Tag Archives: criza de sarcina

„Mamă, ce încerci să faci? Simt când mă iubești, cum simt și când nu mă dorești. Tot ce faci, gândești și simți îmi transmiți și mie. Eu trăiesc prin tine și simt tot.” / Mărturii despre criza de sarcina, #3

101 femei fericite

Mă numesc Georgiana, sunt din orașul […], Dâmbovița, și vreau să vă povestesc cum mi-a trecut prin cap riscul abandonării propriului copil din pântece, ispitită să aleg mai degrabă străinătatea și dragostea partenerului meu de viață (cu care nu sunt încă căsătorită) și chiar cu riscul uciderii propriului copil.
În 2015 aveam 23 ani, prietenul meu 26, lucram amândoi în Spania într-o făbricuță. Relația noastră împlinise aproximativ 6 luni și intenționam să ne căsătorim.

În iunie am aflat că sunt însărcinată. Plănuiam să ne căsătorim, dar sarcina a „electrocutat” aceste planuri, deși în mod normal ar fi trebuit să le însuflețească. Prietenul mi-a spus să fac avort, că el dorește să muncească, de asta a venit în Spania, nu să aibă copii. Eu mi-am dorit copilul cu orice chip, chiar cu riscul despărțirii, cu care mă amenința.

Numai gândul avortului îmi provoca nesomn și neliniște, sentiment transmis de fiecare dată copilului meu, care, la rândul lui, parcă îmi răspundea agitației mele.

Multă vreme m-am luptat cu acest gând, trecând ușor prin stări de bucurie și tristețe, care alternau una cu alta, situații psihice nemaiîntâlnite până atunci de mine și pe care nu și le dorește nimeni. Parcă simțeam la ureche glasul copilului meu cum îmi zicea: „Mamă, ce încerci să faci? Simt când mă iubești, cum simt și când nu mă dorești. Tot ce faci, gândești și simți îmi transmiți și mie. Eu trăiesc prin tine și simt tot.”

De-a lungul primei perioade de sarcină, între lunile 1-4, în mintea meu se derulau diverse scenarii despre cum ar fi mai bine să acționez astfel încât să nu am repercusiuni imediate ori remușcări pe viață. Uneori mă gândeam să țin sarcina, să dau naștere copilului și ulterior să-l părăsesc ori să-l dau spre adopție, alteori să nu o țin, în ciuda tuturor implicațiilor de ordin medical, fiind conștientă permanent de brutalitatea metodelor de chiuretaj.

Știam că riscurile și procedura avortului nu erau explicate niciodată de niciun doctor ginecolog din lume în mod serios, și că, în timpul intervenției, personalul medical folosea întotdeauna limbajul medical de specialitate, care pentru un om obișnuit e ca ceva codificat, pentru a nu sensibiliza pacientele.

Câteodată simțeam nevoia să închid ochii la tot și să mă duc la ușa ginecologului, doar- doar voi scăpa de gura mamei, a partenerului și a prietenilor mei, care, brusc, au devenit dușmanii mei și ai copilului meu. Astfel, mi-am dat seama că, la greu, toată lumea mă părăsește, numai Dumnezeu și pruncul meu din pântece mă mai pot iubi.

În perioada următoare, am decis să mă informez temeinic înaintea vreunei posibile intervenții ginecologice. După documentarea de pe internet, am ajuns și la Spitalul […], Dâmbovița, unde auzisem că există un asistent social care face dacă e solicitat consiliere legată de problemele avortului. Eram curioasă, în principal, de implicațiile medicale ale chiuretajului, apoi de cele psihologice și morale.
După câteva ore de explicații teoretice, dar și a unor proiecții video, eu și mama mea (căci intenționat am luat-o și pe ea la spital), plângeam fără oprire, încremenite, pline de fiori, înțelegând nenumăratelor complicații, pe termen lung și scurt, la care sunt supuse femeile care aleg avortul, singura operație „oarbă” din lume.

Într-un cuvânt, am constatat că avortul este un adevărat pericol, chiar de moarte, și nu reprezintă niciodată o soluție, ci întotdeauna va reprezenta un eșec uriaș, atât medical, psihologic, cât mai ales moral. Aici am înțeles clar că pruncul este o persoană vie încă din prima clipă a fertilizării ovulului de către spermatozoid, o nouă ființă umană, înzestrată de Dumnezeu cu suflet din această clipă a zămislirii, și având cod genetic propriu și unic.

În urma acestei ședințe de consiliere, în care toate simțurile mele materne, până mai ieri adormite, parcă au fost puternic resuscitate, am înțeles pe loc că Dumnezeu m-a ales gazdă perfectă pentru micuțul meu oaspete, ce avea să mă iubească pe vecie și să-mi spună „mamă”.
Pentru prima dată în viață, mama mea s-a hotărât să facă o pocăință sinceră, conștientă fiind de trecutul ei avortiv, „bogat” din păcate.

Am plecat de la Spitalul […] fericită că am ales cea mai nobilă cale, aceea de a păstra sarcina cu orice preț, în ciuda ispitelor materiale de tot felul și de posibila pierdere a partenerului meu de viață, care nu s-a gândit o clipă la viitoarea lui familie, la mine ori la viitorul lui copil.

Azi, când pruncul meu s-a născut și când am realizat pe deplin că orice copil nenăscut este viință vie și că trebuie să trăiască, pot mărturisi cu mâna pe inimă faptul că cea mai mare realizare în viață este nașterea pruncului, apărarea drepturilor lui, ale femeii însărcinate și ale familiei, nucleul de bază al societății noastre.

Acum pot spune că trăiesc cel mai frumos sentiment uman – dragostea mamei pentru copilul ei, sentiment care îmi era necunoscut în timpul sarcinii. Mă implic cu dragoste și interes în toate campaniile pro-viață, pro-familie, precum și în inițiativele legislative care protejează viața copilului nenăscut și sprijinirea femeii în criză de sarcină, prin care am trecut și eu, chiar dacă nu știam cum se numește.

Georgiana, orașul […], Dâmbovița

 

**************************

Dragi prieteni și colaboratori,

În 26 martie 2016, în România și Republica Moldova se va organiza Marșul pentru viață 2016 „Pentru viață, pentru femeie, pentru familie”. Cu acest prilej, Asociația „Studenți pentru viață” încearcă să publice patru volume de mărturii despre criza de sarcină, pentru a veni în întâmpinarea frământărilor femeilor care se vor afla în situații de criză și pentru cei din jurul lor care le pot sprijini:

^AAD2AC31F61419A98E211678ADD22CF2BFB8A6683AFDBC3450^pimgpsh_fullsize_distr

101 femei fericite că au ales viața copiilor lor
101 oameni care au supraviețuit avortului
101 avorturi forțate
101 avorturi regretate

În viața noastră cotidiană puține sunt lucrurile al căror impact uriaș este atât de puțin înțeles precum criza de sarcină.

Este vorba despre scurta perioadă din viața unei femei însărcinate în care avortul apare ca o altă opțiune pe lângă continuarea sarcinii și nașterea copilului.

Criza de sarcină apare în cele mai diverse situații de viață. Astfel, experiența directă și bibliografia teoretică arată că nu există niciun element care să elimine a priori posibilitatea apariției crizei de sarcină: nici starea financiară, nici statutul social ori marital, nici absența sau numărul copiilor, nici vârsta, nici nivelul intelectual, educațional și cultural, nici starea de sănătate a femeii, nici calitatea relației cu tatăl copilului, nici opinia familiei ori a prietenilor, nici afilierea ori practica religioasă a mamei, tatălui, familiei, nici măcar împrejurările concepției și starea de sănătate a copilului, de exemplu atunci când copilul a fost așteptat ani la rând și este deplin sănătos… În realitate, oricând poate apărea un element care să determine criza de sarcină.

De aceea, pentru a fi cu adevărat alături de femeia în criză de sarcină este nevoie de cele mai diverse abordări, potrivite fiecărei situații de criză: de la formele cele mai simple, cum este o discuție de 15 minute, până la sprijinirea emoțională și materială pe perioada a mai multor ani de zile.

