Sursă foto: reuters.com
de Doug Johnson
Stimate Preşedinte Obama,
Din când în când mi se aduce aminte cât de mult iubesc oamenii cu sindromul Down. Imediat după asta îmi aduc aminte că industria avortului are un target ridicat asupra acestor copii încă din pântec. Mi-am petrecut 5 ani ca profesor pentru copiii cu nevoi speciale şi a fost probabil unul dintre cele mai amuzante, dar şi stresante momente din viaţa mea. Nu ştiu dacă ştiţi ceva despre Tim Harris, dar are propriul restaurant, este un Olimpic Special şi suferă de sindromul Down. Nu l-am întâlnit pe Tim, dar restaurantul său este pe lista mea de aşteptare.
Acum, vreau să urmăriţi videoclipul cu preşedintele Obama adresându-se Olimpicilor Speciali şi chiar îmbrăţişându-l pe Tim.
Sursă: www.dougontap.com
După ce am urmărit asta (are aproape un an), nu m-am putut abţine să nu vin cu zeci de întrebări pentru preşedintele Obama şi poziţia sa pro-avort.
Stimate Preşedinte Obama,
Uitaţi-vă, adresându-vă nu ştiu câtor Olimpici Speciali şi familiilor lor, cu alte milioane de telespectatori urmărindu-vă de acasă. Aţi stat pe podium şi aţi ţinut un discurs tipic dumneavoastră, presărat cu glume şi zâmbete fermecătoare. Aţi prezentat câţiva Olimpici Speciali remarcabili, lăudându-le realizările şi aţi vorbit despre impactul pe care aceştia l-au avut asupra lumii.
La un moment dat, aţi cerut o îmbrăţişare din partea lui Tim Harris. Tim Harris suferă de sindrom Down şi este cunoscut pentru restaurantul său, unde oferă îmbrăţişări oricui cere. Tim s-a apropiat nerăbdător de scenă, a spus „Te iubesc” şi aţi împărtăşit o lungă îmbrăţişare.
Cred că vorbele dumneavoastră şi momentul pe care le-aţi împărtăşit cu Tim au fost sincere.
Bucuria pe care o poartă este molipsitoare şi pot spune că aţi rămas cu un pic din acea bucurie după îmbrăţişare. Cu toate acestea, nu mă pot abţine să nu vin cu câteva întrebări pentru dumneavoastră.
Nu există nicio controversă asupra faptului că sunteţi un preşedinte pro-alegere, pro-avort. La un moment dat chiar aţi spus că cei de la Planned Parenthood şi alţi furnizori ai avortului „fac munca lui Dumnezeu”. De-a lungul carierei dumneavoastră politice v-aţi opus oricărei legislații care ar fi putut limita accesul la avort. Nu este nevoie de multe cercetări pentru a ajunge la concluzia că nu sunteţi în niciun fel împotriva avortului. De fapt, iubiţi avortul!
Ştiaţi că bebeluşii nenăscuţi ce suferă de sindromul Down sunt unele din cele mai vizate grupuri în ceea ce priveşte avortul? Peste 90% dintre copiii diagnosticaţi prenatal cu sindrom Down sunt avortaţi. Partea nebunească este faptul că testele ce decid dacă un copil suferă sau nu de sindromul Down nu sunt 100% sigure. Am auzit poveste după poveste de la femei cărora li s-a spus că viitori lor copii s-ar putea să aibă sindromul Down, doar ca să afle mai târziu că diagnosticul a fost greşit. Cum au realizat că diagnosticul a fost greşit? Au dus sarcina până la capăt. Aceste femei şi familiile lor au ignorat încurajarea medicului de a avorta. De ce? Pentru că ştiau că asta nu va conta. Ele aveau să iubească acel copil în ciuda a orice. Uitaţi cum stau lucrurile. Imaginaţi-vă că sunteţi în cabinetul doctorului, uitându-vă la monitorul cu ultrasunete.
Asistenta face toate măsurătorile şi îşi ia notiţe. Vă spune sexul copilului, în timp ce îl/ o priviţi mişcându-se dintr-o parte într-alta. Se poate simţi emoţia în aer. Apoi, ea pare că observă ceva în neregulă şi îl cheamă pe doctor pentru a examina. Priviti cu atenţie monitorul, aşteptând ca ei să vă spună ce au aflat. Acum imaginaţi-vă că doctorul vă spune „Copilul tău s-ar putea să aibă sindromul Down”. De fapt, imaginaţi-vă că acel copil este Tim. Aţi mai fi la fel de mândru de Tim? L-aţi mai iubi în pântec în felul în care aţi făcut-o pe scenă? V-aţi mai gândi la impactul pe care îl poate avea asupra altora în ciuda aşa-zisului sau „handicap”? Aţi mai aştepta cu nerăbdare toate îmbrăţişările şi toate cuvintele de „te iubesc” care în mod normal vin de la o persoană cu sindrom Down? Aţi fi în stare să o îmbrăţişaţi pe mamă şi să îi spuneţi că poate face faţă situaţiei sau i-aţi spune că va fi prea dificil? Tot acel farmec şi entuziasm pe care l-aţi arătat pe scenă în timp ce vorbeaţi cu atâta mândrie despre olimpicii noştri speciali ar mai fi prezent în cabinetul acela când v-aţi uita la copil pe acel monitor?
De ce este tânărul care v-a îmbrăţişat pe scenă mai important sau mai demn de iubire decât oricare alt copil din pântecul mamei sale? Nu înţeleg, domnule Preşedinte. Nu vă înţeleg. De ce arătaţi atât de multă admiraţie acestor persoane care au realizat atât de multe, dar cu toate astea nu arătaţi nicio dorinţă de a-i proteja pe cei din pântece? Am fost profesor de educaţie specială timp de 5 ani. În acel timp am aflat impactul pozitiv pe care aceşti copii îl au asupra altora. Am învăţat despre ajutarea altora. Am luat parte la bucurii ale tinerilor şi ale mamelor lor. Au fost, de asemenea, şi momente de durere, când unii elevi s-au îmbolnăvit sau au murit. Dar în aceste momente de durere, am văzut comunităţile venind în sprijinul familiei şi al oamenilor ale căror vieţi au fost sensibilizate de acest copil. Întotdeauna îmi aduc aminte cu drag de aceste momente, chiar şi de cele dificile. Cel mai important lucru pe care l-am învăţat este acela că ar trebui să fie mai multe din aceste exemple pline de curaj, inocenţă şi bucurie de a trăi pe pământ. Ei merită iubirea noastră, respectul nostru, şi protecţia noastră cât timp sunt în pântec.
Sursă: Știri pentru viață