Tag Archives: Revista Pentru Viață

„Spune-mi o poveste!” Atelier de povești cu folos / Revista „Pentru viață” nr. 8, Primăvara 2019

Din revista Pentru viață

Două scriitoare străbat țara pentru a le citi copiilor, dar și părinților și educatorilor, povești cu folos pentru minte și suflet, povești pentru viață și pentru familie.

Veronica Iani și Ioana Revnic pot veni și în orașul tău pentru o lectură cu cei mici.

Scrie-le la spuneopoveste@gmail.com

Mai multe informații despre cărți, la veronicastories.com

Extras din revista Pentru viață, editată de Asociația Studenți pentru viață, care, începând din 2014, organizează Marșul pentru viață de la București.
Revista Pentru viață este publicația oficială a Marșului pentru viață România și Republica Moldova.
Numărul 8, apărut în Primăvara anului 2019, este dedicat Marșului pentru viață 2019 – „Unic din prima secundă”, care are loc la 23 martie 2019 în 500 de localități din România și Republica Moldova.

Editorul revistei Pentru viață:
Asociația Studenți pentru viață

Valori

Credem în respectarea dreptului la viață al tuturor oamenilor, din momentul concepției și până la moartea naturală

Misiune

Considerăm că prin sprijinul acordat mamei și copilului se pot forma tineri responsabili pentru familie și societate.

Contactează

Email: studentipentruviata@gmail.com
Tel: 0733.487.318
fb.com/StudentiPentruViata
www.studentipentruviata.ro

Donează

Asociația Studenți pentru viață
Cod Fiscal: 3183563
Cont: RO25BTRLRONCRT0V17367901 (RON), deschis la Banca Transilvania, Agenția Lipscani, București

Share

A apărut revista „Pentru Viață” nr. 6, Primăvara 2017 – „Ajută mama și copilul! Ei depind de tine”

Foto copertă: Suravid/Depositphotos

Asociația Studenți pentru Viață a publicat numărul 6 al revistei „Pentru Viață”, revista oficială a Marșului pentru Viață România și Republica Moldova 2017.

Ediția din această primăvară este dedicată temei marșului din acest an: „Ajută mama și copilul! Ei depind de tine”

Cuprins:

1 Editorial: Împăratul este gol, iar avortul distruge copilul și afectează mama. Cine spune adevărul, cine o ajută pe mamă? de Alexandra Nadane, Președinta Asociației Studenți pentru Viață

2 Marșul pentru viață 2017 — fragmente din comunicatul de presă

3 Numărul avorturilor și procentele avorturi/sarcini, nașteri/sarcini în România, în perioada 1958–2015

5 Un proiect de țară: Prețuirea darului vieții și sprijinirea femeilor în criză de sarcină

6 Păcălită și presată să facă avort, o mamă și-a salvat fetiţa

8 Avort? Nu! Ci win-win-win!

9 Dicționar: criza de sarcină

10 10 motive să nu faci avort

12 Scrisoare către o femeie în criză de sarcină

Coperta 3. Poezii pentru viață de Nichita Stănescu

Coperta 4. Cărți pentru copii

 

 

Share

10 motive să nu faci avort / Revista „Pentru Viață” nr. 6, Primăvara 2017 – „Ajută mama și copilul! Ei depind de tine”

1. Creează o tragedie

Câteodată circumstanțele unei sarcini sunt tragice. Poate că femeia a fost abuzată. Poate că copilul a fost diagnosticat cu o afecțiune. Poate că sănătatea mamei poate fi afectată.

Dar nici o tragedie nu se tratează creând o alta. Nu se șterge un viol prin omorârea unui copil. Nu vindecăm un bebeluș luându-i viața. Și nu putem elimina toate problemele de sănătate ale mamei luând viața unei altei persoane.

Femeile care au fost abuzate trebuie înțelese și tratate cu compasiune. Dar grija și compasiunea nu includ executarea copilului femeii. Părinților care se confruntă cu un diagnostic prenatal dificil trebuie sa li se prezinte cât mai clar informațiile medicale reale și trebuie îndrumați către alte persoane cu experiențe similare. Ei nu trebuie să fie forțați să ia decizii rapide pentru avort sau să fie presați să îi ia viața copilului în loc să îi dea șansa de a sfida pronosticurile. Femeile care au sarcini cu risc mare trebuie să fie tratate de către personal medical cu adevărat competent. Dar tratamentul nu include uciderea în mod intenționat a unui copil. (Dacă un copil moare în timpul tratării mamei — de exemplu în timpul chimioterapiei pentru cancer, prin îndepărtarea unei sarcini extrauterine etc. —, acesta nu este un avort la cerere.)

2. Ia vieți nevinovate

Știința nu poate fi mai clară decât atât. Ființele umane nenăscute trăiesc — trăiesc distinct și trăiesc unic față de organismul mamei. Din momentul fertilizării, al concepției, apare o nouă viață umană, distinctă de cea a mamei, distinctă de cea a tatălui și distinctă de orice altă viață umană. Terminarea acestei vieți nu înseamnă terminarea a ceva „potențial”. Chiar este o terminare a unei vieți care există.

Trebuie să înțelegem că știința modernă explică mai mult decât oricând, din punct de vedere biologic, umanitatea deplină a copiilor nenăscuților.

3. Se încalcă drepturile omului

Drepturile omului sunt încălcate atunci când oamenii sunt lipsiți de drepturile lor de bază într-un mod discriminatoriu. Copiilor nenăscuți li se ia dreptul la viață — dreptul de bază al tuturor oamenilor — din cauza locației lor (pântecele mamei), precum și a stadiului lor de dezvoltare. Acest lucru este discriminatoriu, inuman și crud.

4. Sunt pedepsiți oameni nevinovați

Un copil nu merită să moară pentru lucrurile rele făcute de tatăl său. Un copil de cinci ani nu poate fi ucis pentru că tatăl său este violator. Nu ar trebui să se permită nici ca un copil nenăscut să fie omorât pentru același motiv.

Un copil nu merită să moară pentru că mama și/sau tatăl lui au fost iresponsabili. Un copil este complet nevinovat. Un copil nu a decis ca părinții lui să aibă relații intime sau să nu se protejeze. Un copil nenăscut este întotdeauna nevinovat și nu ar trebui să fie pedepsit.

5. Poate face rău femeilor

Situațiile din viața reală demonstrează continuu că avortul dăunează femeilor. Efectele nocive apar într-o varietate de forme: mentală, emoțională, relațională și fizică — iar, în unele cazuri, chiar viețile femeilor sunt pierdute prin avort. În urma avortului, poate crește numărul de sarcini pierdute sau poate avea loc chiar pierderea totala a fertilității.

