Tag Archives: Studenți pentru viață

Lia Mills, copilul minune al mişcării pro-viaţă

download-1

Vi s-a întâmplat vreodată să fiţi într-o discuţie cu cineva şi, văzând că nu împărtăşiţi aceleaşi valori, să încercaţi să vă adaptaţi discursul? Vi s-a întâmplat să vă treacă prin minte faptul că ar trebui să păstraţi convingerile în sufletul dumneavoastră şi să nu le mărturisiţi nimănui? Ei bine, imaginaţi-vă ce poate face un copil de numai 12 ani, care se înscrie la un concurs de retorică şi îşi alege subiectul avortului ca temă pentru discurs.

Imaginaţi-vă o profesoară şi o comisie care îi cer acestei fetiţe să îşi schimbe tema, spunându-i că, în cazul în care nu va face asta, va fi descalificată. Gândiţi-vă apoi la acest copil care sparge gheaţa şi vine să susţină un discurs despre viaţă înaintea şcolii, a colegilor săi şi a părinţilor lor, în timp ce este avertizată că nu i se va puncta nimic.

Argumentele ei

Dar nu va fi deloc aşa. Un an mai târziu, curajul şi hotărârea de acum vor face ca ea să fie invitată să vorbească la Parlamentul Federal al Canadei, în faţa a 12.000 de oameni, care participaseră la Marşul pentru Viaţă din Ottawa. Lia Mills, din Toronto, în ziua de 14 mai, după ce îşi priveşte în ochi ascultă-torii, începe să vorbească, spu-nând: „Ce-ar fi dacă v-aş spune că în această clipă cineva decide dacă veţi trăi sau veţi muri?

Ce-ar fi dacă v-aş spune că această decizie nu s-ar baza pe ceea ce voi aţi fi putut sau nu să faceţi în trecut, ci pe ceea ce s-ar putea să faceţi în viitor? Şi dacă v-aş spune că nu aţi putea face nimic pentru a schimba asta? Doamnelor şi domnilor, stimaţi membri ai parlamentului, mii de copii sunt chiar acum în această situaţie. Cineva decide, cu toate că nici măcar nu îi cunoaşte, dacă vor trăi sau vor muri. Iar acea persoană e chiar mama lor. Uitaţi-vă în jur la această mare de oameni minunaţi! Aici sunt numai vreo 10.000 – atâţia câţi sunt ucişi la fiecare două ore prin avort. Aproape o treime din generaţia noastră nu a mai apucat să iasă cu viaţă din pântece. Toate vieţile acestea s-au dus. Cu tot cu potenţialul lor. Şi cu întreaga speranţă. Şi cu viitorul.

Ştiu că unii dintre voi se gândesc că de fapt acestea nu sunt ucideri. Că un fetus nu e un copil, nu? Dar de ce credem că, dacă nu poate vorbi şi nu poate face lucrurile pe care noi le facem, un fetus nu e încă pe deplin uman?

Cuvântul fetus vine din limba latină, unde înseamnă „cel tânăr“, sau „tânărul copil“. Unii copii se nasc la cinci luni. Oare aceasta îi face mai puţin umani? Nu am putea spune niciodată aşa ceva. Şi totuşi, se avortează şi copii de cinci luni. Mai precis, în Canada, un fetus poate fi avortat în orice stadiu de dezvoltare a sarcinii. Oare nu cumva îi considerăm oameni doar pe cei pe care ni-i dorim?

Nu, fetuşii sunt pe deplin umani, plăsmuiţi în pântecele mamei de minunatul lor Creator.

Ştiu că unii spun că mamele au dreptul să avorteze. Până la urmă, viaţa lor se schimbă dramatic când au un copil. Dar eu vă cer să vă gândiţi la drepturile de care copilul nu se bucură nici o clipă. Orice drepturi ar avea mama, nu înseamnă că trebuie să negăm drepturile fetusului.

Şi mai sunt unii care spun că o mamă nu ar trebui să aducă pe lume persoane cu handicap. Nu mai înţeleg nimic. Pe de o parte le oferim persoanelor cu handicap locuri speciale de parcare şi lifturi, le sponsorizăm evenimentele sportive, vorbim de bucuria pe care ne-o aduc şi de cât de mult ne inspiră. Pe de altă parte, când aflăm că o femeie gravidă este însărcinată cu un astfel de copil, o sfătuim să îl avorteze, fără să mai luăm în considerare copilul deloc.

Avortul face femeia să se simtă pierdută şi nesigură în legătură cu viitorul ei. Mai mult de jumătate din femeile care fac avort se confruntă ulterior cu vinovăţia, ruşinea, suferinţa, regretul şi sentimentul propriei nevrednicii. Nu e tocmai bunul remediu pe care lumea şi-l închipuie, nu? Am citit o poveste pe un website care promova valorile familiei. Era despre o fată care făcuse avort. Iată ce spunea aceasta: «La 17 ani am făcut un avort. A fost cel mai rău lucru pe care l-am făcut vreodată. Nu aş recomanda nimănui să facă la fel, fiindcă te bântuie. Când am vrut să fac copii, am pierdut trei, fiindcă avortul mi-a lăsat o problemă la colul uterin». Sharon Osbourne este numele acestei femei.

Povestea ei e doar una din multele care-ţi rup inima, dar pe care nimeni nu le mai spune azi cu glas tare. Dar tocmai de aceste poveşti avem nevoie. Vă mulţumesc că v-aţi dedicat timp pentru a vă gândi la problema avortului, la nenăscuţi şi la efectele avortului asupra femeii.“

Cine este în spatele Liei?

Poate că veţi întreba de unde ştie un copil de 12 ani să vorbească în acest fel şi de unde vine forţa din spatele cuvintelor sale. Părinţii ei sunt angajaţi în marşurile pro-viaţă, dar spun că nu au discutat niciodată despre acest subiect împreună cu copiii. „Sursa de inspiraţie“ a Liei a fost rugăciunea. După ce s-a înscris la concurs, ea s-a rugat şi L-a întrebat pe Dumnezeu despre ce temă ar trebui să-şi aleagă. Atunci a simţit că El voia ca ea să vorbească despre cel mai controversat subiect – despre avort. Putea să-şi schimbe tema, imediat ce a fost respinsă, mai ales că acest lucru i-a fost cerut chiar de către profesoara coordonatoare, dar a preferat să-şi asume misiunea pe care a primit-o şi să îşi pună nădejdea în ajutorul lui Dumnezeu. Lia nu s-a temut niciodată, deşi părea că toate lucrurile din exterior erau potrivnice acestei alegeri. În sufletul ei a strălucit îndemnul: „Îndrăzniţi! Eu am biruit lumea!“

Ceea ce a urmat nu putea fi anticipat de nimeni, nici măcar de Lia, şi s-a datorat faptului că a avut inima deschisă şi a ales să lucreze binele. Înregistrarea discursului ei postată pe Youtube a strâns peste 1,3 milioane de vizualizări şi a primit comentarii inclusiv de la femei care au renunţat să facă avort după ce i-au ascultat cuvintele. Desigur, au fost şi sunt oameni care o urăsc pe Lia pentru convingerile ei şi chiar îi scriu lucruri urâte sau ameninţări, dar asta n-a oprit-o niciodată din drumul pe care l-a început. Calea aleasă de Lia este chiar răspunsul la chemarea lui Hristos. Tatăl ei spune că ea îşi foloseşte libertatea pe care a primit-o pentru a apăra libertatea celor lipsiţi de protecţie, a copiilor nenăscuţi şi a femeilor însărcinate. Lia a vorbit apoi şi despre eutanasierea oamenilor, despre traficul de persoane. Un copil, acum adolescent de 18 ani, care a luat în serios cuvântul „Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca cineva să-şi pună sufletul pentru aproapele său“ (Ioan 15, 13).

Alexandra Nadane, preşedintele Asociației „Studenţi pentru Viaţă“

Sursă: Ziarul Lumina

Share

Tânără studentă agresată pe stradă pentru că a îndrăznit să susțină public viața și sprijinul pentru femeile aflate în criză de sarcină

Colega noastră Paula Popescu a fost agresată pe stradă de un grup de 6 tinere pentru că a îndrăznit să susțină public și să promoveze pe Facebook viața și sprijinul pentru femeile aflate în criză de sarcină.
O felicităm pentru curajul de a nu se lăsa intimidată și pentru puterea de a merge mai departe. Sperăm ca tinerii care sunt pentru viață să nu se mai teamă de astfel de incidente.

Redăm mai jos postarea de pe contul ei de Facebook:

Fb Paula

Unele probleme apar când te aștepți mai puțin, cu atât mai mult când ești în vacanță, acasă, într-un oraș mic. Înainte de a avea loc Marșul pentru viață am decis să-mi fac un selfie cu tricoul Asociației Studenți pentru viață și am postat fotografia pe mai multe grupuri din orașul meu, gândindu-mă că sunt persoane preocupate de cauza pentru viață.
Toate bune și frumoase, Marșul pentru viață a fost un eveniment foarte frumos, la care au participat foarte multe persoane și unde au fost foarte multe zâmbete.