În această diversitate, există, este drept, și câteva tipologii predominante. Astfel, circa 80% din cazurile de criză de sarcină s-ar putea rezolva în mod fericit pentru ambele vieți direct implicate – respectiv prin nașterea copilului – dacă femeia ar primi sprijin din partea tatălui copilului. O dovadă în plus a acestui fapt o reprezintă statistica potrivit căreia cel puțin 60% din avorturi sunt consecințe ale presiunilor partenerului de viață. Un factor-cheie în criza de sarcină și în decizia femeii de a face avort este violența din partea tatălui copilului, de la presiunile verbale, până la violența fizică gravă.

Vă rugăm să ne sprijiniți trimițând mărturii sau îndemnând pe cunoscutele dumneavoastră care au trecut prin criza de sarcină să trimită mărturii pe adresa de mail 101marturii@gmail.com.

Mărturiile pot fi complet anonime și garantăm că datele personale sau datele de contact ale celor care le vor trimite nu vor fi făcute publice, decât dacă ei solicită aceasta.

Vă rugăm să oferiți doar mărturii complet adevărate, deoarece spunerea adevărului și numai a adevărului este centrală în abordarea crizei de sarcină.

Am cunoscut femei care au regretat avortul dinainte de a-l face, femei care au regretat avortul în timp ce avea loc, femei care au regretat avortul când s-au ridicat de pe masa ginecologică, femei care au regretat avortul pentru prima oară la câteva decenii după ce a avut loc. Dar nu am cunoscut nicio femeie care să își îndemne fiica: „Mamă, când vei crește mare, să faci și tu măcar un avort, că e foarte bine!”.

De aceea, aceste cărți sunt menite să crească nivelul de conștientizare al opiniei publice cu privire la ușurința cu care fiecare dintre noi am trecut și trecem pe lângă femeile în criza de sarcină, indiferenți la frământările lor și la viața copilului pe care l-au purtat în pântece câteva luni. Este și o ocazie de a le cere iertare pentru indiferența noastră.

Vă rugăm să puneți bannerele pe saitul/blogul dumneavoastră, pentru ca mesajul Scrie, dă like, distribuie să ajungă la cât mai multe persoane.

Pe aceste bannere puneți link activ către postarea

Mărturiile despre criza de sarcină pot salva vieți. Scrie, dă like, distribuie!

Iată câteva dimensiuni:

728×90

Stiri1

728×90

Stiri2

1200×150

OT1

1200×150

OT 2

Share

Fiica mea m-a întrebat de multe ori de ce nu are și ea o soră sau un frate / Mărturii despre criza de sarcina, #2

101 avorturi regretate

 

Sunt Ioana, am 34 ani și port cu mine un păcat făcut cu mulți ani în urmă.

Când aveam 21 ani am născut o fetiță, sănătoasă și cuminte, era un îngeraș. La 7 luni după ce am născut fetița am realizat că sunt din nou însărcinată. Atunci parcă totul se prăbușea în jurul meu: ce voi face?

Până să nasc fetița lucrasem fără carte de muncă. Acum locuiam la socrii și lucram pe unde apucam. Doream să fac o facultate și nu reușisem. Banii nu ne ajungeau de la o lună la alta.

Sfătuindu-mă cu soacra mea am hotărât să fac avort. Sora mea când a auzit a luat foc și mă suna de câteva ori pe zi. Începusem să nu îi mai răspund la telefon. Ea insista să nu-mi omor copilul, eu îi ziceam că habar nu are ce spune. Aveam mintea atât de întunecată încât găseam o mulțime de „scuze”, de motive care m-ar determina să fac asta. Nu m-am gândit la cum voi trăi apoi, cum voi putea să mă privesc în oglindă dimineața si multe alte lucruri.

8 ianuarie 2003 – ziua avortului

Nu voi uita niciodată acel salon imens plin cu femei însărcinate care voiau să devină neînsărcinate, care considerau că nu mai aveau nevoie de copiii lor și care îi omorau mai rău ca pe niște animale, fără să gândească nici că este păcat, absolut nimic, totul era normal. Aveam un sentiment ciudat, parcă știam că nu fac bine, dar iar îmi revenea în minte gândul că ce o să fac cu încă un copil, și așa de-abia cresc unul.

…am rămas ultima… se făcuse deja seară. Am plecat de la spital dărâmată și plină de regret. Tot acel gând, că „nu am avut altă soluție”, nu-mi dădea pace.

Timpul a trecut, familia s-a destrămat, fiica mea de multe ori m-a întrebat de ce nu are și ea o soră sau un frate de vârstă apropiată (de fapt nu are deloc), iar eu pun capul în pământ și rămân mută, abia stăpânindu-mi lacrimile. Odată cu trecerea anilor s-a accentuat și durerea și remușcarea din suflet pentru ceea ce am făcut atunci. Greutățile vieții m-au făcut să mă apropii de biserică, de Dumnezeu, să înțeleg că tot ceea ce ni se întâmplă își are răspunsul în propria noastră viață.

Dacă astăzi sunt singură, cu un copil care nu mă ascultă, neștiind încotro să mă îndrept este datorită faptului că atunci când Domnul mi-a dăruit al doilea copil eu l-am aruncat la coș, neavând nevoie de el, mintea mi-a fost întunecată, iar acum mă lupt să ies la lumină, rugându-mă să capăt iertare și vă rog și pe voi care citiți aceste rânduri să nu faceți niciodată avort, să nu fiți de acord cu el, căci aduce doar durere și regret. Toate le poți îndrepta prin rugăciune și răbdare, dar un avort făcut nu-l poți „repara”. Avortul nu este o soluție, este doar unealta prin care diavolul ne îngenunchează, ne face sclavi ai lui, ne îndepărtează de Dumnezeu.

Aș avea poate multe de adăugat pe această temă, însă esențialul acesta este: nu acceptați avortul, sunt familii care nu pot avea copii, care își doresc din suflet să înfieze măcar un copil. Căutați și aflați sfat de la duhovnic atunci când nu vă doriți un copil, dar el vine. Sub nicio formă nu acceptați să vă omorâți propriul copil: nu vă pot descrie în cuvinte regretul și durerea din sufletul unei mame care a făcut așa ceva.

Ioana N., București

**************************

Dragi prieteni și colaboratori,

În 26 martie 2016, în România și Republica Moldova se va organiza Marșul pentru viață 2016 „Pentru viață, pentru femeie, pentru familie”. Cu acest prilej, Asociația „Studenți pentru viață” încearcă să publice patru volume de mărturii despre criza de sarcină, pentru a veni în întâmpinarea frământărilor femeilor care se vor afla în situații de criză și pentru cei din jurul lor care le pot sprijini:

^AAD2AC31F61419A98E211678ADD22CF2BFB8A6683AFDBC3450^pimgpsh_fullsize_distr

101 femei fericite că au ales viața copiilor lor
101 oameni care au supraviețuit avortului
101 avorturi forțate
101 avorturi regretate

În viața noastră cotidiană puține sunt lucrurile al căror impact uriaș este atât de puțin înțeles precum criza de sarcină.

Este vorba despre scurta perioadă din viața unei femei însărcinate în care avortul apare ca o altă opțiune pe lângă continuarea sarcinii și nașterea copilului.

Criza de sarcină apare în cele mai diverse situații de viață. Astfel, experiența directă și bibliografia teoretică arată că nu există niciun element care să elimine a priori posibilitatea apariției crizei de sarcină: nici starea financiară, nici statutul social ori marital, nici absența sau numărul copiilor, nici vârsta, nici nivelul intelectual, educațional și cultural, nici starea de sănătate a femeii, nici calitatea relației cu tatăl copilului, nici opinia familiei ori a prietenilor, nici afilierea ori practica religioasă a mamei, tatălui, familiei, nici măcar împrejurările concepției și starea de sănătate a copilului, de exemplu atunci când copilul a fost așteptat ani la rând și este deplin sănătos… În realitate, oricând poate apărea un element care să determine criza de sarcină.

