Rep.: Asociația Studenţi pentru viaţă este una neconfesională. Cum de ați venit la Iaşi de Sfânta Parascheva?
Alexandra Nadane: A fi activ într-o asociație neconfesională nu înseamnă a fi ateu şi nici nu presupune o indiferenţă faţă de credinţa proprie şi de spiritualitatea poporului în care te-ai născut. De sute de ani, Sfânta Parascheva este, pe lângă sărbătoarea religioasă, și o sărbătoare a identității Moldovei, iar, în perioada modernă, a întregii Românii, vin foarte mulți oameni aici și considerăm că este un loc potrivit pentru a prezenta mesajul pro-viață și pro-familie al asociației noastre. IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei, a încuviințat și facilitat prezența noastră aici și suntem recunoscători pentru aceasta. Așa că, până pe 15-16 octombrie la standul SPV vom oferi informaţii despre asociație, vom discuta cu cei care doresc să devină voluntari și vom desfăşura mai multe activităţi de promovare a vieții și a familiei. Între altele, vom oferi noul număr, al treilea, al revistei noastre, „Pentru viaţă”, cu tema „Bărbatul şi femeia, egali şi complementari”. Pregătim şi surprize!
Rep.: Credeţi că oamenii care merg la biserică se confruntă mai mult sau mai puţin cu problemele sociale în care vă implicaţi?
Alexandra Nadane: Persoanele care merg la biserică nu sunt ferite de problemele pe care le întâmpinăm cu toții în viața noastră. În particular, și ele se confruntă cu criza de sarcină, cu probleme familiale, dar ceea ce face diferenţa este modul în care se raportează la aceste probleme.
Am observat că persoanele care îşi pun nădejdea în Dumnezeu, care se roagă, care duc o viaţă religioasă, care se spovedesc au mai multe şanse să treacă cu bine prin situaţiile de criză şi să rămână echilibrate, deoarece au, prin credinţă, un sprijin foarte puternic dincolo de sprijinul oferit de oameni, pentru că sunt ancoraţi într-un sistem de valori clare și puternice, pentru că au repere deplin validate; astfel, ei ştiu ce au de făcut şi, chiar dacă la un moment dat o iau pe un drum greşit, ştiu unde să se întoarcă. Desigur, în asemenea situaţii de criză este nevoie de foarte mult sprijin din partea celor din jur, pentru că fondul pe care se iau deciziile greşite este de cele mai multe ori constituit din: frică, disperare, violenţă, senzaţia că lumea se prăbuşeşte peste tine şi convingerea că nu există nicio soluţie. În asemenea momente este greu de analizat lucrurile la rece şi de gândit limpede, dar, dacă există sprijinul necesar, se pot lua decizii corecte, care să nu fie regretate ulterior. Mulți copii au văzut lumina zilei pentru că mamele lor, ori ambii părinți, au știut să caute rezolvare la o situație de criză de sarcină în spațiul credinței, au avut un preot care să îi sfătuiască și susțină. Bucuria adusă de copii după naștere, uneori odată cu refacera unității familiei, le-a arătat că nu au greșit când au ales viața copilului cu credința că Dumnezeu poate purta de grijă de orice persona umană, fie aceasta și un copil care pare că aduce o criză în viața mamei și a tatălui său.
Rep.: Ce aşteptări aveţi de la acest popas în „Capitala Moldovei”?
Alexandra Nadane: Nu am avut timp să-mi creez aşteptări, dar am în suflet bucuria de a descoperi şi de a primi ceea ce este rânduit să se întâmple. În general cred că ceea ce depinde de noi nu este neaparat modul de desfăşurare a lucrurilor, ci atitudinea cu care răspundem, modul în care le primim şi le valorificăm.
Rep.: Cunoaşteţi Iaşiul, aveţi prieteni acolo? Cum vi se pare oraşul?
Alexandra Nadane: E a treia oară când mă aflu la Iaşi şi aproape de fiecare dată am ajuns aici în mod neaşteptat. Simt că sunt multe lucruri pe care trebuie să le aflu şi mulţi oameni noi pe care trebuie să-i cunosc. Am o apreciere deosebită pentru prietenii mei din Iaşi. Mulţi oameni spun că în regiunea Moldovei oamenii sunt altfel, că au o altă aşezare sufletească, și nu pot decât să le dau dreptate. În sudul țării suntem ceva mai reci unii față de alții, cel puțin eu așa simt.
Diac. Stephen Holley (parohia Sf. Haralambie, Iaşi), şi Alexandra Nadane, la cortul împărţit de Pro Vita Iaşi şi Studenţi pentru viaţă
Rep.: Aveţi vreo poveste personală sau aţi auzit de la altcineva de o poveste care să vă lege mai profund de sărbătoarea Sfintei Parascheva?
Alexandra Nadane: Uneori am vorbit critic despre faptul că la Sfânta Parascheva vin şi oameni care fac gesturi sau au atitudini deplasate, care vin cu diferite superstiţii sau vin pentru lucruri materiale, gen să câştige ceva sau să-şi găsească un serviciu. Mi s-a părut că aceştia îi tulbură pe ceilalţi, că, de fapt, nu ştiu de ce sunt acolo şi consideram că nu e normal să vină numai „pentru sarmale”, ca să parafrazez presa care de multe ori numai asta îşi alege să filmeze. Până într-o zi când o prietenă mi-a povestit cum a devenit credincioasă. Iată cum s-au petrecut lucrurile:
Era atee, nu voia să audă de Biserică şi mereu se distra pe seama prietenilor ei credincioşi. Unul dintre aceşti prieteni o suna însă în fiecare duminică dimineaţă și o chema la biserică, iar ea spunea regulat că vrea să doarmă, că n-are chef, că a fost în club cu o seară înainte etc. După un an în care primise telefon în fiecare dimineaţă de duminică, s-a hotărât să meargă şi să vadă cum e. I s-a părut foarte plictisitor, avea impresia că nu înţelege nimic, a ieșit de mai multe ori afară pentru că i se părea că nu are aer. Așa că în continuare credea că oamenii credincioşi sunt ori proşti, ori nebuni. La puţină vreme, cineva a invitat-o să meargă la Sfânta Parascheva împreună cu un grup de tineri. Pe lângă opinia despre slujbele religioase, acum mai era și gândul că trebuie să stea atâtea ore în picioare, așa că nici nu își punea problema să meargă. Totuși, până la urmă s-a gândit că nu strică să meargă şi să se roage să găsească un serviciu bun, că poate cine ştie. După 14 ore de stat la coadă, după nervi şi gânduri care îi spuneau să renunţe pentru că nu are rost, că pierde timpul, prietena mea se apropie de racla Sfintei Parascheva şi deodată simte cum ceva, ca un curent, o pătrunde din cap până în picioare şi cum fiinţa ei se schimbă cu totul, pentru totdeauna. Nu a fost decât o secundă, dar la următorul pas pe care l-a făcut după ce a sărutat racla Sfintei, a constatat că era alt om şi că totul era altfel.
Aşa a început o nouă viaţă pentru ea. Când mi-a povestit aceste lucruri am zis că nu voi mai judeca niciodată oamenii care vin la Sfânta Parascheva, că nu ştiu ce este în inima omului sau planul pe care îl are Dumnezeu cu el.
Foto pelerini la racla Sfintei Parascheva: Doxologia.ro
Diac. Stephen Holley (parohia Sf. Haralambie, Iaşi), şi Alexandra Nadane, la cortul împărţit de Pro Vita Iaşi şi Studenţi pentru viaţă