Dacă tot eram acasă, m-am gândit să ies la o plimbare cu niște vechi prietene. Și până să ajung la locul întâlnirii în spatele meu au apărut vreo 6 tinere, care au început să țipe dintr-o dată că sunt obsedată, că avortul este un drept, că fiecare femeie decide asupra corpului ei. Am încercat să le explic frumos cauza în care cred și că inima acelei ființe care a fost concepută începe să bată de la 21 de zile. Cu regret spun că orice le-aș fi zis era în zadar. Vocile lor erau pline de agresivitate și dispreț față de mine și față de cauza pro-viață.


După această experiență am căpătat multă putere de a lupta mai departe pentru a vedea rezultate concrete în domeniul promovării vieții. Ca sfat pentru persoanele care au întâmpinat obstacole, dar și pentru oamenii preocupați de această cauză, vă spun că doar prin luptă și motivație puternică putem reuși să salvăm vieți și să sprijinim femei aflate în cele mai grele momente din viața lor. Și pentru nimic în lume nu trebuie să renunțăm.

Paula Popescu

Share

Drumeții către viață: Valea Plopului – mai 2016

imagine VP

Vă invităm cu drag, din seara zilei de 13 Mai, până duminică, 15 Mai, într-o excursie de voluntariat presărată cu bucurie, la Valea Plopului-Valea Screzii.

Ca parte a programului „Drumeții pentru viață”, excursia din această lună își propune să continue tradiția schimbului de experiență și a colaborării între Studenți pentru viață și Pro-Vita Valea Plopului-Valea Screzii, de această dată prin ajutor la treburile gospodărești oferit prietenilor de acolo. Astfel, sâmbătă vom ajuta la treabă (curățenie, tăiatul lemnelor sau orice alte activități la care este nevoie de mână de lucru) și duminică ne vom bucura de peisajele superbe, de discuții cu oamenii locului, de jocuri alături de copiii din tabără.

Plecarea va avea loc Vineri, 13.05. 2016, la ora 19.00 din zona Victoriei (vom anunța locul exact în timp util) și întoarcerea va fi duminică, 15.05.2016, în jurul orei 18.00.

Deplasarea se va face cu microbuzul, prețul fiind de 55 lei/persoană.

Înscrierile se fac telefonic la numărul 0749 162 113 (Ștefania) și sunt valide doar odată cu achitarea transportului. Înscrierile se termină miercuri, 11. 05.2016, la ora 20.00.

Pentru cei care nu au mai fost într-o astfel de excursie, e important să știți următoarele lucruri:
– condițiile de cazare sunt modeste, dar decente.
– zona este rurală, de munte, motiv penru care e mai răcoroasă și, în caz de ploaie, va fi și noroi.
– pentru lucru trebuie haine și încălțări adecvate, pe care să nu regretăm că le-am murdărit și care să ne permită mișcări libere.
în tabără nu se fumează (oricum, nu e deloc sănătos ).

Vă aşteptăm cu drag alături de noi!

Share

„Dezbateri pentru viață” cu Ioana Picoș – Responsabilitate și sănătate în viața personală și în viața de familie

SPV-DezbateriPentruViata-Editia1-14Apr2016

 

Asociația Studenți pentru viață vă invită să participați la primul eveniment din seria „Dezbateri pentru viață” cu Ioana Picoș, care va avea loc joi, 14 aprilie, de la ora 19.00, la Casa de Cultură a Studenților (Et. 1, Sala 8).
Tema dezbaterii este: Responsabilitate și sănătate în viața personală și în viața de familie.

Share

Comunicat de presă: Marșul pentru viață 2016 – Pentru viață, pentru femeie, pentru familie / Revista „Pentru viață” nr. 5 – Primăvara 2016

 

În perioada 1–31 martie, în România și Republica Moldova va avea loc Luna pentru viață 2016 – Pentru viață, pentru femeie, pentru familie, având ca punct culminant Marșul pentru viață 2016 – Pentru viață, pentru femeie, pentru familie, organizat sâmbătă, 26 martie a.c.

Mesajul pe care dorim să îl transmitem prin tema acestui an, „Pentru viață, pentru femeie, pentru familie”, este că binele femeii însărcinate nu este opus binelui copilului pe care îl poartă, ci se construiesc unul pe altul, și că familia și societatea au de câștigat dacă sprijină femeile în perioada de sarcină, în general, și femeile aflate în criză de sarcină, în particular.

De aproape șase decenii, un astfel de sprijin lipsește la nivel național.

 

Marșul pentru viață 2016 se desfășoară în 130 de orașe din România și Republica Moldova. Vezi toate orașele la: marsulpentruviata.ro/oraseorganizatoare

Nici prin legalizarea avortului prin Decretul 463/1957, nici prin restricționarea lui prin Decretul 770/01.10.1966, statul comunist nu a acționat urmărind binele femeii sau binele copilului, ci punând în practică ideologia comunistă care este pro‑avort, respectiv încercând să oprească scăderea natalității, care însemna scăderea forței de muncă. În 1965, anul anterior restricționării, au fost 1.115.000 copii avortați și 278.362 copii născuți vii; în acest an România a avut cea mai mare rată a avorturilor la 1.000 de femei înregistrată vreodată pe plan mondial: 252 avorturi/1.000 femei.

Modelul României comuniste era URSS, prima țară din lume în care avortul a fost legalizat, în 1920, pentru ca apoi să fie restricționat în 1936 din cauza scăderii populației și legalizat din nou în 1955. România și alte state din blocul comunist au urmat exemplul URSS și au legalizat avortul în anii imediat următori (în 1956 Polonia, Bulgaria, în 1957 Cehoslovacia). De aceea, universitarii occidentali au putut vorbi despre o „cultură a avortului” existentă în statele comuniste.

Această cultură a avortului din țările comuniste face ca între primele 25 de state în ceea ce privește raportul dintre numărul de avorturi și populația actuală, 23 să fie țări comuniste, în timp ce procentul corespunzător pentru întreaga omenire este plasat pe locul 46.

În 2008, la 18 ani după căderea comunismului în Europa de Est, la patru ani de la intrarea în NATO și la un an după intrarea României în Uniunea Europeană:

  • regiunea fostelor state comuniste era încă pe primul loc în lume în ceea ce privește rata de avorturi de 43/1.000 femei, la o distanță uriașă față de alte regiuni din spațiul euro‑atlantic: 12 în Europa de Vest, 17 în Europa de Nord, 18 în Europa de Sud și 19 în America de Nord [1];
  • în România, rata avorturilor raportate la nașteri era cea mai mare din Europa: 578 de avorturi la 1.000 de nașteri; media UE era de 228.

Libertatea de după Revoluția din Decembrie 1989 nu a fost folosită în sensul sprijinirii celor vulnerabili, ci a fost urmată de iresponsabilitatea față de cei vulnerabili. Dovada evidentă a incapacității statului și a societății românești de după 1989 de a-și ocroti cetățenii este migrația uriașă a românilor în afara țării, în căutarea unor condiții pe care nu le găseau în țară. Dacă, înainte de 1989, această lipsă a responsabilității față de copii a făcut ca să fie instituționalizați în condiții sub-umane un număr foarte mare de copii, aceasta a fost continuată prin neasumarea responsabilității față de copiii nenăscuți: în 1990 au fost avortați 992.265 de copii.

După 1958, când a fost legalizat, și până în prezent, incidența avortului a fost mai mare decât în țările occidentale, indiferent de regimul politic al României sau de regimul legal al avortului! Așa se face că:

  • România este a doua țară din lume în ceea ce privește mărimea raportului avorturi/populație existentă (116,5%), după Rusia;
  • în România, media națională este de trei avorturi în viața unei femei, pe când în țările occidentale este de cel mult un avort.

Astfel, în România, a cărei populație actuală este de circa 19.908.574 de locuitori [2], din 1958 până în 2014 (anul pentru care sunt disponibile ultimele date statistice) au fost înregistrate doar în spitalele de stat din țară 22.638.755 avorturi:

  • 521.100 avorturi în perioada de liberalizare 1958–1966 (9 ani);
  • 298.402 avorturi în perioada de restricționare 1967–1989 (24 ani);
  • 819.253 avorturi în perioada de liberalizare 1990–2014 (25 ani).

În prezent se fac circa 220 de avorturi pe zi doar în spitalele de stat.

La aceste cifre trebuie adăugate avorturile care se efectuează în clinicile particulare, care nu sunt raportate, și avorturile făcute de persoanele tinere și mature plecate la muncă în străinătate, care reprezintă o parte însemnată din populația României aflată în perioada de fertilitate; dacă s‑ar avea în vedere și aceste date, pentru care nu există cifre exacte, probabil numărul avorturilor s-ar dubla.