De aceea, pentru a fi cu adevărat alături de femeia în criză de sarcină este nevoie de cele mai diverse abordări, potrivite fiecărei situații de criză: de la formele cele mai simple, cum este o discuție de 15 minute, până la sprijinirea emoțională și materială pe perioada a mai multor ani de zile.

În această diversitate, există, este drept, și câteva tipologii predominante. Astfel, circa 80% din cazurile de criză de sarcină s-ar putea rezolva în mod fericit pentru ambele vieți direct implicate – respectiv prin nașterea copilului – dacă femeia ar primi sprijin din partea tatălui copilului. O dovadă în plus a acestui fapt o reprezintă statistica potrivit căreia cel puțin 60% din avorturi sunt consecințe ale presiunilor partenerului de viață. Un factor-cheie în criza de sarcină și în decizia femeii de a face avort este violența din partea tatălui copilului, de la presiunile verbale, până la violența fizică gravă.

Vă rugăm să ne sprijiniți trimițând mărturii sau îndemnând pe cunoscutele dumneavoastră care au trecut prin criza de sarcină să trimită mărturii pe adresa de mail 101marturii@gmail.com.

Mărturiile pot fi complet anonime și garantăm că datele personale sau datele de contact ale celor care le vor trimite nu vor fi făcute publice, decât dacă ei solicită aceasta.

Vă rugăm să oferiți doar mărturii complet adevărate, deoarece spunerea adevărului și numai a adevărului este centrală în abordarea crizei de sarcină.

Am cunoscut femei care au regretat avortul dinainte de a-l face, femei care au regretat avortul în timp ce avea loc, femei care au regretat avortul când s-au ridicat de pe masa ginecologică, femei care au regretat avortul pentru prima oară la câteva decenii după ce a avut loc. Dar nu am cunoscut nicio femeie care să își îndemne fiica: „Mamă, când vei crește mare, să faci și tu măcar un avort, că e foarte bine!”.

De aceea, aceste cărți sunt menite să crească nivelul de conștientizare al opiniei publice cu privire la ușurința cu care fiecare dintre noi am trecut și trecem pe lângă femeile în criza de sarcină, indiferenți la frământările lor și la viața copilului pe care l-au purtat în pântece câteva luni. Este și o ocazie de a le cere iertare pentru indiferența noastră.

Vă rugăm să puneți bannerele pe saitul/blogul dumneavoastră, pentru ca mesajul Scrie, dă like, distribuie să ajungă la cât mai multe persoane.

Pe aceste bannere puneți link activ către postarea

Mărturiile despre criza de sarcină pot salva vieți. Scrie, dă like, distribuie!

Iată câteva dimensiuni:

728×90

Stiri1

728×90

Stiri2

1200×150

OT1

1200×150

OT 2

 

Share

Mărturiile despre criza de sarcină pot salva vieți. Scrie, dă like, distribuie!

Exemple de mărturii:

Am primit un gând incredibil: „Minte! Minte, că ai făcut avort și păstrează copilul!”/ Mărturii despre criza de sarcina, #1
Fiica mea m-a întrebat de multe ori de ce nu are și ea o soră sau un frate / Mărturii despre criza de sarcina, #2
„Mamă, ce încerci să faci? Simt când mă iubești, cum simt și când nu mă dorești. Tot ce faci, gândești și simți îmi transmiți și mie. Eu trăiesc prin tine și simt tot.” / Mărturii despre criza de sarcina, #3
Mătușa bunicului meu a fost unul dintre primii doi medici ginecologi din București / Mărturii despre criza de sarcina, #4
„Vom păstra copilașul, indiferent de ce se va întâmpla! Suntem împreună pentru totdeauna, să nu uiți asta!” / Mărturii despre criza de sarcina, #5

 

Dragi prieteni și colaboratori,

În 26 martie 2016, în România și Republica Moldova se va organiza Marșul pentru viață 2016 „Pentru viață, pentru femeie, pentru familie”. Cu acest prilej, Asociația „Studenți pentru viață” încearcă să publice patru volume de mărturii despre criza de sarcină, pentru a veni în întâmpinarea frământărilor femeilor care se vor afla în situații de criză și pentru cei din jurul lor care le pot sprijini:

101 femei fericite că au ales viața copiilor lor
101 oameni care au supraviețuit avortului
101 avorturi forțate
101 avorturi regretate

În viața noastră cotidiană puține sunt lucrurile al căror impact uriaș este atât de puțin înțeles precum criza de sarcină.

Este vorba despre scurta perioadă din viața unei femei însărcinate în care avortul apare ca o altă opțiune pe lângă continuarea sarcinii și nașterea copilului.

Criza de sarcină apare în cele mai diverse situații de viață. Astfel, experiența directă și bibliografia teoretică arată că nu există niciun element care să elimine a priori posibilitatea apariției crizei de sarcină: nici starea financiară, nici statutul social ori marital, nici absența sau numărul copiilor, nici vârsta, nici nivelul intelectual, educațional și cultural, nici starea de sănătate a femeii, nici calitatea relației cu tatăl copilului, nici opinia familiei ori a prietenilor, nici afilierea ori practica religioasă a mamei, tatălui, familiei, nici măcar împrejurările concepției și starea de sănătate a copilului, de exemplu atunci când copilul a fost așteptat ani la rând și este deplin sănătos… În realitate, oricând poate apărea un element care să determine criza de sarcină.

De aceea, pentru a fi cu adevărat alături de femeia în criză de sarcină este nevoie de cele mai diverse abordări, potrivite fiecărei situații de criză: de la formele cele mai simple, cum este o discuție de 15 minute, până la sprijinirea emoțională și materială pe perioada a mai multor ani de zile.

În această diversitate, există, este drept, și câteva tipologii predominante. Astfel, circa 80% din cazurile de criză de sarcină s-ar putea rezolva în mod fericit pentru ambele vieți direct implicate – respectiv prin nașterea copilului – dacă femeia ar primi sprijin din partea tatălui copilului. O dovadă în plus a acestui fapt o reprezintă statistica potrivit căreia cel puțin 60% din avorturi sunt consecințe ale presiunilor partenerului de viață. Un factor-cheie în criza de sarcină și în decizia femeii de a face avort este violența din partea tatălui copilului, de la presiunile verbale, până la violența fizică gravă.

Vă rugăm să ne sprijiniți trimițând mărturii sau îndemnând pe cunoscutele dumneavoastră care au trecut prin criza de sarcină să trimită mărturii pe adresa de mail 101marturii@gmail.com.
Mărturiile pot fi complet anonime și garantăm că datele personale sau datele de contact ale celor care le vor trimite nu vor fi făcute publice, decât dacă ei solicită aceasta.

Vă rugăm să oferiți doar mărturii complet adevărate, deoarece spunerea adevărului și numai a adevărului este centrală în abordarea crizei de sarcină.

Am cunoscut femei care au regretat avortul dinainte de a-l face, femei care au regretat avortul în timp ce avea loc, femei care au regretat avortul când s-au ridicat de pe masa ginecologică, femei care au regretat avortul pentru prima oară la câteva decenii după ce a avut loc. Dar nu am cunoscut nicio femeie care să își îndemne fiica: „Mamă, când vei crește mare, să faci și tu măcar un avort, că e foarte bine!”.

De aceea, aceste cărți sunt menite să crească nivelul de conștientizare al opiniei publice cu privire la ușurința cu care fiecare dintre noi am trecut și trecem pe lângă femeile în criza de sarcină, indiferenți la frământările lor și la viața copilului pe care l-au purtat în pântece câteva luni. Este și o ocazie de a le cere iertare pentru indiferența noastră.

 

Vă rugăm să puneți bannerele pe saitul/blogul dumneavoastră, pentru ca mesajul Scrie, dă like, distribuie să ajungă la cât mai multe persoane.

Pe aceste bannere puneți link activ către postarea

Mărturiile despre criza de sarcină pot salva vieți. Scrie, dă like, distribuie!