6. Este dăunător pentru relațiile interumane și familie

De fiecare dată când un membru al familiei moare, întreaga familie este afectată. Și acest lucru este adevărat și în cazul avortului. Un copil real, în viață, de neînlocuit, este ucis, iar părinții și frații sunt afectați.

Multe femei care au avortat doar pentru a-și convinge partenerul să rămână cu ele află că sunt oricum părăsite la scurt timp după avort. Avortul nu apare niciodată într-o relație de succes și plină de iubire.

Avortul nu crește iubirea, ci ura. Un studiu al Elliot Institute a găsit că 47% dintre femeile care fac avort îi urăsc apoi pe cei implicați în avort, 35% urăsc pe cel cu care au rămas însărcinate iar 22% ajung să urască bărbații în general.

7. Niciodată nu dispare…

Nu contează cât de greu încercăm, nu putem șterge niciodată ceea ce face avortul. Avortul ia, ucide, o ființă umană nevinovată. Timpul nu șterge crima și nu ușurează realitatea a ceea ce avortul este. Avortul este o tragedie crudă, dar este, de asemenea, o alegere — care nu ar trebui să fie făcută. O astfel de alegere rămâne cu noi pentru totdeauna.

Orice persoană care a făcut sau încurajat un avort constată în timp că nu există nici o modalitate de a schimba trecutul. Dar, este adevărat, Iisus a murit pentru a șterge păcatele noastre — recuperarea, speranța și vindecarea sunt întotdeauna disponibile.

8. Creează noi probleme

Unii oameni cred că dacă fac un avort și încheie viața unui copil, atunci problemele sunt rezolvate. Și, imediat după, au senzația că problemele s-au rezolvat. Poate că a merge la liceu sau la facultate devine o opțiune mai ușoară, poate că părinții nu vor afla că fiica lor a fost însărcinată sau poate o aventură va rămâne nedescoperită.

Dar, în realitate, avortul ascunde problemele — avortul nu rezolvă problemele!

Multe femei termină liceul sau facultatea chiar dacă își nasc copiii. Mulți părinți sunt mult mai deschiși și iubitori decât ar crede fiicele lor că este posibil. Iar adevărul este întotdeauna mai bun decât o minciună când acea minciună ar costa viața unei persoane nevinovate. În cele din urmă, aceasta este realitatea: problemele noastre nu sunt rezolvate prin uciderea unei persoane nevinovate. Doar pentru că e legal nu înseamnă că este corect. Și, doar pentru că de multe ori este o alegere pe care ceilalți nu o află, nu înseamnă că nu o vei resimți pentru totdeauna.

9. Se evită responsabilitatea

Avortul este uneori folosit ca o simplă acoperire pentru o aventură de o noapte sau ca o soluție pentru o relație care merge prost. Cu toate acestea, atunci când doi adulți fac alegerea de a avea relații intime, fiind conștienți că pot apărea copii, acești adulți trebuie să accepte responsabilitatea. Contracepția poate eșua. Cea mai bună planificare poate să dea greș. Dar responsabilitatea nu ar trebui să fie evitată cu prețul vieții unui copil nevinovat.

Oamenii responsabili trebuie să facă alegeri grele, uneori. Viața poate fi grea, iar circumstanțele dificile. Dar acest lucru nu justifică uciderea unei persoane nevinovate. Alegerea de a crește un copil înseamnă a-ți asuma responsabilitatea. Dar și a încredința un copil spre adopție înseamnă a-ți asuma responsabilitatea, în egală măsură. Însă alegerea avortului și negarea dreptului la viață al unui copil care există deja — aceasta este o iresponsabilitate și e, în plus, ireparabilă.

10. Nu aduce putere sau libertate femeilor

Ca femeie care se consideră feministă, cred că este îngrozitor ca avortul să fie clasificat ca parte a „drepturilor femeilor”. În niciun caz nu este „dreptul” meu să dau ordin unui doctor să ia viața copilului meu. Și nu ar trebui să fiu singura persoană care are puterea de a ordona execuția unui copil prin mâna unui doctor care face avorturi. A lăsa un copil să sufere o moarte în care coloana vertebrală îi este aspirată într-un tub sau membrele îi sunt rupte în bucăți sau inima îi este oprită prin otrăvire nu este putere sau libertate. Aceste alegeri nu ar trebui să fie deloc posibile. Ele sunt tragedii crude pentru toți cei implicați, și nu ar trebui să fie permise într-o societate civilizată. Femeile nu-și dobândesc libertatea sacrificându-și copiii!

După Kristi Burton Brown, liveactionnews.org/10-reasons-not-to-have-an-abortion

Citeşte revista integrală aici: A apărut revista „Pentru Viață” nr. 6, Primăvara 2017 – „Ajută mama și copilul! Ei depind de tine”

 

Share

Scrisoare către o femeie în criză de sarcină / Revista „Pentru Viață” nr. 6, Primăvara 2017 – „Ajută mama și copilul! Ei depind de tine”

Draga mea, ai bănuit că ești însărcinată. Apoi, testul de sarcină pe care l-ai făcut a afișat două liniuțe. Ești însărcinată!

O altă femeie poate ar striga „Uraaaa!” Dar tu… ești speriată, confuză, te simți neajutorată și deznădăjduită. Îți vezi viitorul năruindu-se. Cel mai adesea asta se întâmplă pentru că cineva, el, nu este alături de tine; dacă ar fi, ai striga și tu „Uraaaa!”

Și, cel mai probabil, ca oricărei femei în criză de sarcină, gândul îți fuge la avort — scap de „problemă”.

Dar avortul nu te face neînsărcinată, ci mama unui copil mort!

Pentru că, da, maternitatea nu începe după naștere, ci din momentul concepției. Ca și paternitatea. Dar probabil că el neagă că este deja tată.

Știi că avortul oprește inima copilului, care bate de la 16 de zile? Și că, după avort, femeile plâng în fiecare an și se gândesc câți ani ar fi avut copilul lor dacă l-ar fi născut? Plâng când văd alți copii de acea vârstă.

Acum însă ești în criză de sarcină. Poate că te îngrozești să le spui părinților. Poate că vor fi dezamăgiți de tine. Dacă te dau afară din casă? Dacă te reneagă? Cu ce o să-l crești? Poate că nici măcar pe tine să nu ai cu ce să te întreții.