Practic, de aproape șase decenii, milioane de femei care s-au confruntat cu criza de sarcină nu au beneficiat de șanse reale pentru a rezolva problemele care au generat criza de sarcină, iar milioane de bărbați implicați în criza de sarcină au preferat să abdice de la datoria de a sprijini femeia și copilul.

În Republica Moldova, a cărei populație actuală este de circa 3.600.000 de locuitori, statisticile arată că din 1960 până în 2014 au fost înregistrate 2.098.099 avorturi. Și pentru Basarabia, în statistica reală ar trebui adăugat numărul de avorturi făcute de către persoanele tinere și mature plecate în străinătate.

(…)

Scopuri

Prin demersul nostru nu solicităm interzicerea prin lege a avorturilor, ci propunem să conștientizăm că:

  • existența, unicitatea, demnitatea și valoarea fiecărui om încep din momentul concepției;
  • diferite situații defavorabile, precum sarcina neașteptată, nedorită, statutul marital, situația economică ori depistarea posibilității unei afecțiuni la copil conduc la criza de sarcină, o perioadă de maximă frământare și dificultate pentru femeie;
  • răspunsul la criza de sarcină nu este avortul, ci sprijinirea femeii;
  • este firească sprijinirea femeilor aflate în criză de sarcină, înainte și după naștere, de către tatăl copilului, familie, prieteni, culte, societatea civilă, stat;
  • firescul unei societăți care sprijină mama și copilul înseamnă și sprijinirea adopției, a copiilor adoptați, a părinților adoptivi, a părinților care din motive întemeiate nu își pot crește copiii și doresc să îi încredințeze spre adopție, sprijinirea persoanelor singure, a familiilor monoparentale, a persoanelor cu dizabilități, a persoanelor care au nevoie de îngrijire, a tuturor celor vulnerabili, în general.

Reluăm și în acest an solicitările Marșurilor pentru viață din anii trecuți:

  • crearea posibilității legale ca femeia însărcinată care consideră că nu poate crește copilul să îl încredințeze spre adopție imediat după naștere [3], după modelul adopției începute în perioada de sarcină care este utilizat în SUA, Marea Britanie, Australia;
  • acordarea unei indemnizații pentru femeia însărcinată care să o sprijine în acoperirea nevoilor speciale care apar în perioada sarcinii (indemnizație acordată după 14 săptămâni de sarcină).

Marșul pentru viață este apolitic și neconfesional, dar este deschis participării tuturor confesiunilor religioase și formațiunilor politice.

Site-urile marșului: www.marsulpentruviata.ro www.marsulpentruviata.md

 

NOTE

[1] Gilda Sedgh, Susheela Singh, Iqbal Shaw, Elizabeth Åhman, Stanley K. Henshaw, Akin Bankole, „Induced abortion: Incidence and trends worldwide from 1995 to 2008”, The Lancet 379.9816 (2012), pp. 625–632

[2] Populația rezidentă (stabilă) la 1 iulie 2014. Institutul Național de Statistică, „Anuarul Demografic al României ediția 2015”. Notă: Date provizorii

[3] În România nu există legal această posibilitate, pentru că ea este interzisă de către Convenția europeană revizuită în materia adopției de copii, adoptată la Strasbourg la 27 noiembrie 2008, pe care România a ratificat-o prin Legea nr. 138/2011, și care prevede la art. 5 alin. (5) că mama își poate da consimțământul pentru adopție doar după naștere.

Share

„Sărbători pentru toți – 2015” – Ediţia a II-a a spectacolului caritabil dedicat copiilor de la Centrul „Diaconia”

SPV-SarbatoriPentruToti-21decembrie2015

Comunicat de presă

Magia Crăciunului se apropie şi în timp ce noi o aşteptăm cu bucurie alături de cei dragi, mame şi copii cu lacrimile uscate pe obraji, alungați din casele lor tocmai de cei care ar fi trebuit să-i iubească şi să-i ocrotească necondiţionat, speră la o lumea mai bună cu oameni care să le fie alături cu adevărat.

Sărbătoarea aceasta este simbolul iubirii şi al iertării depline şi astfel Asociația „Studenți pentru viață – Universitatea București”, în parteneriat cu Centrul de primire în regim de urgență a mamelor cu copii victime ale violenței în familie „Patriarh Justinian Marina” al Asociației „Diaconia” a Patriarhiei Române, cu sprijinul Universității din București, al Asociației Feminism proFamilie și al companiei Artist Party organizează luni, 21 decembrie 2015, începând cu orele 18.00, în Aula Magna a Universității din București, ediţia a II-a a spectacolului caritabil „Sărbători pentru toți”.

Evenimentul are drept scop conştientizarea problemelor şi sprijinirea victimelor violenţei în familie şi este dedicat copiilor, mamelor şi tuturor celor care beneficiază de sprijin în cadrul centrului “Diaconia”.

Spectacolul va fi prezentat de actrița Ioana Picoș-Făgădaru, va debuta cu îndrăgitul artist Vlad Miriţă, apoi vor urca pe scenă pianistul Alexandru Burcă, Maria Ciocan Band, dansatorul Momo Peter Sanno, Corul Asociaţiei „Studenţi pentru viaţă”, iar în încheiere Corul de copii al centrului „Diaconia”.

Moş Crăciun va oferi daruri tuturor copiilor prezenţi la acest eveniment, iar participanţii se vor putea bucura de expoziţia de lucrări ale copiilor de la centrul „Diaconia” şi de un târg caritabil de prăjituri făcute acasă de voluntarii Asociaţiei „Studenţi pentru viaţă”.

În cadrul evenimentului se vor strânge donații în bani, rechizite și articole de papetărie pentru centrul „Diaconia”. La spectacol vor asista și copiii și mamele care beneficiază de serviciile acestui centru.

Adresa Universitatea din București, Bd. Mihail Kogălniceanu, nr. 36-46, sector 5 (cladirea Facultății de Drept).

Intrarea este liberă.

Maria-Antonia Stanc,

Președinte

Asociaţia „Studenţi pentru viaţă – Universitatea din Bucureşti”

0720.423.954

Share

Desene „Mamă, îți mulțumesc!”

1 2

3 4

5 6

7 8

9 10

11 12

13 14

15 16

17 18

19 20

21 22

23 24

25 26

27 28

29 30

31 32

33 34

35 36

37 38

39 40

41 42

43 44

45 46

47 48

49 50

51 52

53 54

55

Desenele se pot descărca de aici la o rezoluție mai mare.

Share

Se dă startul în campania umanitară ShoeBox – Cadoul din cutia de pantofi

fb SHOEBOX

Duminică, 15 noiembrie 2015, se dă startul in campania ShoeBox – Cadoul din cutia de pantofi, editia ‪#‎ShoeBox2015! Vino alaturi de noi si fa o bucurie uni copil!!

Incepand cu anul 2015, se primesc doar cutii care contin lucruri noi, nefolosite si cu eticheta. In cadrul editiei ‪#‎ShoeBox2015, doritorii vor putea oferi copiilor un mic cadou impachetat intr-o cutie de pantofi.

DE CE AI NEVOIE PENTRU CADOUL TAU?

– o cutie goala de pantofi (corpul si capacul);

– hartie de impachetat cadouri (gasesti o multime de modele de Craciun/ sarbatori de iarna);

– foarfeca/ cutter;

– timp si/ sau bani pentru a cumpara lucrurile pe care vrei sa le daruiesti unui copil de varsta si genul alese de tine.

CE SA CONTINA CADOUL TAU?

Se invelesc frumos in hartie cutia si capacul ei, fiecare separat, apoi pui in cutie tot ce te lasa sufletul sa cumperi. Iata cateva sugestii:

– dulciuri (spre exemplu, ciocolata, biscuiti, napolitane), dar NU ceva perisabil (banane, portocale, iaurt);

– articole scolare: caiete de scris, creioane colorate, un ghiozdan, un penar sau orice altceva;

– jucarii potrivite pentru varsta si sexul copilului;

– produse de igiena personala: periuta si pasta de dinti, sapun, sampon, gel de dus, absorbante (in fiecare an, am observat ca fetele aveau mare nevoie de absorbante);

– o felicitare de Craciun pe care sa scrii cateva randuri pentru copilul care va primi cutia de la tine (esti liber sa pui datele tale de contact si sa pastrati legatura in continuare);

– articole de imbracaminte: un fular, o caciula, ciorapi grosi, manusi etc.;

– poate o lumanare parfumata care sa-i aminteasca si lui de mireasma Craciunului; insa fara chibrituri! Nu cumva sa faca vreo isprava copilul… Lumanarea nu trebuie sa fie neaparat “fancy”, ci “folosibila” (multi dintre copilasi NU au nici macar curent electric!).

– orice alt cadou care stii ca i-ar bucura pe copiii tai sau de care te-ai fi bucura tu daca ai fi in locul lor.

Poti pune in cutie tot ce incape in ea, ce vrei si ce crezi ca ii trebuie unui copil de varsta si genul pentru care iti doresti sa cumperi ceva.