Iată câteva dimensiuni:

728×90

Stiri1

728×90

Stiri2

1200×150

OT1

1200×150

Share

Am primit un gând incredibil: „Minte! Minte, că ai făcut avort și păstrează copilul!”/ Mărturii despre criza de sarcină #1

În viața fiecărei femei există momente de mari intensități interioare, un fel de frământare puternică a aluatului sufletesc, timp în care plămădeală duce spre culmi nebănuite până atunci de firea ei firavă.
Momentul în care sufletul și cugetul meu au primit provocarea maximă din partea vieții a fost atunci când am rămas însărcinată pentru prima oară, în 2006.

Eram o femeie tânără, în cei peste 25 de ani ai mei, aflată mereu în centrul atenției bărbaților, ceea ce-mi oferea o anumită încredere de sine, visând însă în adânc la o dragoste eternă. Mă simțeam în cea mai plină perioadă a vieții mele, în care totul îmi părea posibil. Aveam un job foarte bun și eram implicată într-o relație ca-n cărțile Sandrei Brown, de o pasiune nebunească, cu un bărbat de o frumusețe răvășitoare. Care nu era al meu, ci era el însuși într-o relație de câțiva ani cu o altă femeie, pe care, spunea el, nu o mai înșelase niciodată. Nu îmi doream însă să-l fur cuiva, era chiar prima și ultima oară când, împotriva principiilor mele, eram o „cealaltă femeie” din viața unui bărbat. Știam că relația noastră se va sfârși când pasiunea intensă se va mistui în propriul ei foc. Știam și simțeam că el încă își iubește prietena (acum știu sigur că nu așa este iubirea, iubirea adevărată nu înșală), însă asta nu mă deranja. Deocamdată eu îi ocupam mințile și asta îmi era de ajuns. Așa gândeam eu atunci, așa simțeam.
Povestesc acum ca despre viața altei persoane, parcă a unei străine, și nu a mea…

Am început să observ după vreo 5 luni de relație, că…. arăt din ce în ce mai bine, sânii parcă îmi crescuseră, tenul și pielea erau din ce în ce mai strălucitoare. Ce mai, parcă înflorisem ca o floare de primăvară! Mă bucuram, în infatuarea mea, de atenția sporită a celor din jurul meu, care mă elogiau zilnic. Până când o colegă de serviciu m-a întrebat: „Fată, nu cumva ești însărcinată?!”. Ups, la asta chiar nu mă gândisem. Îmi întârziase ciclul aproape 2 luni, dar asta mi se întâmpla de 2–3 ori pe an, de aceea nu mă alarmasem până atunci. În plus, noi ne protejam. Odată luasem chiar și o pastilă de a doua zi.
Îmi iau însă un test de sarcină, mă duc în toaletă. Oroare! Iese pozitiv. Lumea mea se prăbușește! Știam că el îmi va spune să fac avort. Iar eu avort îmi propusesem, încă de când am auzit prima oară cuvântul, să nu fac niciodată așa ceva. I-am spus, m-am dus la control. La ecografie, medicul îmi spune că am o malformație la uter și că sigur voi naște un copil cu probleme, mai ales din cauza pastilei de a doua zi. Lumea mea era la pământ. Era o luptă pe viață și pe moarte în sufletul meu. Simțeam o presiune imensă pe umerii mei. Visul meu de a avea o familie fericită, fără divorțuri, despărțiri, era dintr-o dată atât de departe, de neatins. Crescusem fără tată de la vreo 8 ani și mă chinuia gândul să-i fi făcut și copilului meu la fel.

Ador copiii, iar atunci eram pentru prima dată mamă. Mamă ești din momentul în care copilul este zămislit în pântecele tău. Au urmat zile întregi de discuții, de frământări, de nopți nedormite. El punea o presiune imensă pe mine, iar eu nu doream sub nicio formă să-mi clădesc viitoarea viață pe sfâșierea unei alte femei, cu un bărbat pe care nu-l iubeam și care nici el nu mă iubea la rândul lui. Iar să-mi omor copilul, primul meu copil, printr-un avort, care, chipurile, m-ar fi scăpat de probleme, m-ar fi sfâșiat pe mine. Și nu cred că mi-aș fi revenit vreodată, știind ce am făcut.

I-am spus însă că o să fac avort, iar el a promis că mă lasă în pace, după cum l-am rugat. M-am dus în oraș să caut un cabinet într-o zonă unde știam că sunt mai multe. Doream să fie o femeie ginecolog. Ca și cum aceasta ar ușura cumva rușinea și durerea mea… Căutarea mea de atunci, preumblarea mea prin oraș, timp de o oră-două, nu o voi uita niciodată. Căutam un cabinet să fac avort, rugându-mă la Dumnezeu să nu găsesc niciunul. Și nu am găsit. Deși eram într-un loc în care văzusem foarte multe, acum, în nebunia mea, nu le mai găseam, deși am întrebat. Am amânat avortul. Mai aveam o săptămână și făceam 2 luni de sarcină. Îl chem pe el la o întâlnire într-un parc. Îi spun că nu am făcut avort și că m-am hotărât să păstrez copilașul, fără să cer nimic de la el. El a luat foc, s-a rugat de mine „să nu-i distrug viața”. Nici nu vroiam. Bărbatul care mai ieri era înnebunit după mine, acum îmi spunea lucrurile acestea. Din nou, i-am spus că voi face avort, ca să pun capăt presiunilor. Și alungându-mi toate gândurile din minte, a doua zi mi-am propus să mă duc la medic. Eram ca un robot, fără simțăminte. Însă, în adâncul meu, așteptam ceva de la Dumnezeu. Să facă cumva… El…

M-am dus la o clinică unde știam sigur că voi găsi un doctor. Nu mai aveam nici preferințe. Intru la ecografie, îi spun situația mea, că mă gândesc să fac avort. Îi spun și ce mi-a spus doctorul de la prima ecografie. Îmi văd copilașul pe ecran. Doctorul îmi spune: „Este un copil perfect!” și că să mă gândesc bine până a doua zi, că ar fi păcat să… fac avort. Deși momentele erau pline de o emoție de maximă intensitate, eu, totuși, în adâncul meu, aveam o liniște pe care nu o puteam nici explica. Simțeam că… va fi bine… cumva. A urmat noaptea. A doua zi trebuia să mă duc la cabinet cu o decizie finală. Sarcina era deja destul de avansată, nu mai puteam amâna. Nu-mi mai aduc aminte zbuciumul din sufletul meu din noaptea aceea. Știți de ce? Pentru că m-am rugat să-mi dea Dumnezeu în gând o soluție, astfel încât nimeni, dar nimeni, să nu sufere. Și mi-a dat.

Am primit un gând care mi-a spus ceva incredibil: „Minte!”. „Minte că ai făcut avort și păstrează copilul, crescându-l undeva departe, să nu afle el niciodată!”. M-am hotărât instant să fac exact așa. Atunci mi s-a întâmplat ceva incredibil. S-a așternut în sufletul meu o liniște, o pace pe care niciodată, dar niciodată în viața mea nu o mai experimentasem. Nimic nu mă putea tulbura. Puteau să fie împrejurul meu războaie, cataclisme, că nimic nu mi-ar fi luat acest simțământ adânc.

Am născut un băiețel perfect și frumos care este bucuria vieții mele. Tatăl lui a aflat târziu că eu am născut, a rămas șocat, însă nu s-a mai putut face nimic, mai ales că el chiar se căsătorise între timp cu prietena lui. Acum băiețelul meu e măricel, e foarte ascultător, cuminte și deștept.

M-am căsătorit la câțiva ani de la naștere cu un bărbat minunat care îl adoră pe băiețel. Viața mea s-a schimbat, pentru că eu m-am schimbat și am ascultat de glasul conștiinței în cel mai important moment al vieții mele.

Lucrez acum în domeniul asistenței sociale, luptând zi de zi pentru viață, viața copiilor, viața mamelor, contra avortului, sprijinind femeile aflate în criza de sarcină, pe care eu însămi am trăit-o.

Simt și trăiesc cu intensitate sentimentul că feminitatea nu este deplină decât atunci când femeia devine mama. Iar Dumnezeu iubește mamele, eu știu asta!