Dar poate că tu chiar dorești să naști acest copil, însă nu știi cum să reziști presiunii celor din jur și condițiilor nefavorabile care au generat criza. Ți se spune: „E prea devreme ca să fie deja format un copil acolo”. Sau: „E corpul tău și alegerea ta”. Sau: „Vei putea să faci copii atunci când ți-i vei dori”. Sau: „Nu trebuie să știe nimeni”. Și așa mai departe.

Draga mea, nu ești singură! Și poți alege viața pentru copilul tău!

Nașterea și creșterea copilului

Dacă vei naște copilul, există două variante: tatăl își va asuma creșterea lui sau nu. Dacă își va asuma creșterea, va fi bine. Dar dacă nu? În general, să știi că familia și prietenii sprijină mult o mamă singură, chiar dacă la început au îndemnat-o să avorteze. De ce? Pentru că îi cucerește copilul! Atunci când vorbeau despre avort,nu îi vedeau ochii cei limpezi și zâmbetul din obrăjori, nu îl auzeau gângurind și nu îi simțeau mânuțele după gâtul lor. Dar acum, toate acestea îi topesc și se rușinează la gândul că au vrut altceva pentru minunea de copil.

Draga mea, situația ta are un precedent care a marcat omenirea de 2.000 de ani. Fecioara Maria, Maica Domnului, s-a confruntat cu ceea ce noi numim azi o criză de sarcină. Arhanghelul Gavriil a venit la ea și i-a spus că va naște un fiu. Avea să Îl conceapă pe pruncul Iisus de la Duhul Sfânt. Dar ea nu era căsătorită. În vremurile acelea, o sarcină în afara căsătoriei se pedepsea cu uciderea cu pietre. Dreptul Iosif, logodnicul Mariei, a avut o reacție cavalerească, vrând să o părăsească fără zarvă. Dar un înger i-a apărut în vis și l-a încredințat că Fecioara Maria era neprihănită. Așa s-a născut Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

„Și ce legătură are asta cu mine?”

Ei bine, și acum Dumnezeu are un plan, și cu tine, și cu pruncul tău! Avortul ar distruge acest plan care te cuprinde pe tine și pe copil.

Nu ești singura care s-a confruntat cu această criză. Doar că, din păcate, se vorbește prea puțin despre astfel de lucruri. Sigur ai auzit de Céline Dion, Cristiano Ronaldo, Andrea Bocelli — au fost la un pas de a fi avortați de mamele lor, iar acum sunt bucuria întregii lumi, cinstea și ocrotitorii mamelor lor!

Știi că ai și o altă opțiune decât avortul sau creșterea copilului? Știi care a fost opțiunea părinților lui Steve Jobs, necăsătoriți și cu studiile neterminate?

Adopţia

Draga mea, o altă opțiune este adopția. Steve Jobs a fost încredințat spre adopție și lumea întreagă se bucură de tot ce a realizat el.

Poate că nu te-ai gândit la asta. Multă lume are prejudecăți despre adopție. Nu,dacă îți vei da copilul spre adopție nu vei fi o „mamă denaturată”, nu înseamnă că îți„abandonezi” copilul. Prezentarea adopției într-o astfel de lumină este falsă și duce la stigmatizarea mamelor biologice care aleg să facă acest pas. Aceasta face ca prea puține femei în criză de sarcină să se gândească la adopție ca la o opțiune viabilă pentru ele și copiii lor. Este adevărat că avortarea unui copil de care nu ai apucat să te atașezi pare mai ușoară decât încredințarea lui spre adopție. Că unei femei în criză de sarcină i se pare mult mai greu să dea spre adopție, după naștere, copilul de care s-a atașat. Dar adopția este o soluție eficientă, care salvează și aduce bucurie în mai multe vieți: mamei biologice, copilului, familiei adoptive!

Știu că încredințarea copilului pentru adopție este un sacrificiu. Înseamnă să pui interesul copilului mai presus de confortul tău. Dar în acest caz știi sigur că durerea nu va fi însoțită de vinovăția și regretul care urmează de obicei după avort. Vei putea să îți continui viața și să îți construiești viitorul. Gândește-te și la această opțiune pentru tine și copilul tău!

E viață din viața ta! El te iubește! Iubește-l și nu te teme! Cu fiecare copil, un înger vine în lume!

Citeşte revista integrală aici: A apărut revista „Pentru Viață” nr. 6, Primăvara 2017 – „Ajută mama și copilul! Ei depind de tine”

 

Share

Dicționar: Criza de sarcină / Revista „Pentru Viață” nr. 6, Primăvara 2017 – „Ajută mama și copilul! Ei depind de tine”

Criza de sarcină apare în momentul în care o femeie ia în considerare întreruperea cursului firesc al sarcinii, adică nașterea copilului, și se gândește la posibilitatea de a face avort. Criza de sarcină se datorează unor probleme exterioare cărora ea nu reușește să le facă față.

Cele mai des întâlnite cauze ale crizei de sarcină sunt:

  • tatăl copilului nu își dorește copilul;
  • tatăl copilului o părăsește pe mamă;
  • femeia depinde financiar de tatăl copilului, care îi cere să facă avort;
  • femeia trăiește într-o relație violentă din care nu se poate desprinde;
  • femeia este necăsătorită și se teme de ostracizarea din spațiul public dacă va naște copilul.

 

Criza de sarcină este accentuată de presiunea din partea altor persoane pentru a face avort: 64% dintre femeile care au făcut avort s-au simțit presate să facă avort, potrivit unui studiu publicat într-o prestigioasă revistă medicală[1].

În majoritatea cazurilor, femeile în criză de sarcină doresc să aibă și alte opțiuni în afara avortului. Dar aceste opțiuni devin disponibile doar dacă o altă persoană o sprijină. Lipsa sprijinului duce la lipsa de alte opțiuni. Astfel, alegerea avortului nu mai este o alegere propriu-zisă, ci pare singura cale de ieșire din criza de sarcină. Decizia de avort în criza de sarcină este sintetizată cel mai potrivit de scriitoarea americană Frederica Mathewes-Green:

„O femeie nu dorește să facă avort așa cum își dorește o înghețată sau un Porsche, ci ca un animal prins în cursă care își roade picioarele pentru a scăpa.”

Relatările persoanelor care au făcut avort (www.avorturiregretate.ro) și relatările persoanelor care au ales să nască copilul, deși au luat în calcul și avortul (www.femeifericite.com), arată cât de traumatizantă este criza de sarcină. În plus, în cazul avortului, ea se continuă adesea cu tulburarea de stres post-avort, care poate ajunge până la sinucidere. Studiile arată că femeile care au făcut avort prezintă un risc de suicid de 6 ori mai mare[2].