Cele 25 de magazine ECCO din tara sunt parteneri de locatie in cadrul proiectului ShoeBox – Cadoul din cutia de pantofi si vor colecta si livra cadourile pentru cei mici. Toate cadourile vor fi verificate si sigilate cu etichete pentru fetite sau baieti.

Cu ajutorul celor de la Asociatia Studenti pentru Viata, Asociatia Centru de performanta before & after school CONIL, Fundatia Principesa Margareta a Romaniei, Asociatia ANA SI COPIII, Institutul pentru ocrotirea mamei si copilului Alfred Rusescu, Fundatia Ringier si al altor organizatii, aceste cadouri vor fi distribuite in Bucuresti si imprejurimi in perioada 16-24 decembrie si impartite copiilor cu varste cuprinse intre 2 si 18 ani.

CUM NE POTI AJUTA?

– prin promovarea si raspandirea cat mai larga a mesajului campaniei pe Facebook, Twitter, Pinterest, Instagram, site-uri, bloguri, reviste etc. Ne poti sustine pe Facebook cu poza de profil si timeline cover (fotografii atasate) si video teaser <iframe width=”640″ height=”360″ src=”//www.youtube.com/embed/KwON1VfMHXY?rel=0&amp;vq=hd1080” frameborder=”0″ allowfullscreen></iframe>

– prin participarea ca voluntar si cooptarea de voluntari. Avem nevoie de cat mai multi voluntari care sa contribuie la buna organizare si desfasurare a campaniei. Daca esti interesat sa participi ca voluntar la distribuirea cadourilor stranse in campania ShoeBox – Cadoul din cutia de pantofi in magazinele ECCO, te rugam sa ne trimiti un e-mail pe adresa jmi@krm.ag, cu subiectul Voluntar ShoeBox 2015. Imediat cum vom primi email-ul tau, te vom contacta ca sa iti oferim detalii.

Pentru mai multe informatii despre aceasta campanie, acceseaza: http://www.ecco-shoes.ro/shoe-box-2015.

Doar impreuna putem oferi zambete!

Share

Susținem Educația pentru familie, nu Educația sexuală

image

Sursă foto

 

Asociația Studenți pentru viață a promovat de-a lungul timpului necesitatea educației pentru familie în școli și a susținut că educația sexuală în forma pe care o propun cei care militează pentru introducerea obligatorie a acesteia nu rezolvă problemele cu care se confruntă adolescenții în privința sexualității. Principalul motiv pentru care avem convingerea că este nevoie de educație pentru familie și nu de educație sexuală este faptul că educația sexuală transmite informații incomplete, nu reduce sarcinile nedorite și nu previne în totalitate bolile cu transmitere sexuală, în timp ce educația pentru familie are în vedere o perspectivă completă asupra educației și formării adolescenților pentru viața de familie.

La întrebarea: „De ce educația sexuală transmite informații incomplete, nu reduce sarcinile nedorite și nu previne în totalitate bolile cu transmitere sexuală?” răspunde în continuare doamna Miriam Grossman, doctor în științe medicale din SUA, autoarea cărții „Ce anume îl învățați pe copilul meu?”:

„Potrivit unui raport de la Centrul pentru Controlul Bolilor, una din patru adolescente din Statele Unite are o infecție cu transmitere sexuală.1 Când acest fapt a ajuns în mass-media, părinții au fost îngroziți, specialiștii în sănătate au fost șocați, iar Centrul pentru Controlul Bolilor a vorbit despre „un apel la trezire”2. A fost emisă o declarație de către președintele Consiliului pentru Educație și Informare despre Sexualitate (SIECUS) din SUA. Cifrele, se spunea, erau „zguduitoare”, și „deranjante”. Ele reprezentau „un eșec nejustificabil”3 Reacția lor îmi amintea de o scenă dintr-un film clasic, Casablanca. Cunoașteți momentul când căpitanul Renault îi spune lui Rick că e „șocat – șocat!– să descopere că acolo se joacă jocuri de noroc”, apoi să colecteze în tăcere câștigurile. Faptul că 3,24 milioane de fete din SUA au o boală cu transmitere sexuală ar trebui să nu vină ca un șoc, mai ales pentru SIECUS și principalii săi adepți, Advocates for Youth (AFY) și Planned Parenthood. Această pandemie este o consecință directă a viziunii și idealurilor lor.

În vremurile de azi, oricine își „explorează” sexualitatea are riscul de a se infecta cu aproximativ două duzini de bacterii diferite, viruși, paraziți și ciuperci. Iar infecția cel mai probabil poate apărea foarte curând după debutul sexual. Cine suferă cel mai mult? Fetele. Una dintre multitudinile date pe care nu le spun educatorii de educație sexuală este faptul că fetele sunt din punct de vedere anatomic mai vulnerabile la bolile cu transmitere sexuală decât băieții. De asemenea, ei trec sub tăcere faptul că deceniile de educație sexuală au eliberat societatea de grija a două boli cu transmitere sexuală (sifilisul și gonoreea), doar pentru a scoate la iveală peste douăzeci de asemenea boli, inclusiv viruși incurabili, unul dintre care este el mai adesea fatal: HIV.

Iar această întrebare nu este niciodată pusă: ce fel de virus nou există, ce se răspândește nedetectat? E vreo epidemie pe drum?

Există lucruri pe care trebuie să le cunoașteți în legătură cu prezervativele – ceea ce educatorii de educație sexuală numesc „protecție”. Majoritatea adolescenților nu le utilizează corect și frecvent. Chiar și atunci când le folosesc corespunzător pot apărea atât sarcina, cât și infecția. Iată de ce atât de mulți furnizori de servicii de sănătate le dau vești proaste tinerilor lor pacienți care insistă: Dar noi am folosit prezervativ, de fiecare dată!

Aceste victime tinere sunt supărate deoarece chiar și după e au urmat regulile, după ce au fost responsabili, au probleme: folosirea unui prezervativ le-a creat un fals sentiment de siguranță5. Și mai trebuie să menționez că latexul nu oferă nici o protecție împotriva suferinței emoționale care urmează adesea comportamentului sexual al adolescentului6.

Dr. Jacobs este specialist în boli infecțioase în Montgomery Country, statul Maryland. Ea a fost instruită de Institutele Naționale de Sănătate (INS), ajungând acolo la începutul anilor 1980, când a început marea plagă SIDA. SIDA era un mister în acei ani. Unitatea de îngrijire intensivă și departamentul de imunologie al INS era plin de tineri care trebuiau să fie sănătoși și înfloritori. După ce veneau puhoi din San Francisco, Los Angeles și New York la cel mai bun institut de cercetare și îngrijire extinsă, toți mureau.

După șapte ani la INS, ea a lucrat șapte ani la Spitalul Veteranilor din Washington, unde aceleași scenarii au continuat. Știința încă nu avea niciun răspuns. Ca mulți medici profesioniști care au îngrijit pacienți cu SIDA, pe parcursul anilor ’80 ai secolului trecut, Jacobs a văzut și a trecut prin multă tristețe.

În anul 2005 Dr. Jacobs era considerată ca fiind unul dintre cei mai buni medici ai Districtului Columbia. La cererea unei mame îngrijorate, ea a analizat un material video7 care le era arătat elevilor de clasa a zcecea, ca parte a unui curs de dezvoltare umană și viață de familie, nou, elaborat, prezentat în școlile publice din comitatul Montgomery. În acest video intitulat „Protejează-te” („Protect Yourself”), se afirma că prezervativele oferă 98% protecție împotriva sarcinii și infecțiilor cu transmitere sexuală, inclusiv HIV. Aceasta presupunea că acel nivel aproape perfect de protecție era eficient în timpul unui act sexual anal, oral sau vaginal.

Dr. Jacobs era alarmată: Asta era complet greșit. În primul rând, 98% din protecție se referea la evitarea sarcinii, nu infecție, protecție ce este atinsă, potrivit studiilor, de către cuplurile de adulți cu „utilizare perfectă” a prezervativelor. Puțini oameni reușesc să utilizeze prezervativul „perfect” – sistematic și corect. Mult mai comună este „utilizarea tipică” – prezervativul nu este folosit pentru toate actele, iar când este folosit, este de obicei folosit incorect. În cazul „utilizării tipice” de către adulți, studiile arată că prevenția sarcinii scade la 85%. Luând în calcul imaturitatea adolescenților, utilizarea de alcool înainte de relațiile sexuale, și alți factori, utilizarea tipică de către adolescenți a prezervativelor ar putea fi de așteptat să prevină sarcina la o rată mult mai mică.