Elena C., București

**********************************************************************************************

Dragi prieteni și colaboratori,

În 26 martie 2016, în România și Republica Moldova se va organiza Marșul pentru viață 2016 „Pentru viață, pentru femeie, pentru familie”. Cu acest prilej, Asociația „Studenți pentru viață” încearcă să publice patru volume de mărturii despre criza de sarcină, pentru a veni în întâmpinarea frământărilor femeilor care se vor afla în situații de criză și pentru cei din jurul lor care le pot sprijini:

101 femei fericite că au ales viața copiilor lor
101 oameni care au supraviețuit avortului
101 avorturi forțate
101 avorturi regretate

În viața noastră cotidiană puține sunt lucrurile al căror impact uriaș este atât de puțin înțeles precum criza de sarcină.

Este vorba despre scurta perioadă din viața unei femei însărcinate în care avortul apare ca o altă opțiune pe lângă continuarea sarcinii și nașterea copilului.

Criza de sarcină apare în cele mai diverse situații de viață. Astfel, experiența directă și bibliografia teoretică arată că nu există niciun element care să elimine a priori posibilitatea apariției crizei de sarcină: nici starea financiară, nici statutul social ori marital, nici absența sau numărul copiilor, nici vârsta, nici nivelul intelectual, educațional și cultural, nici starea de sănătate a femeii, nici calitatea relației cu tatăl copilului, nici opinia familiei ori a prietenilor, nici afilierea ori practica religioasă a mamei, tatălui, familiei, nici măcar împrejurările concepției și starea de sănătate a copilului, de exemplu atunci când copilul a fost așteptat ani la rând și este deplin sănătos… În realitate, oricând poate apărea un element care să determine criza de sarcină.

De aceea, pentru a fi cu adevărat alături de femeia în criză de sarcină este nevoie de cele mai diverse abordări, potrivite fiecărei situații de criză: de la formele cele mai simple, cum este o discuție de 15 minute, până la sprijinirea emoțională și materială pe perioada a mai multor ani de zile.

În această diversitate, există, este drept, și câteva tipologii predominante. Astfel, circa 80% din cazurile de criză de sarcină s-ar putea rezolva în mod fericit pentru ambele vieți direct implicate – respectiv prin nașterea copilului – dacă femeia ar primi sprijin din partea tatălui copilului. O dovadă în plus a acestui fapt o reprezintă statistica potrivit căreia cel puțin 60% din avorturi sunt consecințe ale presiunilor partenerului de viață. Un factor-cheie în criza de sarcină și în decizia femeii de a face avort este violența din partea tatălui copilului, de la presiunile verbale, până la violența fizică gravă.

Vă rugăm să ne sprijiniți trimițând mărturii sau îndemnând pe cunoscutele dumneavoastră care au trecut prin criza de sarcină să trimită mărturii pe adresa de mail 101marturii@gmail.com.
Mărturiile pot fi complet anonime și garantăm că datele personale sau datele de contact ale celor care le vor trimite nu vor fi făcute publice, decât dacă ei solicită aceasta.

Vă rugăm să oferiți doar mărturii complet adevărate, deoarece spunerea adevărului și numai a adevărului este centrală în abordarea crizei de sarcină.

Am cunoscut femei care au regretat avortul dinainte de a-l face, femei care au regretat avortul în timp ce avea loc, femei care au regretat avortul când s-au ridicat de pe masa ginecologică, femei care au regretat avortul pentru prima oară la câteva decenii după ce a avut loc. Dar nu am cunoscut nicio femeie care să își îndemne fiica: „Mamă, când vei crește mare, să faci și tu măcar un avort, că e foarte bine!”.

De aceea, aceste cărți sunt menite să crească nivelul de conștientizare al opiniei publice cu privire la ușurința cu care fiecare dintre noi am trecut și trecem pe lângă femeile în criza de sarcină, indiferenți la frământările lor și la viața copilului pe care l-au purtat în pântece câteva luni. Este și o ocazie de a le cere iertare pentru indiferența noastră.

Share

Eveniment: Proiecția filmului Ostrov (2006) – Miercuri, 10 decembrie, Casa de Cultură a Studenților

ostrovul

Ostrov este un film despre cum un bărbat laș devine un adevărat făcător deFilmul face parte din seria “Filme pentru viaţă” minuni, un film despre ce înseamnă căința după o greșeală de extremă gravitate. 

Din această perspectivă, filmul poate fi de folos tuturor celor care regretă mari greșeli, cum poate fi presarea unei femei să facă avort, acceptarea de frică a unei decizii greșite. 

Între secvențele memorabile ale filmului se numără şi modul în care soldatul laș devenit monah abordează o situaţie de criză de sarcină.

Cu Petr Mamonov, în regia lui Pavel Lungin.

Aici este descrierea filmului de pe Wikipedia.

Locul evenimentului: Casa de Cultură a Studenților, Sala 8. Ora 19.30.

Evenimentul pe Facebook:  https://www.facebook.com/events/1000447783305442

Evenimentul face parte din seria “Filme pentru viaţă”.

Share

Sharon Osbourne: „Avortul este cea mai proastă decizie pe care am luat-o vreodată”

sharonosbourne

de Steven Ertelt

Trebuie să fi auzit despre faptul că Sharon Osbourne a văzut şi a făcut câteva lucruri nebuneşti la viaţa ei. Doar soţul ei este faimosul cântăreţ de hard rock Ozzy Osbourne. Însă,într-un interviu, star-ul de televiziune şi manager-ul muzical S. Osbourne a declarat că avortul a fost cea mai proastă alegere făcută vreodată. Sharon Osbourne, star de televiziune şi jurat al concursului britanic de talent „X Factor” a suferit trei întreruperi de sarcină din cauza leziunilor de cervix rămase în urma unui avort avut la vârsta de 17 ani. „Am făcut un avort la 17 ani şi e cel mai rău lucru pe care l-am făcut… Am mers singură. Eram terifiată Era plin de fete tinere şi eram toate îngrozite şi ne uitam una la alta şi nimeni nu zicea niciun amărât de cuvânt. Am urlat pe toată durata avortului şi a fost oribil. Nu aş recomanda avortul nimănui, pentru că te urmăreşte apoi pe tot parcursul vieţii. Când am încercat să am copii, am pierdut trei. Cred că asta din cauză că în urma avortului cervixul mi-a fost lezat.” Luna trecută, cântăreaţă R&B Toni Braxton a împărtăşit remuşcările personale pe care le are în urma unui avort. Tabăra „pro-alegere” a disputei despre avort e la polul opus, negând faptul că avortul ar avea efecte dăunătoare asupra femeii. Ei resping toate traumele suferite de femei în urma unui avort – problemele medicale, afectarea sănătăţii psihice, distrugerea relaţiilor cu prietenii şi familia, distrugerea relaţiei cu Dumnezeu. Cântăreaţa Toni Braxton cunoaşte durerea pricinuită de avort. Nu numai că regretă avortul pe care l-a făcut, dar este îngrijorată şi de implicaţiile spirituale pe care acesta le are. S-a dovedit că avortul creşte atât predispoziţia bolilor psihice în rândul femeilor, cât şi a problemelor în plan spiritual. Femeile se chinuie să se ierte pe ele însele şi totodată să găsească iertarea lui Dumnezeu. Chiar şi 10 ani mai târziu, cunoscută cântăreaţă R&B încă se străduie să se împace cu faptul că a avortat şi că a luat viaţa propriului copil. Sursa: stiripentruviata.ro