NOTE:

[1] VM Rue et. al., “Induced abortion and traumatic stress: A preliminary comparison of American and Russian women,” Medical Science Monitor 10(10): SR5-16 (2004).

[2] M Gissler et. al., “Pregnancy Associated Deaths in Finland 1987-1994 — definition problems and benefits of record linkage,” Acta Obsetricia et Gynecologica Scandinavica 76:651-657 (1997); and M. Gissler, “Injury deaths, suicides and homicides associated with pregnancy, Finland 1987-2000,” European J. Public Health 15(5):459-63 (2005).

 

Citeşte revista integrală aici: A apărut revista „Pentru Viață” nr. 6, Primăvara 2017 – „Ajută mama și copilul! Ei depind de tine”

 

Share

Avort? Nu! Ci win-win-win! / Revista „Pentru Viață” nr. 6, Primăvara 2017 – „Ajută mama și copilul! Ei depind de tine”

O poveste de la centrul pentru criza de sarcină Pregnancy Crisis Service din Singapore

Povestea de viață din această pagină este unul dintre cazurile de criză de sarcină finalizate cu win–win–win la Pregnancy Crisis Service din Singapore.

PCS este un centru pentru sprijinirea femeilor în criză de sarcină care funcționează non-stop, 24/7, tot timpul anului. Centrul a fost deschis în 1985 și sprijină femeile care se confruntă cu o sarcină nedorită, neașteptată sau cu probleme.

De ce există centrul? „Give life a chance” („Dă vieții o șansă”) este răspunsul și îndemnul pe care îl adresează tuturor femeilor în criză de sarcină:

„Viața este prețioasă și frumoasă, și așa ești și tu și viața pe care o porți. Criza de sarcină cu care te confrunți poate să fie prilejul unei transformări în viața ta. Așa cum Roger Crawford spunea, „provocarea în viață este inevitabilă, dar înfrângerea este opțională”. Nu ești singură, noi suntem aici pentru a te sprijini să iei o decizie care nu este ușoară. Această decizie îți va afecta viața pentru totdeauna. Dă vieții o șansă — dă-ți ție o șansă! Decizia pe care o iei va trebui să fie astfel încât să fii bucuroasă de ea când te vei uita înapoi pentru 5/10/15/20 de ani.”

Credeam că sunt cea mai norocoasă fată din lume atunci când l-am întâlnit pe Tom și m-am îndrăgostit de el. Aveam 27 de ani la acea vreme și petreceam împreună momente absolut minunate, cum erau, de exemplu, vacanțele împreună. Eram convinsă că vrea să se căsătorească cu mine, însă lucrurile au început să se schimbe după ce am avut confirmarea că sunt însărcinată în 12 săptămâni.

Când am ajuns în biroul doctorului, am putut să văd imaginea bebelușului meu la ecograf și eram atât de fericită la gândul că sunt mamă. Tom a fost tăcut pe tot parcursul controlului, dar și după ce am plecat de la clinică. L-am întrebat ce părere are, însă el a continuat să păstreze tăcerea.

Eram devastată la gândul că el, de fapt, nu își dorea acest copil. Am încercat să-mi spun că probabil totul se întâmplase mult prea repede pentru el și că va trebui să-i acord mai mult timp de acomodare. L-am lăsat să se liniștească, însă tăcerea lui a continuat pentru încă o săptămână.

Am încercat să-l conving pe Tom să ne căsătorim și să păstrăm bebelușul. Mi-a spus că nu este pregătit să devină tată, deocamdată. Începeam să fiu tot mai disperată și îmi era teamă, pentru că burtica începuse să-mi crească și să devină din ce în ce mai evident faptul că eram însărcinată. Mi-am pierdut uzul rațiunii și am început să-l ameninț pe Tom sub diferite forme, de la sinucidere până la părăsire, ceea ce a înrăutățit și mai mult situația între noi doi.

În final am ajuns pentru consiliere la centrul de sprijin în criza de sarcină Pregnancy Crisis Center unde ne-am întâlnit cu o doamnă consilier specializată pe această problemă.

Tom dorea ca doamna consilier să mă convingă pe mine că nu era necesar să ne căsătorim doar pentru că eram însărcinată și că oricum vom putea avea copii și mai târziu. Adică să fac avort. Eu căutam o soluție reală de la consilier, întrucât eram total împotriva avortului, dar, în același timp, nici nu mă vedeam în stare să cresc un copil singură, fără un tată, și să provoc rușine familiei mele.

Consiliera ne-a ajutat foarte mult, pentru că ne-a lăsat pe fiecare în parte să vorbim, să ne spunem punctul de vedere, iar apoi a discutat cu noi separat. A înțeles gândurile noastre, sentimentele și planurile. Ne-a făcut să realizăm că exista un contratimp, o nepotrivire de moment în planurile noastre, dar că, în final, ne doream aceleași lucruri de fapt.

Ne-a provocat să abordăm subiectul dintr-o perspectivă diferită, astfel încât să ajungem la o situație în care toate părțile să aibă de câștigat. Și, pentru a nu mai lungi povestea, la scurt timp după sesiunea de consiliere Tom m-a cerut de soție, iar eu am acceptat cu inima plină de bucurie. Am știut că acum își dorea acest lucru și nu o făcea doar pentru că era forțat de împrejurări. Și nu a fost o situație din care doar noi doi am avut de câștigat, ci a fost o situație din care toți trei am câștigat, inclusiv bebelușul nostru: win–win–win!

Prelucrare după pregnancycrisis.sg/sharing-the-secret

Citeşte revista integrală aici: A apărut revista „Pentru Viață” nr. 6, Primăvara 2017 – „Ajută mama și copilul! Ei depind de tine”

 

Share

Un proiect de țară: Prețuirea darului vieții și sprijinirea femeilor în criză de sarcină / Revista „Pentru Viață” nr. 6, Primăvara 2017 – „Ajută mama și copilul! Ei depind de tine”

În aceste condiții, considerăm că proiectul de țară vital al românilor din dreapta și din stânga Prutului este responsabilizarea societății față de darul vieții, față de cei care îi pot fi viitorul, înfăptuit concret prin sprijinirea femeilor în criză de sarcină și a copiilor lor.

