumnezeu.”

Sursă: Știri pentru viață

Share

O scrisoare emoționantă adresată președintelui Obama

Obama

Sursă foto: reuters.com

de Doug Johnson

Stimate Preşedinte Obama,

Din când în când mi se aduce aminte cât de mult iubesc oamenii cu sindromul Down. Imediat după asta îmi aduc aminte că industria avortului are un target ridicat asupra acestor copii încă din pântec. Mi-am petrecut 5 ani ca profesor pentru copiii cu nevoi speciale şi a fost probabil unul dintre cele mai amuzante, dar şi stresante momente din viaţa mea. Nu ştiu dacă ştiţi ceva despre Tim Harris, dar are propriul restaurant, este un Olimpic Special şi suferă de sindromul Down. Nu l-am întâlnit pe Tim, dar restaurantul său este pe lista mea de aşteptare.

Acum, vreau să urmăriţi videoclipul cu preşedintele Obama adresându-se Olimpicilor Speciali şi chiar îmbrăţişându-l pe Tim.

Sursă: www.dougontap.com

După ce am urmărit asta (are aproape un an), nu m-am putut abţine să nu vin cu zeci de întrebări pentru preşedintele Obama şi poziţia sa pro-avort.

Stimate Preşedinte Obama,

Uitaţi-vă, adresându-vă nu ştiu câtor Olimpici Speciali şi familiilor lor, cu alte milioane de telespectatori urmărindu-vă de acasă. Aţi stat pe podium şi aţi ţinut un discurs tipic dumneavoastră, presărat cu glume şi zâmbete fermecătoare. Aţi prezentat câţiva Olimpici Speciali remarcabili, lăudându-le realizările şi aţi vorbit despre impactul pe care aceştia l-au avut asupra lumii.

La un moment dat, aţi cerut o îmbrăţişare din partea lui Tim Harris. Tim Harris suferă de sindrom Down şi este cunoscut pentru restaurantul său, unde oferă îmbrăţişări oricui cere. Tim s-a apropiat nerăbdător de scenă, a spus „Te iubesc” şi aţi împărtăşit o lungă îmbrăţişare.

Cred că vorbele dumneavoastră şi momentul pe care le-aţi împărtăşit cu Tim au fost sincere.

Bucuria pe care o poartă este molipsitoare şi pot spune că aţi rămas cu un pic din acea bucurie după îmbrăţişare. Cu toate acestea, nu mă pot abţine să nu vin cu câteva întrebări pentru dumneavoastră.

Nu există nicio controversă asupra faptului că sunteţi un preşedinte pro-alegere, pro-avort. La un moment dat chiar aţi spus că cei de la Planned Parenthood şi alţi furnizori ai avortului „fac munca lui Dumnezeu”. De-a lungul carierei dumneavoastră politice v-aţi opus oricărei legislații care ar fi putut limita accesul la avort. Nu este nevoie de multe cercetări pentru a ajunge la concluzia că nu sunteţi în niciun fel împotriva avortului. De fapt, iubiţi avortul!

Ştiaţi că bebeluşii nenăscuţi ce suferă de sindromul Down sunt unele din cele mai vizate grupuri în ceea ce priveşte avortul? Peste 90% dintre copiii diagnosticaţi prenatal cu sindrom Down sunt avortaţi. Partea nebunească este faptul că testele ce decid dacă un copil suferă sau nu de sindromul Down nu sunt 100% sigure. Am auzit poveste după poveste de la femei cărora li s-a spus că viitori lor copii s-ar putea să aibă sindromul Down, doar ca să afle mai târziu că diagnosticul a fost greşit. Cum au realizat că diagnosticul a fost greşit? Au dus sarcina până la capăt. Aceste femei şi familiile lor au ignorat încurajarea medicului de a avorta. De ce? Pentru că ştiau că asta nu va conta. Ele aveau să iubească acel copil în ciuda a orice. Uitaţi cum stau lucrurile. Imaginaţi-vă că sunteţi în cabinetul doctorului, uitându-vă la monitorul cu ultrasunete.

Asistenta face toate măsurătorile şi îşi ia notiţe. Vă spune sexul copilului, în timp ce îl/ o priviţi mişcându-se dintr-o parte într-alta. Se poate simţi emoţia în aer. Apoi, ea pare că observă ceva în neregulă şi îl cheamă pe doctor pentru a examina. Priviti cu atenţie monitorul, aşteptând ca ei să vă spună ce au aflat. Acum imaginaţi-vă că doctorul vă spune „Copilul tău s-ar putea să aibă sindromul Down”. De fapt, imaginaţi-vă că acel copil este Tim. Aţi mai fi la fel de mândru de Tim? L-aţi mai iubi în pântec în felul în care aţi făcut-o pe scenă? V-aţi mai gândi la impactul pe care îl poate avea asupra altora în ciuda aşa-zisului sau „handicap”? Aţi mai aştepta cu nerăbdare toate îmbrăţişările şi toate cuvintele de „te iubesc” care în mod normal vin de la o persoană cu sindrom Down? Aţi fi în stare să o îmbrăţişaţi pe mamă şi să îi spuneţi că poate face faţă situaţiei sau i-aţi spune că va fi prea dificil? Tot acel farmec şi entuziasm pe care l-aţi arătat pe scenă în timp ce vorbeaţi cu atâta mândrie despre olimpicii noştri speciali ar mai fi prezent în cabinetul acela când v-aţi uita la copil pe acel monitor?