Share

Maraton de 100 de kilometri pentru copiii de la Valea Plopului

10246285_669796903092928_2604058209916357508_n De 1 iunie, Ziua Copilului, s-a desfăşurat ultramaratonul 100 for Children, eveniment caritabil ce a avut ca scop strângerea de fonduri pentru copiii aflați în tabăra de la Valea Plopului. 10410295_675758509163434_2079729283533628774_n Au participat 45 de alergători, împărțiți în 3 categorii: ultra maraton(100km), 2×50 km, sau 5×20 km. S-au strâns aproximativ 40.000 de lei. Printre participanţii la maraton s-au numărat fotbalistul George Ogăraru şi soţia sa, Andreea, prieteni şi sprijinitori mai vechi ai aşezământului de la Valea Plopului, precum şi antrenorul de la tineretul lui Ajax, Alfons Groenendijk. 10440927_675804882492130_8746713995770621842_n 10411353_675817509157534_4836802586455299026_n “Dacă te gândești la zâmbetul copiiilor îți vine să alergi mai mult de 100km pe zi. Mă gândesc că aș putea să alerg în jurul lumii, dar acum depinde cât pot picioarele astea să alerge”, a declarat Ogăraru pentru Dolce Sport. 10375901_672361586169793_5842375022046196500_n Banii strânși vor fi folosiți la construirea unui centru în Vălenii de Munte. Pentru donații, puteţi accesa pagina unuia din participanţii cu inimă mare: GalantOm.   Kids walk towards the orthodox church in Valea Screzii at sunset

Foto: 100forchildren.ro, Facebook
Share

O adolescentă de 15 ani decide să nu mai avorteze, oferind copilul spre adopţie

Baldwin La începutul lunii mai, Charles şi soţia sa Ashley au primit un telefon care le-a schimbat viaţa pentru totdeauna. Li s-a spus că o fată de 15 ani era însărcinată şi se gândea să avorteze. Fiind un cuplu pro-viaţă, au ştiut că trebuie să facă ceva imediat. Au luat legătura cu ea şi au dus-o la două centre pentru criza de sarcină. Ashley îşi aminteşte de frica din vocea tinerei fete. După vizita la primul centru ea încă înclina spre avort. Viaţa ei dureroasă de familie a făcut-o să creadă că avortul e singura opţiune pentru ea. Ashley a dus-o în oraş să ia prânzul, după care au mers la cumpărături de haine pentru gravide. Charles şi Ashley s-au rugat pentru un miracol şi ca Dumnezeu să îi arate fetei cât de preţioasă este creşterea de prunci. La momentul acela bebeluşul avea 25 de săptămâni şi era format în totalitate. Ashley i-a împărtăşit acest adevăr cu gingăşie tinerei fete. La al doilea centru tinerei i s-a făcut o ecografie. Acesta a fost momentul în care ea s-a hotărât. Le-a spus lui Charles şi lui Ashley că va lăsa copilul să trăiască. Pe măsură ce ochii lui Ashley se umpleau de lacrimi, ea le-a spus că vrea ca ei să devină părinţii copilului. În momentul acela Ashley s-a simţit atât de recunoscătoare, binecuvântată, nevrednică şi emoţionată în acelaşi timp. Charles şi ea s-au rugat pentru această situaţie şi au discutat apoi riscurile adopţiei. Erau conştienţi de faptul că mama ar putea să se răzgândească după ce copilul se va naşte. Totuşi, ei au hotărât să adopte acest copil. Ashley a scris pe pagina lor GoFundMe:   “Biblia spune: «Copiii sunt o moştenire de la Domnul» şi un dar (Psalm 127,3). Fiind implicată în mişcarea pro-viaţă timp de aproape 10 ani şi mama unei fetiţe de 1 an, ştiu cât de binecuvântată sunt să fiu aleasă a fi mamă pentru acest copil. Suntem foarte onoraţi şi recunoscători că El ne-a încredinţat adoptarea şi creşterea fetiţei care se va naşte în august. E un privilegiu să vezi cum Dumnezeu orchestrează întreaga situaţie!” Bebeluşul pe care ei îl vor adopta este o fetiţă ce se va numi Stella Kate Baldwin. Se va naşte peste 3 luni şi familia Baldwin are mare nevoie de ajutor. Pe primul loc e rugăciunea. E nevoie de rugăciune pentru ei, pentru momentul naşterii şi pentru Stella. Ei au nevoie de asemenea de ajutor financiar. Adopţia va costa 7.000 $. Pentru un cuplu tânăr cu un copil acasă este o sumă foarte mare de bani. Ei au nevoie cu adevărat de ajutor financiar de la comunitatea pro-viaţă. Din fericire, ei au găsit un avocat care se ocupă de adopţii şi care va presta serviciile gratuit. Totuşi, costul documentaţiilor, taxele de tribunal, cheltuielile medicale şi personale şi multe altele se vor ridica la 7.000$. Un preţ mic pentru o viaţă, dar o sumă uriaşă pentru un cuplu tânăr cu un singur venit. Notă: În doar zece zile, tânăra familie a reuşit să strângă din 127 de donaţii cei 7.000 de dolari de care aveau nevoie pentru finalizarea adopţiei. Sursa: stiripentruviata.ro Traducere: Mihaela Sânpetrean

Share

Problemele adolescentelor însărcinate / Revista Pentru viaţă nr.2

4-dreamstime_xl_21676502

Mihail Hasminski, psiholog de criză

 
Foarte adesea ne bucurăm când mamele şi taţii noştri se uită la desene animate, joacă volei sau pur şi simplu se comportă precum nişte şcolari. Ne întrebăm adesea cum erau ei la vârsta noastră, cum se îmbrăcau, cum se comportau? Avem impresia că părinţii au fost dintotdeauna adulţi, au făcut numai lucruri bune şi au învăţat foarte bine la școală. Dar dacă mama și tata încă învaţă? Dacă noi înșine suntem pe punctul de a deveni părinţi?

În timpul liceului, fiecare fată se gândeşte, nu o dată: Va fi ea oare o mamă bună? Cum o să-i cheme pe copiii ei? Oare o să semene copiii cu ea? Gândurile acestea, însă, se risipesc precum  ceața de dimineață și, în realitate, arareori cugetăm adânc ce e aceea maternitate și ce înseamnă să fii părinte. Principala noastră problemă la vârsta şcolară este alegerea viitoarei cariere şi admiterea la facultate. Până acum ascundeam bomboane în sertar şi îi cerem lui Moș Crăciun să nu ne prindă părinţii niciodată sau ca aceştia să înceteze să ”nu ne înţeleagă”, căci ne credeam neînțeleşi de ei. Dar mai devreme sau mai târziu sosește clipa când noi înşine trebuie să devenim părinţi, fie că vrem sau că nu vrem. În asemenea situaţie, ni se pare că lumea se rupe în două şi ne cuprinde panica…

Problema sarcinii la adolescenţă este una dintre cele mai actuale probleme în zilele noastre. Nu e numai una medicală, ci şi una socială. Totuşi, din păcate, sunt puţini aceia care se ocupă cu seriozitate de rezolvarea ei.

Noţiunea de sarcină timpurie se referă la mame însărcinate care au vârstă între 13 și 19 ani. Adolescentele se aruncă adesea în relații intime din dorința de a fi ”mai tari” decât alte colege; dar şi publicitatea cotidiană a sexualităţii joacă un rol important în căutarea acestor relaţii.

De obicei, o mamă tânără nu este în stare să se întreţină pe sine, nu mai vorbim şi de un copil. Nu de puţine ori, ea se loveşte de criticile şi ostilitatea celor din jur, printre care se numără chiar şi cei apropiaţi. Urmează o reacţie firească de şoc, confuzie, ruşine, frică şi panică.

Fetele fac faţă cu greu emoţiilor puternice. Adesea, acestea duc la depresii şi afectează starea psihică a adolescentei. Deodată apare întrebarea: ”Ce să facă mai departe: să păstreze sau să pună capăt sarcinii?” Cum să iasă din această situaţie? Este foarte important ca alături de fata însărcinată să fie un om în care ea are încredere şi care să o ajute să ia decizia corectă.

Despre problemele sarcinii la adolescente corespondentul ziarului ”şcoala” a vorbit cu Mihail Igorevici Hasminski, psiholog ortodox care a scris şi o carte despre psihologia crizei.

Ce o sfătuiţi să facă pe o adolescentă care este într-o asemenea situaţie?