În primul rând, fiecare persoană poate să ajute o femeie în criză de sarcină! Experiența celor care s-au implicat arată că sprijinul din partea tatălui copilului, a unei prietene, a unui psiholog sau a unui cleric poate face diferența între avort și nașterea copilului.

În al doilea rând, societatea, în ansamblu, poate crea instrumente prin care să sprijine femeia în criză de sarcină, precum:

  • acordarea unei indemnizații pentru femeia însărcinată care să o sprijine în acoperirea nevoilor speciale care apar în perioada sarcinii (indemnizație acordată după 14 săptămâni de sarcină);
  • înființarea de centre de sprijin al femeii însărcinate, unde femeile în criză de sarcină care doresc să poată beneficia de consiliere psihologică gratuită și de sprijinul unui de asistent social specializat în criză de sarcină;
  • legiferarea plasării de instalații speciale de tip „baby box” în zidurile exterioare ale spitalelor, unde mamele care consideră că nu își pot îngriji copiii îi pot depune în condiții de siguranță — ca ultimă soluție la o situație de criză, ele pot preveni pruncuciderea și abandonul copiilor nou-născuți; aceste dispozitive sunt prezente în numeroase țări din lume.
  • legiferarea posibilității, la cererea mamei care a pierdut sarcina, de a înmormânta legal copilul; posibilitatea oficierii la cerere a unei slujbe religioase adecvate, cum se procedează în cazul copiilor decedați la scurt timp după naștere și nebotezați;
  • crearea posibilității legale ca femeia însărcinată care consideră că nu poate crește copilul să îl încredințeze spre adopție imediat după naștere, după modelul adopției începute în perioada de sarcină care este utilizat în S.U.A., Marea Britanie, Australia;
  • legiferarea adopției deschise, care ar putea determina mai ușor încredințarea spre adopție sau acceptul pentru adopția copiilor care nu pot fi îngrijiți de părinții sau de rudele biologice;
  • valorizarea în societate a tuturor celor implicați în adopție, în vederea eliminării mentalității disprețuitoare la adresa copiilor adoptați, a părinților adoptivi și, mai ales, la adresa mamelor sau părinților care își încredințează copiii spre adopție deoarece consideră că nu se pot ocupa corespunzător de creșterea lor.

Fără o informare corectă și fără înființarea la nivel național de centre de sprijin a femeilor în criză de sarcină, trauma avortului va afecta în continuare copiii, mamele, familiile și societatea în general.

Luna pentru viață și Marșul pentru viață sunt apolitice și neconfesionale, dar sunt deschise participării tuturor confesiunilor religioase și formațiunilor politice.

Prin Marșul pentru viață nu promovăm interzicerea legală a avortului și niciun fel de violență împotriva femeii, ci promovăm conștientizarea societății și sprijinirea femeii să nască viața pe care o poartă în ea.

Posibilitățile enumerate mai sus nu vizează în primul rând statul și instituțiile lui, ci mai ales societatea, în diferitele ei forme de organizare, precum organizațiile non-guvernamentale. Nu putem aștepta de la stat să facă ceea ce noi, individual și prin posibilitățile asociative existente astăzi, nu facem! Aceasta înseamnă solidaritate, iubire și civilizație!

Citeşte revista integrală aici: A apărut revista „Pentru Viață” nr. 6, Primăvara 2017 – „Ajută mama și copilul! Ei depind de tine”

 

Share

Fragmente din comunicatul de presă al Marșului pentru viață 2017 / Revista „Pentru Viață” nr. 6, Primăvara 2017 – „Ajută mama și copilul! Ei depind de tine”

 

În perioada 1–31 martie 2017, în numeroase orașe și localități din România și Republica Moldova se va desfășura Luna pentru viață 2017 „Ajută mama și copilul! Ei depind de tine”, având ca punct culminant Marșul pentru viață 2017 – „Ajută mama și copilul! Ei depind de tine”, organizat sâmbătă, 25 martie 2017.

Marșul pentru viață este la a VII-a ediție națională. Tema „Ajută mama și copilul! Ei depind de tine” oferă posibilitatea dezbaterii necesității, posibilității și eficienței sprijinirii femeilor aflate în criză de sarcină.

La nivel național, aceste manifestări nu au un organizator unic, ci în fiecare oraș sau localitate există organizatori locali independenți, care reprezintă diferite organizații și instituții pro-viață locale.

 

Mentalitatea pro-avort

Legalizarea avortului la cerere de către regimul comunist prin Decretul 463 din 1957 nu a avut impact doar asupra persoanelor care doreau să facă avort, ci a transformat mentalitatea publică și societatea în ansamblu. Așa se explică curba ascendentă a numărului de avorturi în primii ani de după legalizarea avortului la cerere în România:

  • 1958:   100
  • 1959: 000
  • 1960: 776
  • 1961: 533
  • 1962: 679
  • 1963: 1.034.987
  • 1964: 1.097.932

Clic aici pentru a citi Comunicatul integral al Marșului pentru Viață România și Republica Moldova 2017

Prin asocierea „este legal, deci este corect” și prin prezentarea avortului ca o emancipare oferită de comunism femeii în comparație cu regimul anterior, avortul a fost valorizat pozitiv. Astfel s-a ajuns la o mentalitate publică pro-avort, potrivit căreia avortul este opțiunea unică, sigură și eficientă în criza de sarcină.

După căderea comunismului, avortul va fi prezentat ca o emancipare față de societatea comunistă, care îl restricționase în 1967 din cauza scăderii populației.

Instaurarea mentalității pro-avort în societate a eliminat aproape complet înțelegerea corectă a crizei de sarcină, existența alternativelor la avort și firescul de a sprijini o femeie în criză de sarcină. Din punct de vedere practic, membrii societății au dezvoltat indiferență față de femeile în criză de sarcină, iar legislația nu s-a dezvoltat în direcția stimulării alternativelor la avort.

Mentalitatea pro-avort în spațiul public a dus la:

  • lipsa de informare despre deplina umanitate a copilului în fiecare etapă a vieții intrauterine;
  • lipsa de informare despre realitatea dureroasă și complexă a crizei de sarcină;
  • lipsa de sprijinire într-o măsură suficientă a femeii aflate în criza de sarcină;
  • minimalizarea vocilor publice pro-viață și incriminarea acestora ca fiind anti‑femeie.

 

În aceste condiții, în lipsa informației și a sprijinului, femeile sunt practic împinse să facă avort, iar protejarea vieții copiilor nenăscuți este privită ca o dovadă de lipsă de civilizație.

În realitate, avortul este o dovadă de lipsă de civilizație, o lipsă de compasiune și de respect, o lipsă de dragoste pentru femeie și pentru copil!