Dr. Jacobs știa că cuantificarea gradului de protecție pe care îl conferă prezervativele față de infecție nu este o chestiune simplă. Chiar un grup de 28 de experți au avut un moment dificil în legătură cu această chestiune. Institutele Naționale de Sănătate, Centrele pentru Controlul Bolilor și Administrația pentru Medicamente și Alimentație i-a întrunit e cei 28 de experți în 2001, și i-a întrebat: „Care este dovada științifică în ceea ce privește eficacitatea utilizării prezervativului din latext pentru bărbați în prevenirea transmiterii bolilor cu transmitere sexuală în timpul relației sexuale vaginale?”8

Răspunsul la această întrebare a fost – și încă mai este – „Depinde”.9 Deși latexul este în mod fundamental impermeabil față de toate organismele transmise pe cale sexuală, germenii și sperma pot scăpa peste margini. În cel mai bun caz, protecția împotriva HIV are o reducere estimată de 80%10 a riscului de transmitere, în utilizarea perfectă, în timpul actului sexual vaginal.11

Reducerea riscului de infecții transmise prin secreții variază de la 26% (Chlamydia) la 62% (gonoreea)12. Într-un studiu pe adolescete afro-americane active sexual, în ciuda folosirii 100%, una din cinci s-a infectat cu Chlamydia, gonoreea sau trichomonas în decurs de 28 de luni.13

Protecția împotriva infecțiilor transmise de la piele la piele este compromisă, din cauză că uneori prezervativul nu oferă acoperirea zonei. Alte cercetări arată că utilizarea perfectă a prezervativului reduce doar riscul herpesului genital cu 25-50%14. Studii extinse au descoperit o eficacitate mică sau zero în prevenirea transmiterii HPV.15

Prioritatea instructorilor de educație sexuală din țara noastră este să promoveze libertatea sexuală și nu să împiedice infecțiile și suferința emoțională. Părinții, educatorii și furnizorii de servicii de sănătate tre buie să transmită copiilor același mesaj: În acest moment, bolile cu transmitere sexuală sunt în afara oricărui control. Niciodată nu ne-am confruntat cu o criză ca aceasta. Aceste infecții sunt dureroase și sâcâitoare, și pot chiar să vă pună viața în pericol. Prin urmare, doriți să le evitați cu orice preț. Fetele sunt în special vulnerabile. Sănătatea și viitorul sunt valoroase. Nu riscați să deveniți unul dintre cei mulți care își pun întreaga lor încredere într-un vaccin16 sau într-o bucată de latex. Fiți inteligenți, întârziați activitatea sexuală până când deveniți adulți și încercați să găsiți pe cineva care a așteptat la fel. Cu cât mai mult de apropii de acest ideal, cu atât ai multe sunt șansele de a te bucura de o viață lipsită de griji.

Miriam Grossman, Ce anume îl învățați pe copilul meu?, Provita Media, 2015

1Comunicat de presă, 2008, Conferința Națională de Prevenire a Bolilor cu Transmitere Sexuală, 11 martie 2008; disponibil online la: http://www.cdc.gov/stdconference/2008/media/release-11march2008.htm

2Dr. John Douglas, într-un interviu la The Early Show, CBS News, 12 martie 2008.

3Declarația președintelui SIECUS, Joseph DiNorcia Jr. despre noi date privind ratele bolilor cu transmitere sexuală la adolescenți, www.siecus.org/media/press/press0166.html.

4Victoria Stagg Elliott „Plans sought to curb teen girls’ high STD rate”, amednews.co, 14 aprilie 2008; disponibil online la http://www.ama-assn.org/amednews/2008/04/14/hlsa0414.htm.

5Un studiu recent al femeilor adulte a descoperit că probabilitatea eșecului contracepției din cauza coitus interruptus (18%) și prezervativului (17%) sunt similare: Kathryn Kost, Susheela Singh, Barbara Vaughan, James Trussell și Akinrinola Bankole „Estimates of contraceptive failure from the 2002 National Survey of Family Growth”, Contraception 77, nr. 1 (ianuarie 2008): p.10-21. Institutul Guttmacher „Get’In the Know’; Questions about Pregnancy, Contraception and Abortion”, relatează că procentajul femeilor care vor deveni însărcinate în primul lor an de utilizare a prezervativelor masculine este de 2% pentru „utilizarea perfectă” și 15% pentru „utilizarea tipică” Ei relatează, de asemenea, că femeile care au făcut un avort, după utilizarea adecvată a prezervativului, 42% au spus că prezervativul a alunecat. Disponibil online la http://www.guttmacher.org/in-the-know/prevention.html. De asemenea, vezi Rachel K. Jones, Jaqueline E. Darroch și Stanley K. Henshaw „Contraceptive Use Among U.S. WomenHaving Abortions in 2000-20001”, Perspectives on Sexual and Reproductive Health 34, nr. 2 (2002): p.294-303; despre utilizarea inconsistentă a prezervativelor la adulți vezi „American College Health Association – National College Health Assessment (ACHA – NCHA), primăvara 2004, Reference Group Data Report, Journal of American College Health 54, nr 4 (2004): 207.

6Joseph J. Sabia și Daniel I. Rees, „The effect of adolescent virginity status on psyhological well-being”, Journal of Health Economics 27, nr. 5 (2008): 1368-1381.

7

8Citizens for Community Values, „Workshop Summary: Scientific Evidence on Condom Effectiveness for Sexually Transmitted Diease (STD) Prevention” (12-13 iunie 2000), http://www.ccv.org/downloads/pdf/CDC_Condom_Study.pdf.

9King K. Holmes, Ruth Levine și Marcia Weaver, „Effectiveness of condoms in preventing sexually transmitted infections”, Bulletin of the World Health Organization 82, nr. 6 (iunie 2014): 454-461.

10Aceasta a fost o analiză a mai multor studii. Gama reducerii riscurilor a fost de 39-45%.

11Susan Weller și Karen Davis, „Condom effectiveness in reducing heterosexual HIV transmissions”, Family Planning Perspectives, 31, nr. 6, (noiembrie-decembrie 1999): 272-279.

12Jorge Sanchez, Pablo Campos, Barry Courtois, Lourdez Gutierrez, Carlos Carillo et. al., „Prevention of sexually transmitted diseases in female sex workers: perspective evaluation of condoms promotion and strengthened STD services”, Sexually Transmitted Diseases 30, nr. 4, (aprilie 2003): 273-279; Richard Crosby, Ralph DiClemente, Gina Wingood, Delia Lang și Kathy Harrington, „Value of Consistent Condom Use a study of sexually transmitted dsease prevention among African American adolescent female”, American Journal of Public Health 93, nr 6, (iunie 2003): 901-902.

13Studiul a examinat doar 3 boli cu transmitere sexuală și, prin urmare, nu reflectă posibila achiziție a altor BTS, inclusiv HIV, herpes, sifilis și virsusul uman papilloma (HPV) vezi Richard Crosby et. al. „Value of Consistent Condom Use a study of sexually transmitted dsease prevention among African American adolescent female”, American Journal of Public Health 93, nr 6, (iunie 2003): 901-902.

14Judith Shaly, Melissa McClung, Jennifer Patnaik și John Douglas, „Comparison of sexually transmitted disease prevalence by reported level of condom use among patiens attending an urban sexually transmitted disease clinic”, Sexually Transmited Diseases 31, nr. 3 (martie 2004): 154-160; Ana Wald, Andria G.M. Langerberg, Elizabeth Kranz, John M. Douglas Jr., H. Hunter Handsfield, Richard P. DiCarlo, Adaora A. Adimora, Allen E. Izu, Rhoda Ashley Morrow și Lawrence Corey, „The relationship between condom use and herpes simplex virus acquisition”, Annals of Internal Medicine 143, nr. 10 (15 noiembrie 2005): 707-713

15Când publicul este informat cu referire la eficacitatea prezervativului de către Centrele pentru Controlul Bolilor și alte autorități, sunt utilizați termeni precum „eficacitate înaltă”, „foarte bună”, și „semnificativă”. Deși nu există nici o îndoială că utilizarea adecvată a prezervativelor previne anumite infecții până la un anumit nivel, ar fi etic să amintim oamenilor că aceasta se referă strict la actul sexual vaginal și să oferim statistici reale, așa încât ei să poată lua decizii informate despre comportamentul lor. Din ce am putut deduce, „semnificativ” se referă uneori la „semnificativ din punct de vedere statistic”, un nivel de protecție pe care mulți oameni îl consideră acceptabil.

16Asta nu înseamnă că fetele nu ar trebui să se vaccineze.

Share

Interviu cu Alexandra Nadane, Președinta Asociației Studenți pentru viață: „Se spune că oamenii își găsesc o cauză pentru care să lupte, însă în situația mea aș spune că ea m-a găsit pe mine”

foto spectacol

Alexandra Nadane are 22 ani și este studentă la Facultatea de Comunicare și Relații Publice ( SNSPA) din București și Președinte al Asociației „Studenți pentru viață”. Mai multe detalii legate de activitățile realizate de Alexandra, de care noi, românii trebuie să fim mândri, vom afla din următorul material.

 

Bună ziua Alexandra și îți mulțumesc că ai acceptat să ne acorzi acest interviu.