De ce este tânărul care v-a îmbrăţişat pe scenă mai important sau mai demn de iubire decât oricare alt copil din pântecul mamei sale? Nu înţeleg, domnule Preşedinte. Nu vă înţeleg. De ce arătaţi atât de multă admiraţie acestor persoane care au realizat atât de multe, dar cu toate astea nu arătaţi nicio dorinţă de a-i proteja pe cei din pântece? Am fost profesor de educaţie specială timp de 5 ani. În acel timp am aflat impactul pozitiv pe care aceşti copii îl au asupra altora. Am învăţat despre ajutarea altora. Am luat parte la bucurii ale tinerilor şi ale mamelor lor. Au fost, de asemenea, şi momente de durere, când unii elevi s-au îmbolnăvit sau au murit. Dar în aceste momente de durere, am văzut comunităţile venind în sprijinul familiei şi al oamenilor ale căror vieţi au fost sensibilizate de acest copil. Întotdeauna îmi aduc aminte cu drag de aceste momente, chiar şi de cele dificile. Cel mai important lucru pe care l-am învăţat este acela că ar trebui să fie mai multe din aceste exemple pline de curaj, inocenţă şi bucurie de a trăi pe pământ. Ei merită iubirea noastră, respectul nostru, şi protecţia noastră cât timp sunt în pântec.

Sursă: Știri pentru viață

Share

Can I Live? – Nick Cannon

“Can I Live”
(feat. Anthony Hamilton)

[Talking] Talking Ma I know the Situation is Personal But it something that has to be told As I was making this beat You was all I could think about you heard my voice [Verse 1] Yeah Just think Just Think What if you could Just Just blink your self away.. Just Just wait just pause for a second Let me plead my case It’s the late 70’s Huh You Seventeen huh And having me that will ruin everything huh It’s alot of angels waiting on their wings You see me in your sleep so you cant kill your dreams 300 Dollars thats the price of living what? Mommy I dont like this clinic Hopefully you’ll make the right decision And dont go through with the Knife incision But it’s hard to make the right move When you in high school How you have to work all day and take night school Hopping off da bus when the rain is pouring What you want morning sickness or the sickness of mourning [Chorus] I’ll Always Be a part of you Trust Your Soul Know it’s always true If I Could Talk I’d Say To You CAN I LIVE CAN I LIVE I’ll Always Be a part of you Trust Your Soul Know it’s always true If I Could Talk I’d Say To You CAN I LIVE CAN I LIVE [Verse 2] I am a child of the king Ain’t no need to go fear me And I see the flowing tears so know that you hear me When I move in your womb that’s me being scary Cause who knows what my future holds Yo the truth be told you ain’t told a soul Yo you ain’t even showing I’m just 2 months old Through your clothes try to hide me deny me Went up 3 sizes Your pride got you lying saying ain’t nothing but a migraine It ain’t surprising you not trying to be in Wic food lines Your friends will look at you funny but look at you mommy That’s a life inside you look at your tummy What is becoming ma I am Oprah bound You can tell he’s a star from the Ultrasound Our Sprits Connected Doors Open Now Nothing But Love And Respect Thanks For Holding Me Down She Let Me Live… [Chorus] I’ll Always Be a part of you Trust Your Soul Know it’s always true If I Could Talk I’d Say To You CAN I LIVE CAN I LIVE I’ll Always Be apart of you Trust Your Soul Know it’s always true If I Could Talk I’d Say To You CAN I LIVE CAN I LIVE [Repeat 2] [Nick Talking] It’s uplifting foreal yall I ain’t passing no judgement Ain’t making no decisions I am just telling ya’ll my story I love life I love my mother for giving me life We all need to appreciate life A strong woman that had to make a sacrifice Thanks for listening Thanks for listening Mama thanks for listening
Share

„Portrait of Lotte” sau despre bucuria vieții

„Am filmat-o pe fiica mea în fiecare săptămână, de la naștere și până când a împlinit 14 ani, apoi am făcut acest clip. Muzica este compusă de compozitorul Matteo Messina.” – Frans Hofmeester, tatăl Lottei.

Share

Marșul pentru viață 2019

Descarcă de mai jos foto profil/cover FB și pancarte Marșul pentru Viață:

2%

Donează

RO25BTRLRONCRT0V17367901 - LEI RO10BTRLEURCRT0V17367901 - EURO RO50BTRLUSDCRT0V17367901 - USD
BANCA TRANSILVANIA, SUCURSALA LIPSCANI, BUCUREŞTI

Arhivă Blog