 

Avortul a afectat România mai mult decât orice război

În anul 2018, România va sărbători 100 de ani de la Unirea din 1918. Pentru România, implicarea în Primul Război Mondial, prin care s-a reușit Unirea, a însemnat circa 1.125.000 de români care au murit pentru a fi posibil actul de la 1 Decembrie 1918.

Însă nu în acest război[1] și-au pierdut viața cei mai mulți români. Cei mai mulți români și-au pierdut viața prin avort: 22.832.650 de avorturi chirurgicale doar în spitalele de stat din țară:

  • 7.500.158 avorturi în perioada de liberalizare 1958–1966 (9 ani);
  • 7.409.042 avorturi în perioada de restricționare 1967–1989 (23 de ani);
  • 7.889.700 avorturi în perioada de liberalizare 1990–iunie 2016 (26 de ani și jumătate).

Media în primele 6 luni din 2016 a fost de 185,4 avorturi chirurgicale efectuate pe zi în spitalele de stat.

Dar, la aceste date, trebuie adăugate următoarele categorii de avorturi care nu sunt raportate în statisticile din România:

  • avorturile care se efectuează în clinicile particulare;
  • avorturile medicamentoase, prescrise în spitalele de stat și în clinicile particulare;
  • avorturile făcute în străinătate de persoanele tinere și mature aflate la muncă în străinătate, care reprezintă o parte însemnată din populația României aflată în perioada de fertilitate.

Nu este cunoscut nici numărul avorturilor ilegale din perioada regimului comunist, dar și după 1990.

Dacă s‑ar avea în vedere și aceste avorturi, care nu sunt înregistrate în statistici, probabil că s-ar ajunge la un număr total al avorturilor dublu față de cel din statistici.

În Republica Moldova, a cărei populație la 1 ianuarie 2016 era de 3.553.056  locuitori, statisticile arată că în perioada 1960–1 ianuarie 2016 au fost înregistrate 2.112.158 avorturi chirurgicale în spitalele de stat. Aceste date fac ca Republica Moldova să se afle pe locul 10 în lume în privința raportului număr de avorturi/populația actuală a țării. Și pentru Basarabia, în statistica reală ar trebui adăugate avorturile medicamentoase și avorturi făcute de către persoanele tinere și mature aflate la muncă în străinătate.

NOTĂ:

[1] Și nici celelalte conflicte armate din perioada modernă:  în Războiul de Independență au murit circa 4.300 de români, în al Doilea Război Mondial au murit circa 833.000 de români.

Citeşte revista integrală aici: A apărut revista „Pentru Viață” nr. 6, Primăvara 2017 – „Ajută mama și copilul! Ei depind de tine”

 

Share

Păcălită și presată să facă avort, o mamă și-a salvat fetiţa / Revista „Pentru Viață” nr. 6, Primăvara 2017 – „Ajută mama și copilul! Ei depind de tine”

O poveste de la centrul pentru criza de sarcină Heartbeat din Miami

 

Povestea de mai jos este tipică pentru ce înseamnă criza de sarcină și ce înseamnă ajutorul în criza de sarcină.

Povestea de mai jos este doar unul dintre cele 24.000 de cazuri de copii și mame salvați de la avort cu sprijinul centrului de sprijin în criză de sarcină Heartbeat, Miami.

Centrul Heartbeat din Miami este doar unul dintre cele circa 2.800 de centre de sprijin în criza de sarcină, care își oferă gratuit serviciile la milioane de femei și prin care milioane de copii și femei sunt salvați de la tragedia avortului.

Mamele și copiii au nevoie de ele. Să facem și în țara noastră astfel de centre, să ajutăm mamele și pe copiii lor, căci viața lor depinde de noi!

 

Asemenea multor cazuri, atunci când am aflat că sunt însărcinată, prima reacție a mea a fost de șoc. Nu puteam să cred că eram însărcinată. Dar, spre deosebire de alte femei, șocul meu nu avea nimic de-a face cu bucuria pe care o simțeam — iar bucuria inițială nici nu a durat mult.

De fapt, a trebuit să ajung la o clinică de avort și să ies de acolo pentru a-mi dau seama cât de disperată era situația mea. Și chiar acolo — în cel mai puțin probabil loc — Dumnezeu mi-a dat putere să-mi salvez fiica și să îmbrățișez calea pe care El mi-a adus-o prin scumpul sânge al Fiului Său.

Mi s-a spus că nu voi fi în stare să concep un copil din cauza unor probleme medicale, așa că vă imaginați bucuria care m-a cuprins când am aflat că eu, dintre toți oamenii!, eram însărcinată.

De fapt, înflăcărarea mea m-a orbit să văd realitatea. Prietenul meu vedea această sarcină nu ca o binecuvântare, ci ca o „problemă” care poate fi rezolvată prin avort.

Poate de asta nu am înțeles ce voia să spună când el mi-a spus că a făcut o programare la cabinetul unui medic.

Am presupus că el mă sprijinea, dar nu puteam să greșesc mai mult! Când am ajuns pentru programarea mea, nu am văzut niciun semn care să arate că acolo e unui birou de medic, și am început să mă simt un pic incomod.

Am urcat pe niște scări înguste și slab iluminate cu pete pe covor. Eram speriată. Pentru mine, toate acestea nu arătau a cabinet medical.

Cum am ajuns înăuntru, m-am uitat în jur și am văzut mai multe femei în sala de așteptare, toate cu același aspect grav și trist pe fețele lor. Am simțit că un aer de disperare grea domina acea cameră. Doamna de la fereastra ghișeului mi-a înmânat un dosar cu niște hârtii în el și mi-a spus să le semnez.

M-am uitat la antet și atunci mi-am dat seama unde eram. Prietenul meu m-a adus la o clinică de avort!

Am împins dosarul înapoi sub divizorul de sticlă de la recepționer și am spus: „Nu semnez nimic!” M-am uitat la prietenul meu și am țipat: „Acesta nu este un cabinet medical! M-ai adus la o clinică de avort!

 

„POT SĂ ÎMI VĂD COPILUL?”

Toate femeile din sala de așteptare se uitau la mine. Trebuie să fi fost ceva neobișnuit. Eram vizibil enervată.

Prietenul meu a încercat să pună brațul în jurul meu să mă liniștească, dar l-am împins. Imediat, au apărut două femei și mi-au cerut să vin cu ele pe un hol.