Bună ziua! Vă mulțumesc și eu pentru invitație și vă felicit pentru inițiativa de a promova viața printre românii din diaspora și nu numai.

Aș dori să ne dai câteva detalii despre felul în care a început proiectul „Studenți pentru viață” și care sunt principiile care stau la baza acestuia.

Se spune adeseori că oamenii își găsesc o cauză pentru care să lupte sau o vocație, însă în situația mea aș putea spune că ea m-a găsit pe mine. Totul a început în urmă cu 6 ani. Aveam 16 ani, eram elevă și, la fel ca mulți adolescenți de vârsta mea, îmi plăcea să mă implic în diferite activități de voluntariat. În acea perioadă eram coordonator media într-o organizație umanitară și într-o zi am primit un mail de la o tânără de 24 de ani, care spunea că este însărcinată și că are nevoie de ajutor, deoarece părinții o presează să facă avort și o amenință că o vor da afară din casă în cazul în care va păstra copilul. Era un apel disperat, chiar ea spunea că e o ultimă șansă pentru viața acelui copil și că nu mai are puterea de a merge mai departe în lipsa unui sprijin. Am arătat mailul superiorilor mei, iar răspunsul a fost că nu îi interesează și că nu e treaba lor. După discuția cu aceștia, am mai citit odată mailul și mi-am dat seama că nu pot să îl închid și să merg mai departe, am simțit că trebuie să fac ceva pentru această tânără. Am sunat-o și am stabilit o întâlnire în următoarele ore. Înainte să o sun m-am gândit că nu știu cum să o ajut și nici ce ar trebui să îi spun, era și prima dată când mă loveam de o astfel de situație, dar am zis, totuși, să mă văd cu ea, așa, ca să știe că îi sunt alături.

Ne-am întâlnit și singurul lucru pe care am putut să i-l spun a fost: „Fii puternică, porți o viață în interiorul tău. Ai curajul să mergi mai departe, indiferent de presiunile care vin de la ceilalți. Eu îți voi fi alături și te voi sprijini de acum încolo, poți să mă consideri sora ta”. A fost un moment emoționant și pentru ea și pentru mine. Ea s-a liniștit că a găsit o persoană care să o asculte și să o sprijine, iar eu m-am bucurat că am putut să îi fiu de ajutor. Stând de vorbă, mi-a trecut prin minte gândul că, dacă va ajunge acasă, presiunile părinților vor continua și lucrurile vor ajunge iarăși în același punct, prin urmare i-am spus: „Vin cu tine acasă să vorbesc cu părinții tăi”. Ea s-a bucurat, pentru că era foarte neliniștită gândindu-se că iarăși se va lovi de atitudinea lor negativă. Când am ajuns la ea acasă am făcut cunoștință cu părinții, iar ei au început să îmi spună dintr-o dată toate motivele pentru care acel copil nu merită să trăiască: lipsa unei locuințe, lipsa banilor, a alimentelor, lipsa unui serviciu pentru tatăl copilului, lipsa banilor pentru controale, investigații medicale și tot ce necesita dezvoltarea sarcinii și nașterea. Era așa, un fel de asalt. Peste tot se auzeau motive care justificau presiunile. Până la urmă i-am oprit și i-am rugat să punem toate problemele existente pe hârtie. După ce s-a făcut acest lucru, am luat hârtia și le-am zis că eu o să îi ajut să își rezolve toate aceste probleme. Din fericire, ei m-au crezut, deși eu n-aveam nicio idee despre cum aș putea să fac asta, mai ales că situația mea financiară nu era una deosebită, iar părinții mei n-aveau idee despre ce promisiuni fac eu în acel moment. Discuția s-a încheiat pașnic, într-o notă foarte optimistă. Ei au început să se pregătească sufletește de venirea pe lume a copilului, eu am plecat acasă cu lista și o poză cu ei. Când am ajuns acasă am început să mă gândesc ce aș putea face eu cu acea listă. Mi-a venit ideea salvatoare de a scrie o poveste despre această tânără și de a o posta pe internet, împreună cu numărul de telefon, deși nu știam dacă va citi sau nu cineva acel mesaj.

A doua zi am primit un telefon de la o doamnă, care mi-a spus că a citit anunțul și ar vrea să asigure costurile pentru investigațiile medicale (tânăra nu avea asigurare de sănătate), apoi cei din cadrul organizației în care făceam voluntariat s-au decis să o sprijine lunar cu un pachet de alimente, după care au început să apară diferite persoane sau organizații care să îi sprijine. Acum tânăra este căsătorită cu tatăl copilului și au împreună 3 copii. Pentru mine, acel moment a însemnat o schimbare foarte mare. Mi-am dat seama că implicarea în salvarea vieții acestor copii este cea mai frumoasă formă de voluntariat pe care o poate face cineva. Prin urmare, am renunțat la toate activitățile de voluntariat pe care le făceam și m-am gândit să merg pe această direcție.

Inițial nu prea știam ce ar trebui să fac, dar, scriind articole de informare pentru viață, am primit într-o zi vreo 20 de mesaje de la tinere din diverse colțuri ale țării, toate cu un conținut asemănător: „Bună ziua, mă cheamă X, sunt din orașul Y, am rămas însărcinată, prietenul mă amenință că mă părăsește dacă nu fac avort, iar părinții îmi spun că dacă voi păstra copilul mă vor da afară din casă. Vă rog să mă ajutați”.

În momentul acela am realizat că femeile aflate în criză de sarcină au nevoie de încurajare și de informare, însă acestea două nu sunt suficiente și că este mare nevoie de sprijin concret. Așa a apărut în anul 2013 Asociația Studenți pentru viață, o asociație studențească înființată cu scopul de a oferi sprijin tinerelor și adolescentelor aflate în situații de criză și de a pregăti, de a forma și informa tinerii pentru viață, pentru familie și pentru integrare socială.

Ai întâmpinat multe obstacole în realizarea acestui proiect? Ce te motivează să continui, chiar și atunci când lucrurile nu sunt întotdeauna roz?

Desigur că există obstacole la tot pasul, nu e deloc ușor și se întâmplă asta din două mari motive. Primul este legat de faptul că majoritatea femeilor nu își doresc cu adevărat să facă avort: circa 85% dintre ele sunt presate de către partener, soț, familie sau alte persoane din jur să facă avort împotriva voinței lor, iar presiunile ajung până la situații de violență gravă. De exemplu, am avut o tânără din Brașov care ne-a cerut ajutorul. Era într-o relație de concubinaj cu un militar, iar acesta a ajuns să o bată cu picioarele în burtă pentru a-i provoca avortul și, cu toate că am încercat să îi oferim sprijin, a ajuns să facă avort pentru că frica a biruit. Astfel de situații grave sunt frecvente, iar încercarea noastră de a sprijini femeile care trec prin astfel de momente este dificilă, uneori siguranța noastră fizică este pusă în pericol. În al doilea rând există obstacole pentru că în societate nu există o cultură care să promoveze și să protejeze viața. De multe ori ne ascundem în spatele indiferenței spunând că este decizia femeii, iar alteori pur și simplu spunem că nu e treaba noastră. O consecință a indiferenței noastre este faptul că femeia ajunge să considere avortul singura soluție. De exemplu, a ajuns la noi o femeie de 35 de ani, care spunea că a făcut 6 avorturi cu același partener și că regretă foarte mult. Vorbind cu ea ne-a spus că i-ar fi păstrat pe toți cei 6 copii, chiar dacă nu era căsătorită cu acel bărbat, chiar dacă el era de altă naționalitate și locuiau într-o țară străină, însă indiferența lui, faptul că i-a spus: „Descurcă-te singură” și faptul că s-a simțit lipsită de orice sprijin au determinat-o să facă 6 avorturi.

Cea mai puternică motivație este bucuria pe care o ai atunci când sprijini femeile aflate în astfel de situații și când știi că ai participat la schimbarea și salvarea unor vieți, iar asta îți dă puterea să mergi mai departe.

Știu că voi ați organizat și „Marșul pentru viață” de pe 21 martie (a.c.)  la București. A decurs conform așteptărilor?

Pe 21 martie a avut loc Marșul pentru viață cu tema „Fiecare viață este un dar”. Evenimentul s-a desfășurat în 77 de orașe din România și Republica Moldova, au fost mii de oameni din toate orașele care au ieșit pe stradă în aceeași zi să transmită un mesaj puternic de sprijin pentru viață. Gestul lor a avut un impact pozitiv în spațiul public în ce privește conștientizarea faptului că fiecare viață este un dar, că viața unui copil cu dizabilități este la fel de importantă ca viața unui om de știință sau ca viața oricăruia dintre noi. Pe 21 martie este și Ziua Mondială a Sindromului Down și, având în vedere că la nivelul Uniunii Europene 96% dintre copiii diagnosticați intrauterin cu probabilitatea de a avea acest sindrom sunt avortați doar pe acest criteriu, am încercat să atragem atenția că acest lucru este nefiresc și este împotriva umanității. Copii diagnosticați cu Sindrom Down sunt copii extraordinari, care pot face multe lucruri dacă sunt încurajați și sprijiniți. Cu ocazia Marșului pentru viață noi am încercat să promovăm poveștile lor. Aici puteți citi o mărturie emoționantă a unui tată care a vrut să își avorteze fetița cu Sindrom Down, despre cum s-a schimbat viața familiei de când s-a născut copilul și despre bucuria pe care le-a adus-o acest copil.