Cel mai important este să înţeleagă că acele emoţii atât de puternice pe care le trăieşte nu o pot ajuta să ia o hotărâre corectă. De aceea ea trebuie să se liniştească şi să înceapă să gândească limpede: să gândească, iar nu să simtă. Adunaţi-vă toate gândurile, scrieţi-le pe o hârtie pentru a fi clare, argumentate, căutaţi toate plusurile şi minusurile. Încercaţi să reflectaţi logic şi limpede. Dar țineţi cont de faptul că trebuie trecute numai gândurile, niciun sentiment. Toate expresiile precum ”îmi vine să…, mi se pare că…, simt că…” trebuie neapărat lăsate deoparte.

Ce anume, în această situaţie, influenţează luarea deciziei?

Te influenţează foarte mult acea teamă pe care o trăieşti. A rămas până astăzi o spusă a filosofului Aristotel, care a afirmat că ”Frica este durerea care apare din anticiparea răului”. De reţinut faptul că aici cuvântul cheie este anticipare: ”Ce vor spune prietenul, părinţii, profesorii? Cum o să trăiesc eu mai departe?” Dar toate aceste probleme nu fac parte din realitate. În cea mai mare parte, e vorba despre imaginaţia dumneavoastră referitor la ceea ce se poate întâmpla. Acest ”se poate” este de obicei foarte departe de realitate şi el este cel care, de fapt, vă alimentează teama. Vă amintiţi cum eram în vacanță în tabere şi noaptea se povestea despre bau-bau şi vampiri? Şi acum tremur de frică când îmi amintesc. Atunci tremuram nu pentru că aceştia ar fi existat cu adevărat, ci pentru că eram obişnuiţi să ni-i imaginăm. Este foarte important pentru dumneavoastră să nu vă păcăliţi, să nu vă temeţi de propriile gânduri. Tocmai acestea vă îngrozesc şi vă tulbură cumplit. Trebuie pur şi simplu să vă limpeziți. Frica e mai rea decât toate. Teama şi emoţiile puternice cel mai adesea nasc panică. Aţi văzut oameni panicaţi? Sunteţi de acord că nu sunt în stare să trateze nici o problemă în mod rezonabil? Mai curând e invers, când suntem liniştiţi putem să luăm hotărâri. Deci într-o astfel de stare de frică nu puteţi să luați nici o hotărâre corectă. Nu încercaţi să faceţi vreo prostie sub influența panicii. Când o să treacă panica, o să regretaţi amarnic. Nu spun că trebuie să fugiţi de problemă, din contră. Nu spun numai să nu fugiţi de ea, ci spun chiar mai mult: problema trebuie să fie rezolvată!

Şi cum se poate rezolva?

E necesar să analizăm problema în mod logic şi clar. Gândiţi-vă la urmările avortului. În afară acestora, nu e nici un secret că există o mare posibilitate ca după avort să deveniţi infertilă pe viaţă. Mai târziu, aceasta poate fi o problemă cu mult mai mare decât naşterea unui copil acum. Apoi, să ştiţi dacă o fată a ucis deja o dată, a trădat pe cineva, atunci percepţia față de ea va fi alta, negativă. Avortul este o crimă. Gândiţi-vă cum v-aţi simţi după aceea, cum vă va fi afectată viaţa în continuare. Poate că ucideţi fiica care v-ar fi fost o bună prietenă sau poate băiatul care ar fi fost un sprijin de nădejde în viitor. Cum ar fi fost dacă şi dumneavoastră aţi fi fost avortată? Acest pas îl lipseşte pe micuţul dumneavoastră copil de soare, de prima iubire, de răsăritul soarelui, de prieteni… iar pe dumneavoastră vă lipsește de posibilitatea de a iubi, de a comunica, de a primi un sprijin, de a trăi pentru acest copil.

Fetele care sunt într-o astfel de situaţie cui să ceară ajutor?

De obicei, e dificil pentru o tânără să facă faţă singură crizei de sarcină şi adesea trebuie să apeleze la mama ei. Compătimind-o, înţelegând-o, mama trebuie să-i acorde ajutor şi sprijin, să creeze condiţiile în care fata să poată să se liniştească şi să gândească corect, să nu-i fie ruşine şi teamă de nimic. Dar dacă nu are o mamă capabilă de aşa ceva, atunci neapărat trebuie să apeleze la o persoană înţeleaptă, duhovnicească, săritoare, bună, indiferent cine este ea – poate fi bunica, mama unei prietene, un preot, un profesor, un psiholog sau altcineva. În mod sigur veţi primi ajutor şi sprijin!

Dar ca să primeşti ajutor, trebuie mai întâi să-l ceri. Cum trebuie făcut acest lucru?

În primul rând, trebuie să se debaraseze de sentimentul acela mincinos de ruşine: ”Cum să merg eu să cer ajutor?” Este absolut normal să ceri ajutor cuiva. Sunteţi firavă, vulnerabilă, aveţi nevoie de sprijin. E firesc să soliciţi ajutorul! Iar pentru aceasta trebuie să faceţi un prim pas: să recunoașteţi că nu sunteți perfectă, că vă aflaţi într-o situaţie dificilă. Să nu vă fie teamă să faceţi asta. Bateţi la toate uşile, cereţi ajutor, nu deznădăjduiţi. Dumnezeu e cu dumneavoastră. Iar El lucrează prin oameni. Dar pentru aceasta, trebuie şi dumneavoastră să faceţi eforturi.

Ce fel de eforturi?

Să nu vă gândiţi prea mult la sine. Trebuie să depăşiţi acest egoism de a vă gândi doar la dumneavoastră şi să începeţi să vă gândiţi la viaţa care se dezvoltă înăuntrul dumneavoastră. Trebuie să înțelegeţi că un copil nu este o jucărie. Numai dumneavoastră puteţi să-i protejaţi viața lui. Nimeni altcineva nu o poate proteja. Sau, invers, puteţi să-l omorâţi. Responsabilitatea acestei hotărâri se află chiar în mâinile dumneavoastră. Cuvântul ”responsabilitate” vine din cuvântul ”răspuns”. Iar răspunsul îl veţi da dumneavoastră în faţa vieţii, în fața lui Dumnezeu, în faţa oamenilor. În pântecele dumneavoastră nu se află un obiect oarecare fără suflet, ci o viaţă care nu poate fi curmată! Credeţi-mă, nu degeaba în toate religiile (iar ele au acumulat toate experiențele generațiilor anterioare) e interzis să pui capăt unei vieţi! Întotdeauna a fost pus semnul egal între avort şi crimă.

În încheierea interviului nostru, vă rugăm să daţi un sfat fetelor care nu sunt majore.

Haideţi să ne imaginăm următoarea situaţie. Plecaţi undeva şi pe drum găsiţi pe neaşteptate o piatră preţioasă mare şi strălucitoare. Vă spuneţi: ”Ce noroc, o adevărată bogăţie! Nici nu pot să îmi dau seama cât de scumpă este!” Dar e foarte greu să o purtaţi. Iar însoţitorii dumneavoastră vă sfătuiesc să o abandonați, argumentând: ”Dar cum o să o târâi? Cum o să mergi cu ea prin discotecă? Cum să trăieşti cu povara asta? La ce bun o asemenea greutate la vârsta ta?” Poate că e pe acolo şi un băiat care se teme să ia asupra lui greutatea şi să vă ajute, şi de aceea o ia la fugă. Dar, spuneți-mi, pot acestea să fie un motiv să aruncaţi piatra cea preţioasă? De fapt acolo e viitorul dumneavoastră, acolo sunt toate bucuriile acestei vieţi: primul strigăt, mânuţele moi, sărutările mamei… Gândiţi-vă că acum purtaţi ceva greu, dar foarte scump. Puteţi oare să-l aruncaţi în mizerie, la marginea unui drum? Sau vă adunaţi puterile şi purtaţi acest dar al vieţii, copilul? Alegerea vă aparţine!