Am refuzat: „Nu vreau să fac acest

lucru, voiam doar să fac o programare pentru a obține o ecografie!” Mi-au spus că au înțeles, că era momentul să înceapă programarea mea. Nu trebuie să semnez nimic, și am putea merge doar pentru a face o ecografie.

Privind înapoi, îmi dau seama că trebuiau să mă ducă departe de celelalte femei care așteptau cât mai repede posibil, înainte de a mai face încă o scenă. Afacerile sunt afaceri, până la urmă.

Am fost de acord și le-am urmat pe hol într-o cameră mică, dezolantă, cu o masă și un aparat cu ultrasunete.

Tehnicianul a spus: „Ești însărcinată în șase săptămâni, asta e bine. Va trebui doar să iei niște pastile.”

Deși eram într-o cameră mică, monitorul de la aparatul cu ultrasunete era pus departe de masă, astfel încât nu am putut vedea ce era pe ecran. Am întrebat dacă aș putea să-mi văd copilul.

„O, dragă”, a spus ea. „Nu e nimic de văzut, este doar un ghem mic de celule.

Noi nu avem prea mult timp. Dacă aștepți prea mult timp, va trebui să faci operație. Pastilele sunt cel mai ușor mod de a avea grijă de problema ta, scumpo!”

Mi-a venit greață. M-am uitat la prietenul meu și i-am spus că trebuie să plecăm imediat. Ea ne-a condus afară din cameră și am continuat să mergem pe hol spre casa scărilor din spate. Era la fel ca orice altă scară, dar erau pete închise la culoare pe mocheta de pe trepte.

Abia atunci am realizat: aceste pete au fost făcute de către femeile care au părăsit clinica, au vomat pe drumul lor spre ușa din spate și spre stradă.

 

UN ULTIMATUM: COPILUL SAU EL

Eram foarte supărată. Am fost rănită cumplit și aveam inima frântă. Îl iubeam pe prietenul meu și am vrut ca și el să fie fericit. În plus, el era singura persoană pe care o cunoșteam din Miami. M-am mutat în Miami dintr-un alt stat doar ca să fiu cu el. M-am simțit atât de singură, atât de vulnerabilă.

I-am spus că vreau să păstrez copilul. El mi-a dat un ultimatum: fie îl păstrez pe el, fie îl păstrez pe „ăla”.

Prietenul meu a continuat să-mi spună că nimeni nu o să mă vrea dacă am un copil ca „bagaj”. După cum spunea, eram pe punctul de a deveni o femeie săracă, tristă și singură dacă păstram copilul. În plus, copilul nu ar avea o șansă la o viață bună.

Chiar în mijlocul acestei discuții care mă făcea să tremur, el a făcut o promisiune. Daca aș avorta, am putea stabili o dată în care să ne căsătorim. Apoi am putea avea din nou o sarcină și am face totul „ca la carte”.

Eram disperată, era confuză, și nu știam ce să fac. Simțeam că nu eram în stare să continui singură și nu voiam să-l pierd pe el. Așa că, chiar dacă trecusem prin aceea experiență traumatizantă de la clinica de avort, am început să iau în considerare avortul. M-am simțit prinsă în capcană.

Am căutat on-line mai multe informații despre avort. Atunci am dat peste saitul celor de la Heartbeat din Miami — care tocmai deschiseseră clinica de sprijin în criza de sarcină cu câteva săptămâni înainte. Am sunat și am făcut o programare pentru a mă întâlni cu Jeanne Pernia.

Atunci când Jeanne mi-a împărtășit povestea ei, mi-am dat seama că nu eram singură. Nu voi uita niciodată cum m-a făcut să mă simt. Pentru prima dată de când am aflat că eram însărcinată, am simțit ca totul va fi în regulă, chiar dacă asta însemna că mi-aș pierde prietenul.

Deodată mi-am dat seama că aveam dreptul de a decide ce voiam să fac. Nu aveam nevoie de permisiunea prietenului meu, ca el să „accepte” copilul meu. Era alegerea lui dacă nu voia să se implice. Dacă aș fi vrut să păstrez copilul meu, el nu mă poate forța să distrug viața prețioasă care înflorește în mine.

 

VIAȚA MI S-A SCHIMBAT

M-am simțit stăpână pe situație, sprijinită și plină de speranță. Bineînțeles, asta nu însemna că va fi ușor. Am discutat cu Jeanne despre acest lucru și despre sentimentele mele — frică, incertitudine, atât de multe emoții care copleșesc o femeie care se confruntă cu o sarcină neașteptată.

Jeanne m-a ajutat să fac față acestor sentimente și m-a ajutat să anticipez modul în care o să mă simt în lunile următoare. Asta mi-a dat puterea de a rezista tentației de a accepta ce mi-a fost oferit mai întâi ca singura mea opțiune atunci când presiunea și anxietatea mă doborâseră, avortul.

Jeanne m-a încurajat să am încredere în Dumnezeu și în planul Său pentru viața mea. Așa am și făcut.

În planul lui Dumnezeu, El a lăsat un hoț să spargă sediul Heartbeat și să fure ecograful cu doar câteva zile înainte să merg la centru. Am fost dezamăgită că nu am putut să-mi văd copilul atunci, dar Jeanne mi-a dat un model de plastic ca să îmi arate cam cum este copilul meu în acel moment din sarcină.

A devenit atât de clar pentru mine că acest copil era mult mai mult decât ghemul mic de celule din minciunile de la clinica de avort. Acesta era copilul meu.

Mai port și acum cu mine acel model fetal mic de plastic pentru a-mi aduce aminte de modul în care Dumnezeu a lucrat pentru a-mi salva fiica și pe mine.

Când m-am întors pentru o ecografie — cu modelul fetal în mână — mi-am dat seama de ce nu mi-a permis asistenta de la centrul de avort să văd ecranul. Ecograful arată cum se mișcă copilul, că e viu! Văzându-mi fiica mea mișcându-se în interiorul meu m-am convins de un lucru. În niciun caz nu îmi voi avorta copilul!

 

UNA DINTRE CELE 24.000 – ȘI NUMĂRĂTOAREA CONTINUĂ

Până acum, centrul Heartbeat din Miami a salvat 24.000 de copii și pe mamele lor din tragedia avortului. Fiica mea și cu mine am fost numărul 3 în istoria salvatoare de vieți a acestei incredibile misiuni.

Gândindu-mă la acele zile, chiar dacă mi-a fost de multe ori frică, am ales să am încredere în Dumnezeu și să mă las condusă de El. M-am ocupat mult să învăț să fiu o mamă bună și am muncit din greu pentru a-i oferi o viață bună minunatei mele fiice.