Ne-am bucurat de faptul că mulți oameni au sprijinit acest demers și sperăm ca la anul să crească numărul de localități în care se organizează Marșul pentru viață sau alte activități de informare pentru viață. Marșul pentru viață este pentru fiecare dintre noi o ocazie excelentă de a ieși din spațiul indiferenței și de a sprijini viața.

Problema avortului în România, rămâne un subiect destul de controversat, cu păreri pro și contra, iar statisticile arată niște rezultate greu de imaginat. Cum le putem ajuta pe tinerele fete din ziua de azi, să nu mai recurgă la un asemenea gest?

Dacă tot vorbiți de statistici, aș vrea să vă dau câteva cifre. Din 1958 până în 2012, în România s-au făcut 21.739.412 de avorturi, cu precizarea că avorturile efectuate în clinicile particulare nu sunt raportate, deci nu sunt incluse în statistici, prin urmare, la acest număr se adaugă avorturile făcute în clinicile particulare, a căror număr este necunoscut. De asemenea, cred că la numărul real al avorturilor în România ar trebuie adăugat numărul de avorturi pe care îl fac românii în străinătate, despre care nu am citit niciodată măcar vreo estimare; oricum, având în vedere că sunt plecați în străinătate în general persoane active, cred că acest număr este, la rândul său, uriaș.

Aș vrea să mai precizez un aspect mai puțin cunoscut legat de avort în perioada comunistă. Între anii 1967-1989, în perioada în care avortul a fost restricționat prin celebrul decret 770/1966, în România s-au făcut 6.549.823 de avorturi legale – nu vorbesc despre avorturile ilegale, care nu au fost cuprinse în statisticile oficiale.

Din cauza faptului că din societate lipsește o cultură a vieții, iar informarea legată de această problemă, despre cauze, efecte și soluții este extrem de redusă, se întâmplă de multe ori ca în momentul în care cineva aduce în discuție problema avortului și a consecințelor acestuia asupra femeii, a copilului și a familiei să fie imediat acuzat că dorește să se întoarcă la comunism sau că promovează interzicerea avortului. Puțini oameni își dau seama că în timpul comunismului nu a existat un interes real pentru sprijinirea și protejarea femeilor și a copiilor, pentru viața lor, ci necesitatea forței de muncă pentru realizarea planurilor dictaturii comuniste a determinat apariția acestui decret. Avortul a fost legalizat în România în anul 1958, în perioada Gheorghe Gheorghiu Dej, deci tot de către comuniști, iar faptul că existau o serie de posibilități prin care femeile puteau face avort arată că nu viața femeii sau a copilului era importantă. De exemplu, dacă mama avea deja 4 copii putea face avort în mod legal. În plus, un aspect prea puțin cunoscut este acela că doctorii ginecologi erau obligați să facă avorturi, nu puteau refuza pe motive de conștiință avorturile la cerere, deci cele fără specificații medicale – iar aceasta spune mult despre adevărata atitudine a regimului comunist față de valoarea și demnitatea vieții umane. Pentru a înțelege și mai clar că restricționarea avortului nu este corelată cu ideologia comunistă, avem exemplu primului stat care a legalizat avortului în istorie, URSS, în 1920, de către comuniștii conduși de Lenin. De altfel, o altă țară comunistă, China, urmând același principiu al reglementării forțate a natalității pentru îndeplinirea dezideratelor de stat a introdus în 1979, și menține și în prezent, politica copilului unic, în cadrul căreia se fac circa 10.000.000 de avorturi forțate anual.

Dincolo de aspectele legate de statistici, cam 80-85% dintre femei sunt presate să facă avort de către partener, soț, părinți, familie sau alte persoane din jur. Din cauza acestui lucru, de cele mai multe ori avortul nu este decizia femeii, ci ea este obligată să se conformeze acestor presiuni, în caz contrar rămânând fără sprijin sau chiar pe drumuri. Prin urmare, demersul de sprijinire a femeilor aflate în situații de criză este foarte important și fiecare dintre noi ne putem implica, fie cu o vorbă bună, fie cu o încurajare, fie cu sprijin moral, material, fiecare cu ce putem, important este să le fim alături și să nu ne ascundem în spatele indiferenței. Pe site-ul www.studentipentruviata.ro găsiți datele noastre de contact și modalitățile prin care puteți ajuta.

Pe lângă faptul că ești președintele unei asociații și te ocupi cu foarte multe acte de voluntariat, întâi de toate ești tânără. Povestește-ne despre o zi din viața ta. Ce face Alexandra într-o zi obișnuită, atunci când nu pune bazele unui proiect?

Am o viață obișnuită, la fel ca mulți tineri din generația mea. În primul rând am bucuria faptului că am alături prieteni și oameni dragi care au aceleași preocupări și încercăm întotdeauna să ne gândim la lucruri constructive pe care le putem face împreună. A fi pentru viață nu e doar o activitate de voluntariat, e un mod de viață, care se regăsește și în relațiile personale cu oamenii, în discuțiile cu prietenii sau în alte lucruri pe care încerc să le fac. Pe lângă voluntariat îmi place să fac lucruri care să îi aducă pe oameni împreună, chiar dacă asta înseamnă un meci de volei, o ieșire pe munte sau o plimbare în parc. Cred că este foarte important ca tinerii să își găsească prieteni cu care să împărtășească aceleași idei, pentru că așa se pot lega multe lucruri frumoase, care să pună în practică talentele și capacitatea fiecăruia de a face ceva.

Spune-ne te rog, câteva cuvinte și despre revista „Pentru viață” .

Până în acest moment au apărut 4 numere din revista pentru viață și fiecare dintre ele a avut o temă: „Iubește-i pe amândoi”, în primăvara anului 2013, „Adopția, o alegere nobilă”, în primăvara anului 2014, „Bărbatul și femeia, egali și complementari” în toamna anului 2014 și „Fiecare viață este un dar” în primăvara anului 2015. Le găsiți pe toate pe site-ul nostru, www.studentipentruviata.ro. Revista a apărut dintr-o nevoie de informare. Vorbind cu oamenii ne-am dat seama că foarte multe lucruri nu se știu, iar lipsa de cunoaștere a problemei determină lipsa de atitudine și conduce la decizii greșite, motiv pentru care ne-am gândit că trebuie să facem ceva și așa a început apariția revistei „Pentru viață”. Este un format simplu, A4, de 12 sau 14 pagini și fiecare număr a fost distribuit în zeci de mii de exemplare. Au fost multe persoane în situații de criză, care au ajuns la noi prin intermediul revistei și ne-au cerut sprijinul, la fel cum au fost persoane care și-au schimbat părerea după ce au citit mărturiile și articolele din revistă. Cu această ocazie aș vrea să-i îndemn pe cei care pot da o mărturie să își găsească curajul și să povestească experiența prin care au trecut pentru că astfel de mărturii sunt foarte importante pentru femeile care se află într-o situație de criză și nu știu ce să facă. Mărturiile se pot trimite pe adresa asociației: studentipentruviata@gmail.com.

Care sunt planurile tale de viitor? După ce vei termina facultatea, spre exemplu, ce-ți dorești să faci mai departe?

Am convingerea interioară că n-aș putea să fac altceva decât ceea ce fac acum. Sunt mii de femei și copii din România care au nevoie de sprijinul nostru, care au nevoie de programe care să le vină în ajutor, mai ales că în țara noastră nu există o strategie publică de sprijin pentru femeile aflate în situații de criză de sarcină, care trec prin momentele dificile, descrise mai sus. Prin urmare, efortul fiecăruia dintre noi este extrem de important și poate contribui în mod pozitiv la schimbarea vieților acestor persoane și la salvarea copiilor. Îmi doresc să termin ceea ce mi-am propus să fac pe plan educațional și să folosesc cunoștințele și competențele obținute în dezvoltarea unor programe care să vină în sprijinul femeilor aflate în situații de criză, să îmbunătățească situația lor și să sporească conștientizarea în spațiul public în legătură cu problematica vieții.

Care a fost cel mai greu lucru pe care a trebuit să îl faci, pentru a ajunge aici?