Traducere: Ioana Onofrei
Share

Centre de consiliere pentru criza de sarcină / Revista Pentru viață nr. 2

Pregnant with ultrasounds ALBA IULIA Centrul de informare şi consiliere pre şi post avort al Episcopiei Ortodoxe Str. Mihai Viteazu, nr. 16 Tel. 0748.498760, 0258.821.693 www.filantropiaortodoxa.ro Bianca Elena Mărginean   Centrul Iochebed Bd. Transilvaniei, bl. 54, ap. 24 Tel. 0358.401.487 centruliochebed@gmail.com www.ccalba.ro   ARAD Asociația M.A.M.A. Arad Calea Românilor, nr. 4-8, bl. K2, sc. A, ap. 1 Tel. 0257.211.041, 0740.167.676 mama_arad@yahoo.com www.mercysactionmission.com Maria Magdalena Mureșan   Asociaţia Ieromonah Arsenie Boca Tel. 0756.150.645 nuavortarad@yahoo.com www.arsenieboca.org Dr. Corina Guzgă   BRAȘOV  Fundația Iochebed B-dul Griviței, nr. 61, Bl. 46, Sc. E, Apt. 1 Tel. 0368.449.283 iochebedbv@gmail.com www.mercysactionmission.com Daniela Fagadar   BUCUREŞTI Clinica Pro-Vita Internaţional Bd. Nicolae Titulescu nr. 93, sector 1 Tel. 021.223.5855, 0744.389.987 cpvint@gmail.com, www.clinica-provita.ro Psih. Roxana Voicu   Asociaţia Pro-vita pentru Născuţi şi Nenăscuţi – Filiala Bucureşti Str. Brândușelor, nr. 3, bl. V78, sc. 2, ap. 44 Tel. 0744.982.925 roxana@provitabucuresti.ro www.provitabucuresti.ro Psih. Roxana Puiu   CLUJ     Clinica Pro Vita B-dul. 21 Decembrie, nr. 86 Tel. 0264.431.891, 0748.127.021 clinicaprovitacj@clicknet.ro www.clinicaprovita.ro Dr. David Ille   Asociaţia Filantropică Medical Creştină Christiana – Proiectul „Pentru Viaţă“ Policlinica Sf. Pantelimon, str. Ion Meşter, nr. 10 Tel. 0747.033.563 christatodeagross@yahoo.ro www.pentruviatacluj.ro Dr. Christa Todea-Gross   Fundaţia Agape pentru Ocrotirea Vieţii Calea Moţilor, nr. 16, ap. 4 Tel. 0749.067.877, 0743.142.168 agape@terapeuta.ro www.terapeuta.ro   Cabinetul „Providence“ Str. 1 decembrie 1918, nr. 130, ap. 36 Tel. 0740.353.469, augusta_calina@yahoo.com Sr. Augusta Griguţa   CRAIOVA Cabinet Individual de Psihologie Silvia Georgeta Ionescu Str. Popa Șapcă, nr. 2, bl. B1, ap. 8 Tel. 0762.844.234 Psih. Silvia Georgeta Ionescu   CONSTANŢA Asociaţia Pro-vita pentru Născuţi şi Nenăscuţi – Filiala Constanţa Tel. 0723.560.044, 0769.233.631 prflorincarabuz@provitaconstanta.ro www.provitaconstanta.ro Pr. Florin Carabuz   DEVA Centrul Noua Speranţă Str. M. Kogălniceanu, bl. F5, sc. 4, ap. 62 Tel. 0354.419.090, 0771.032.569, 0735.501.797 nouasperanta1@gmail.com Lucica Mîrza   Asociația M.A.M.A. Deva Str. Liliacului, Bl. 17, Sc. A, Apt. 2 Tel. 0354.803.686 mama.deva@yahoo.com www.mercysactionmission.com Nina Kovacs   Asociația Misiunea Ajutor Pentru Femei Al. Jupiter, bl. 22, ap. 46 Tel. 0763.633.909 ajutorptfemei@yahoo.com www.ajutorpentrufemei.cabanova.com Rafila Crișan   GALAŢI Asociaţia Pro-vita pentru Născuţi şi Nenăscuţi – Filiala Galaţi Tel. 0743 040 118 provitagalati@yahoo.com Sabina Costache   HUNEDOARA Asociația M.A.M.A. Hunedoara Str. George Enescu, nr. 12, Bl. 108, Sc. A, Ap. 4 Tel: 0354.416.911 mama_miriam_hd@yahoo.com Iulia Moldovan   Iaşi Centrul de formare şi consiliere „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil“ Strada Tălpălari, nr. 12 Tel. 0232.215.157, 0751.214.017 sfarhangheli@gmail.com www.sfintiiarhangheli.ro   Centrul de Consiliere Psihosocială şi Terapie „Primul Pas“ Bd. T. Vladimirescu, nr. 89, bl. 89, sc A, ap. 2 Tel. 0232.277.901 contact@primulpas.org www.primulpas.org Geanina Ungurianu   Biroul de Asistenţă Socială „Diaconia“ – Centrul Infoadolescent Str. C. Negri, nr. 48 Tel. 0332.456.021, 0771.647.593 infoadolescent@yahoo.com www.infoadolescent.ro   CIP (Centrul de Informare și Prevenție) – Pro vita Iași – MMB Tel. 0753.427.368, dragos.balinisteanu@gmail.com www.provitaiasi.ro Dragoș Bălinișteanu – Coordonator   Centrul de ajutoare a mamelor aflate în dificultate „Praesidio“ (Pro vita Iasi – MMB) Telefon: 0756.333.890 cosmin_brinza@yahoo.com www.provitaiasi.ro Cosmin Brînză – Coordonator   Oradea Centrul de Informare si Consiliere “Puls” Str. Aurel Lazăr, nr. 4A, ap. 8 tel. 0359.800.665, 0755.206.787 email centrulpuls@yahoo.com www.centrulpuls.ro Cornelia Gherle   PIATRA NEAMŢ Consilierii Asociaţiei Familia şi Viaţa Roman şi ai A.S.C.O.R. Iaşi – Proiectul „Dreptul la viaţă“ pot fi prezenţi la Piatra Neamţ   REȘIȚA Asociația MAMA Reșița Str. Independenței, nr. 5, ap. 16 Tel. 0255.223.303 mama_resita@yahoo.com Sanda Molin   ROMAN Asociaţia Familia şi Viaţa Str. Ştefan cel Mare, nr. 228 Tel. 0233.742.505, 0333.404.506, 0745.905.748 afav_roman@hotmail.com www.familiasiviata.ro     Iuliana Petruţ   SIGHIŞOARA Casa Vieţii Str. Tache Ionescu, nr. 10 0265.779.773 jillascough@hotmail.com Jill Mihai   SUCEAVA Centrul Iochebed Str. Curtea Domnească, nr. 1, bl. 14, Sc. B, Ap. 2 Tel: 0230.523.380 iochebedsv@fidel.ro www.centruliochebedsv.ro Gabriela Antonesei   TÂRGU MUREȘ Fundația Mater Bulevardul 22 Decembrie 1989, 12/2 Tel. 0265-250540, 0751189151 office@mater.ro, www.mater.ro Psiholog Aurica Laurențiu   TIMIŞOARA Asociaţia Darul Vieţii Str. Gh. Doja, nr. 25A Tel. 0356.445.040, 0721.335.704 darulvietii@yahoo.com www.darulvietii.ro Gerda Chişărău   Fundaţia Estera Str. Timotei Cipariu, nr. 3 Tel. 0256.492.862, fax 0356.809.205 estcons@mail.dnttm.ro   Fundaţia Pro Vita Medica Str. Bucovinei, nr. 11 Tel. 0723.440.393 provitamed@gmail.com www.provitamedica.com Dr. Cristina Valea

Share

Marșul pentru viață 2019

Descarcă de mai jos foto profil/cover FB și pancarte Marșul pentru Viață:

2%

Donează

RO25BTRLRONCRT0V17367901 - LEI RO10BTRLEURCRT0V17367901 - EURO RO50BTRLUSDCRT0V17367901 - USD
BANCA TRANSILVANIA, SUCURSALA LIPSCANI, BUCUREŞTI

Arhivă Blog