Când fiica mea era bebeluș, l-am cunoscut pe cel care avea să devină soțul meu. Și el avea o fiică. Ne-am căsătorit după un an. Familia noastră a continuat să crească, iar acum suntem o familie de șapte persoane. Este un privilegiu și o plăcere să fiu MAMI pentru familia noastră și sunt atât de recunoscătoare pentru asta!

Prima mea fiică este o fetiță extrem de ageră și este excepțională. Este grijulie, isteață și plină de viață. Nu-mi vine să cred cât de aproape am fost să o pierd! Ce s-ar fi întâmplat dacă nu aș găsit centrul Heartbeat din Miami? Ce fel de coșmar ar fi fost viața mea, dacă nu m-ar fi ajutat ei? Viața mea s-a schimbat în totalitate prin acest colac de salvare care a fost vital, care este cu adevărat condus de îngeri aici, pe pământ.

Este incredibil când mă gândesc că eu sunt doar una din cele 24.000 de femei cărora le-a fost dată posibilitatea de a experimenta această viață minunată care este maternitatea, datorită femeilor ca Jeanne, pe care o folosește Dumnezeu în fiecare zi, pentru a salva vieți ca ale noastre.

 

Angi Stillewell, 22 septembrie 2016
Sursa: Pregnancy Help News

 

Citeşte revista integrală aici: A apărut revista „Pentru Viață” nr. 6, Primăvara 2017 – „Ajută mama și copilul! Ei depind de tine”

 

Share

Editorial: Împăratul este gol. Cine spune adevărul, cine o ajută pe mamă? / Revista „Pentru Viață” nr. 6, Primăvara 2017 – „Ajută mama și copilul! Ei depind de tine”

de Alexandra Nadane, Președinta Asociației Studenți pentru Viață

Când un copil citește basmul „Hainele cele noi ale Împăratului”, se miră. Cum, împăratul merge la paradă dezbrăcat și nimeni nu zice despre el că este gol? E greu de înțeles cum fiecare adult se simțea dator să nege ceea ce vedea cu ochii lui și să spună public ceea ce doi șarlatani reușiseră să impună: „Împăratul are cele mai frumoase haine”.

În basm, stofa magică din care șarlatanii spuneau că au făcut hainele nu exista, iar împăratul era gol.

Tot astfel, avortul la cerere ca soluție magică, descoperită în secolele XX–XXI, a problemelor unei femei în criză de sarcină, nu există.

Cândva, ceea ce se întâmplă astăzi în lume va fi privit cu aceeași uimire cu care noi citim basmul lui Hans Christian Andersen.

E simplu de înțeles că avortul ia viața unui copil nevinovat. Dar atât de mulți adulți se simt datori să nege ceea ce este atât de clar. Și atât de mulți adulți se simt datori să nege ceea ce au observat de-a lungul vieții, că femeile au parte de traume post-avort deosebit de complexe.

După ce un copil, apoi mama lui și mulțimea au strigat că Împăratul este gol, basmul ne spune că Împăratul s-a simțit grozav de jignit, căci știa că aveau dreptate. S-a gândit și a decis astfel: „Orice-ar fi, trebuie s-o duc de-acum până la bun sfârșit!” Așa că a ridicat cu și mai multă mândrie capul, iar curtenii au ținut ca și înainte, cu respect, trena care nu exista.

În basm, scena este de comedie.

În viață, avortul înseamnă tragedie.

Copiii își pierd viața, lumea întreagă nu are parte de bucuria și de împlinirea potențialului acestor copii, femeile suferă, bărbații rămân într-o iresponsabilitate distrugătoare pentru vocația lor. Unele dintre ele cer sprijin, cele mai curajoase. Altele, nu cer, de teamă ori de rușine, dar își doresc, așteaptă să le întrebe cineva: „Cum să te ajut?”.

Cea mai puternică voce în civilizația occidentală care a strigat „împăratul este gol” a fost cea a doctorului ginecolog Bernard Nathanson. Acesta a fost unul dintre cei care au determinat legalizarea avortului la cerere în SUA. A condus cea mai mare clinică de avorturi din SUA, în anii ’70. A declarat că este responsabil de peste 75.000 de avorturi.

În 1984, a realizat filmul „Strigătul mut”. A filmat ecografic un avort în luna a treia de sarcină, realizat de un coleg de la clinică. Imaginile arată cum copilul se zbate și încearcă să fugă de instrumentul care urma să îi ia viața. Una dintre ultimele mișcări înainte de a-și pierde viața a fost să își deschidă larg gura — un strigăt mut după ajutor.

Apoi Bernard Nathanson a scris cărți, a dat interviuri și a realizat alte filme documentare despre ceea ce a numit „cel mai atroce holocaust din istoria Statelor Unite”. A explicat de nenumărate ori cum au mințit și au manipulat, el și colegii lui, pentru a determina legalizarea avortului la cerere. A devenit o voce care s-a luptat toată viața pentru a transmite lumii strigătul mut al acelui copil și ale celorlalți copii nenăscuți, victime ale avorturilor.

Tot în SUA, a fost dezvoltat cel mai puternic sprijin pentru femeile în criză de sarcină: mii de clinici de sprijin a femeii însărcinate, care oferă gratuit ajutor pentru milioane de femei și astfel viața copiilor lor este salvată.

Este important să avem curajul de a spune adevărul. Nu doar cel despre copii, ci și cel despre mamă. Să ajutăm. Doar atunci adevărul este complet, când ajutăm pe cine are nevoie, nu doar când constatăm problema.

A sprijini — aceasta va fi cu adevărat eficient. Împăratul gol avea nevoie de adevăr și de o haină. Femeile în criză de sarcină au nevoie de adevăr și de haina, de acoperământul care să le sprijine în rezolvarea problemelor cu care se confruntă.

Ajută mama și copilul! Ei depind de tine.

Citeşte revista integrală aici: A apărut revista „Pentru Viață” nr. 6, Primăvara 2017 – „Ajută mama și copilul! Ei depind de tine”

 

 

Share

Marșul pentru viață 2019

Descarcă de mai jos foto profil/cover FB și pancarte Marșul pentru Viață:

2%

Donează

RO25BTRLRONCRT0V17367901 - LEI RO10BTRLEURCRT0V17367901 - EURO RO50BTRLUSDCRT0V17367901 - USD
BANCA TRANSILVANIA, SUCURSALA LIPSCANI, BUCUREŞTI

Arhivă Blog