Depinde cu ce comparăm. Dacă comparăm greutatea lucrurilor prin care trecem noi cu dorința ca totul să fie ușor, să nu existe nicio problemă și totul să meargă mereu bine, atunci foarte multe lucruri sunt grele, dar dacă facem comparația între greutățile pe care le întâmpinăm noi și greutățile, abuzurile și presiunile de care se lovesc mii de femei aflate în situații de criză sau cu jertfa unor oameni care și-au dat și viața pentru salvarea celorlalți, atunci nimic nu e greu. De exemplu, Măriuca Zaharia a fost o fetiță care s-a născut în satul Răzoare, în regiunea Moldovei. În anul 1919, când ea avea 12 ani, frontul a ajuns în dreptul satului ei și acolo a avut loc o grea bătălie între armata română și armata germană. S-a întâmplat ca armata română să instaleze un post de observație tocmai în nucul din grădina bunicului ei, Ion Zaharia. Un soldat stătea mereu ascuns între ramurile nucului și supraveghea prin binoclu mișcările armatei germane. Soldatul transmitea tot ce vedea sergentului, care stătea la rădăcina nucului, iar acesta transmitea mai departe ceea ce văzuse. În a zecea zi de luptă, soldații germani au descoperit observatorul din nuc și au început să îl bombardeze, iar o schijă l-a atins pe soldatul observator și l-a ucis. Măriuca, fără să stea pe gânduri, s-a urcat în nuc în locul soldatului observator și a început să transmită și să dea indicații esențiale armatei române. În scurt timp armata română a reușit să contraatace și să îndepărteze armata germană, însă, la un moment dat, un soldat german a observat-o pe Măriuca și a tras, iar glonțul a lovit-o în piept și a ucis-o. Măriuca a îndeplinit o misiune eroică și este singurul copil îngropat în Mausoleul de la Mărășești. Datorită jertfei ei, asaltul armatei germane nu a mai continuat. Nu putem să nu ne întrebăm ce avea Măriuca: putere nu avea, arme nu avea, capacități ieșite din comun nu știm să fi avut, însă a avut foarte mult curaj și dorința de a-și ajuta semenii, iar asta a ajutat-o să meargă până la capăt. Și nouă, de multe ori, ni se pare că e greu să ajutăm, că nu avem ce ne trebuie, însă avem nevoie doar de curaj și de dorința de a sprijini.

Dincolo de asta, da, uneori trebuie să renunți la anumite lucruri legate de propriul confort și să te gândești mai mult la ceilalți, să dăruiești mai mult. Alteori este greu că oamenii nu te înțeleg, nu sprijină astfel de inițiative sau că te privesc în mod negativ pentru că ai ales să faci asta, dar trebuie să îți găsești forța de a merge mai departe.

Te-ai gândit vreodată să pleci în străinătate? Ce te-a reținut să rămâi și să desfășori activități aici în România?

Nu numai că m-am gândit, dar am avut și câteva ocazii. Foarte mulți prieteni și colegi au plecat la studii și nu odată mi-au zis: „Hai cu noi”, dar n-am putut. Nu m-a lăsat inima să plec. Nu se compară sentimentul și bucuria pe care le am când sunt în țară cu momentele în care plec pentru scurt timp în străinătate. Acasă sunt părinții, bunicii, strămoșii, locurile în care m-am născut, oamenii dragi, tradițiile și credința acestui popor, de care eu nu pot să mă despart, indiferent de oportunitățile și avantajele pe care le-aș avea în străinătate. În respect foarte mult pe românii din diaspora, chiar le-am zis prietenilor mei că, din când în când, ar trebui să mai transmitem un gând bun și o rugăciune, pentru că nu e deloc ușor să fii plecat din țară. Fiecare are greutăți, probleme, momente în care simte că nu mai poate, iar la asta se adaugă dorul de casă și de cei dragi.

Cred că nu e rău ca oamenii să plece să facă studii, să aprofundeze anumite domenii sau să se dezvolte, însă este foarte necesar să se întoarcă acasă. Societatea are multe probleme pe care le știm cu toții, dar ele nu se pot schimba fără efortul celor plecați. Am făcut odată un bilanț și mi-am dat seama că cei mai capabili și inteligenți colegi și prieteni, care ar fi putut schimba ceva aici sunt plecați din țară, de aceea consider că întoarcerea e esențială și pentru noi și pentru ceilalți. Desigur, veți spune că în România nu ești la fel de bine primit, că eforturile nu sunt recunoscute la fel, că salariile nu sunt atât de mari, însă schimbările în bine nu se produc fără jertfă. Trebuie să ne propunem să depășim aceste probleme și, în ciuda ostilităților, să avem curajul să facem ceva în țară, iar acest lucru va influența în bine viitorul societății și al copiilor noștri. Și am sentimentul că prea puțini dintre românii plecați în străinătate reușesc, pe termen lung, să se împlinească așa cum ar fi putut să o facă în România…

Eu te-am cunoscut în tabăra de voluntariat „Împreună pentru copiii de la Valea Plopului”, unde împreună cu asociația „Studenți pentru viață” și alte filiale ASCOR, ai făcut parte din organizare. Acolo, pe lângă proiectele pe care le desfășurai împreună cu Pr. Nicolae Tănase, te ocupai și de activitățile din tabără. Când obosește Alexandra? Dar, cel mai important, cum își încarcă Alexandra „bateriile”?

Obosesc repede când sunt multe de făcut, dar mai ales când nu dorm când trebuie. Pentru ca lucrurile să meargă bine, e nevoie de un echilibru în toate. Bateriile se încarcă și în urma acestor activități, pentru că orice ajutor pe care îl oferi aduce multă bucurie și împlinire, iar acestea reprezintă o puternică motivație pentru a merge mai departe. În rest, avem o țară frumoasă și sunt multe locuri în care putem regăsi liniștea și firescul, departe de zgomotul marilor orașe. Însă, până la urmă, cred că puterea de a face binele vine de la Dumnezeu.

Acum pe final, te-aș ruga să le transmiți un mesaj elevilor, studenților, tinerilor dar și cititorilor noștri de peste hotare.

Sprijinirea femeilor aflate în criză de sarcină și salvarea vieții copiilor depinde de fiecare dintre noi. E suficient să privim cu atenție la ce se întâmplă în jur și în scurt timp vom descoperi o rudă, o prietenă, o colegă de serviciu sau de facultate care trece printr-o astfel de situație și are nevoie de ajutor. Hai să ne oprim și să îi fim alături, să nu trecem mai departe ignorând situația. Și chiar dacă nu avem pe cineva apropiat, sunt mii de femei care trec prin astfel de momente, iar unele dintre ele ajung la Asociația Studenți pentru viață și solicită ajutor. Puteți sprijini aceste femei prin intermediul asociației noastre, puteți să le trimiteți un mesaj de încurajare, puteți să le sprijiniți material pe parcursul sarcinii, să ne trimiteți mărturiile voastre sau să faceți voluntariat pentru viață acolo unde sunteți, să scrieți articole de opinie, să faceți traduceri, să distribuiți materiale de informare pe contul vostru de Facebook, orice efort care sprijină îmbunătățirea situației este binevenit.

Și nu în ultimul rând aveți grijă la alegerile pe care le faceți în viață. De multe ori, atunci când o tânără rămâne însărcinată în mod neașteptat, are impresia că lumea se prăbușește peste ea și că tot viitorul ei se va schimba în rău, motiv pentru care ajunge să considere avortul o soluție, dar lucrurile nu stau deloc așa. Atunci când o femeie alege viața spre binele ei și al copilului, efectele pozitive nu vor întârzia să apară. Anul trecut a ajuns la noi o tânără din Suceava, însărcinată în 7 luni, care fusese părăsită de prieten pentru că nu a dorit să facă avort, iar părinții erau din alt oraș și nu știau că fiica lor este însărcinată. Noi am încercat să-i oferim sprijinul de care avea nevoie, ei îi era foarte teamă de ce vor zice părinții, iar într-o zi, când era aproape să nască, mama ei s-a hotărât să-i facă o vizită și a aflat de sarcină. S-a bucurat pentru fiica ei și a rămas cu ea să o ajute în primele luni de după naștere. După ce a născut și s-a întors acasă, prietenul ei care o părăsise a venit și și-a cerut iertare pentru gestul lui și a cerut-o în căsătorie.

Îți mulțumesc frumos pentru interviul acordat și sper să ne revedem curând în noile proiecte în care vom colabora. A fost o onoare pentru mine să îmi acorzi acest interviu, iar România, DA – avem studenți cu care trebuie să ne mândrim. Avem studenți care coordonează și desfășoară activități, asociații și fac un BINE țării.

Vă mulțumesc și eu pentru ocazia de a transmite un mesaj românilor din diaspora și vă felicit pentru entuziasmul cu care promovați viața.

 

Ionela Ifrim

Așii Români

Share

Marșul pentru viață 2019

Descarcă de mai jos foto profil/cover FB și pancarte Marșul pentru Viață:

2%

Donează

RO25BTRLRONCRT0V17367901 - LEI RO10BTRLEURCRT0V17367901 - EURO RO50BTRLUSDCRT0V17367901 - USD
BANCA TRANSILVANIA, SUCURSALA LIPSCANI, BUCUREŞTI

Arhivă Blog